Analiza CEPA: Elitele infricosate de la Moscova raman alaturi de Putin dintr-un singur motiv – teama ca viitorul lor ar putea fi mai rau decat prezentul
Barbatii – si un numar din ce in ce mai mic de femei – care ocupa functiile de conducere din economia, birocratia si aparatul de securitate al Rusiei nu mai sunt ceea ce au fost candva. Vladimir Putin si invazia sa in Ucraina au eliminat cea mai mare parte din puterea pe care o detineau candva. Cu toate acestea, un an mai tarziu, elitele raman alaturi de el de teama ca viitorul lor ar putea fi si mai rau, se arata intr-o analiza a Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA), scrie TVR.
Strict vorbind, Rusia nu mai are niciun „oligarh”. Razboiul a avut grija de asta. Magnatii care continua sa coabiteze sau sa colaboreze cu Kremlinul au, in cel mai bun caz, o capacitate limitata de a influenta deciziile politice majore. Cel mai adesea, ei apar ca ostatici sau, in cel mai bun caz, sponsori ai autocratiei lui Putin. Unii incearca sa se distanteze de un lider din ce in ce mai toxic, mai ales dupa punerea sub acuzare de catre Curtea Penala Internationala. Foarte putini risca sa manifeste o disidenta deschisa.
In noua Rusie a razboiului, activele de afaceri care permiteau odata oligarhilor sa distribuie patronaj nu se mai traduc in influenta politica. In orice caz, activele sunt acum pasive, ceea ce ii face pe proprietarii lor mai vulnerabili, deoarece controlul asupra afacerilor din Rusia este conditionat de loialitatea proprietarilor fata de Putin si, in special, de sprijinul lor pentru razboi. Moartea misterioasa a oamenilor de afaceri si a functionarilor din corporatiile de stat (denumita ironic dincolo de Atlantic „sindromul mortii bruste rusesti”) descurajeaza, de asemenea, aceasta parte a elitei sa dezerteze.
In consecinta, in ciuda faptului ca multi dintre oligarhii de altadata ai Rusiei sunt relativ pacifisti, considerand initial ca agresiunea impotriva Ucrainei a fost o greseala si opunandu-se continuarii escaladarii, ei nu exprima opinii vadit anti-razboi sau anti-Putin. Aceasta pozitie „realista” nu este comuna doar in randul oamenilor de afaceri proeminenti, ci este impartasita si de sefii marilor corporatii de stat, precum Igor Secin (Rosneft) si Serghei Cemezov (Rostec).
Bancherul rus Oleg Tinkov, care l-a criticat in mod deschis pe Putin pentru „razboiul nebunesc”, a fost obligat sa renunte la activele sale din Rusia. Mihail Fridman a fost mai precaut, dar s-a pronuntat totusi in favoarea opririi varsarii de sange in Ucraina inca din primele zile ale invaziei in toata regula. Cu toate acestea, el este sanctionat de Marea Britanie, unde locuieste, si este ironizat de Putin. Nu este de mirare, asadar, ca tradarile la nivel inalt sunt rare.
Daca razboiul i-a lipsit de drepturi pe oligarhii rusi, s-ar fi putut astepta ca elita de securitate a tarii – asa numitii siloviki – sa se descurce mai bine. In mod ciudat, nu a fost asa. Intr-adevar, oamenii puternici ai Rusiei au fost primii care au avut de suferit de pe urma furiei lui Putin, dupa ce „operatiunea sa militara speciala” nu a decurs conform planului.
Chiar si seful PMC Wagner, Evgheni Prigojin, a carui stea parea candva in ascensiune, se afla intr-o situatie dificila. Prigojin si mercenarii sai – in numar de aproximativ 50.000 la apogeu – au fost deosebit de importanti pentru Putin, care a incercat sa compenseze pierderile de forte militare profesioniste suferite in primele luni ale invaziei.
Chiar si asa, ascensiunea lui Prigojin ameninta sa destabilizeze institutia de securitate in ansamblu, astfel ca acum si el cade in dizgratie. Nu i se mai permite sa viziteze inchisorile pentru a recruta noi oameni si se plange ca i se refuza accesul la agentiile guvernamentale. Seful Wagner, care si-a inceput cariera ca infractor marunt din epoca sovietica, a recunoscut la 29 martie ca fortele sale au fost „grav afectate” in lupta pentru Bahmut, pe care Wagner nu a reusit sa il captureze timp de opt luni. Intre timp, Putin l-a pus pe generalul Valeri Gherasimov, care fusese atacat de Prigojin, la conducerea intregii „operatiuni speciale”.
Ramane FSB, agentia de securitate pe care Putin o cunoaste cel mai bine si in care are cea mai mare incredere, si al carei rol este adesea esential pentru a tine in frau alte elite. Si totusi, incercarile FSB de a obtine o influenta suplimentara au esuat in mod similar. Putin si-a indreptat mai intai furia catre Serviciul V al FSB, care a evaluat incorect peisajul politic al Ucrainei, promitand ca guvernul lui Volodimir Zelenski se va prabusi rapid. Seful celui de-al cincilea serviciu al FSB, Serghei Beseda, a fost plasat in secret in arest la domiciliu si, in cele din urma, a fost transferat la inchisoare.
Au existat, de asemenea, si zvonuri potrivit carora mai multi generali din armata ar putea fi concediati sau incarcerati ca rasplata pentru performante slabe. Mai mult, adjunctul sefului Rosgvardia, Garda Nationala, Roman Gavrilov, a fost fortat sa se retraga.
Confruntat cu o elita de ale carei instincte se teme si in ale carei interese nu se increde, Putin pare sa aleaga ceea ce-i este familiar. Iuri Kovalciuk, unul dintre cei mai apropiati prieteni ai lui Putin si un sustinator radical al deciziei liderului de a invada Ucraina, continua sa profite din plin de pe urma legaturilor sale personale stranse si de lunga durata. De acelasi tratament beneficiaza si FSB, unde Beseda a fost eliberat din inchisoare si si-a reluat functia. Mai mult, fiul sau, Alexander Beseda, a fost promovat la conducerea departamentului care supravegheaza toate agentiile de securitate.
O alta caracteristica a lui Putin, fluiditatea ideologica, este din nou evidenta. In timp ce cei mai aprigi siloviki militeaza pentru o abordare „stalinista”, care implica mobilizarea totala a economiei si societatii si utilizarea armelor nucleare tactice, Putin a optat pana acum pentru o strategie de mijloc, de mobilizare partiala si escaladare limitata, frustrandu-i pe adeptii razboiului total.
La un an de la inceperea razboiului Rusiei – ale carui obiective nu le impartaseste cu adevarat aproape nimeni din elita – Putin si factiunile din elita sa mentin o coabitare incomoda, dar inevitabila. Oligarhii de odinioara raman alaturi de el de teama a ceea ce s-ar putea intampla daca ar incerca sa plece. Siloviki se tem de ce s-ar putea intampla daca ar pierde. Putin abia isi ascunde dezamagirea fata de amandoua taberele, dar nu are o alta elita la dispozitie. Daca chiar exista consolare in vechii prieteni, numai el stie cu adevarat.
