Analiza Foreign Affairs: Mitul neutralitatii. Tarile vor trebui sa aleaga intre America si China
Pe masura ce rivalitatea dintre SUA si China se intensifica, alte tari se confrunta din ce in ce mai mult cu dilema de a se pozitiona fie de partea Washingtonului, fie de partea Beijingului. Aceasta nu este o alegere pe care majoritatea tarilor doresc sa o faca. In ultimele decenii, capitalele straine au ajuns sa se bucure de beneficii economice si de securitate in urma asocierii atat cu Statele Unite, cat si cu China. Aceste tari stiu ca aderarea la un bloc politico-economic coerent ar insemna sa renunte la beneficii majore din legaturile lor cu cealalta superputere, se arata intr-o analiza publicata de Foreign Affairs.
„Marea majoritate a tarilor din Indo-Pacific si a tarilor europene nu doresc sa fie prinse intr-o alegere imposibila”, a observat Josep Borrell, cel mai inalt diplomat al UE, la o reuniune din 2022 a Forumului Indo-Pacific de la Bruxelles. Presedintele filipinez Ferdinand Marcos, Jr. a remarcat in 2023 ca tara sa nu „doreste o lume care sa fie impartita in doua tabere [si] … in care tarile ar trebui sa aleaga de ce parte ar fi”. Sentimente similare au fost exprimate de multi lideri, inclusiv de Lawrence Wong, viceprim-ministrul din Singapore, si de ministrul de externe saudit, printul Faisal bin Farhan al-Saud. Mesajul pentru Washington si Beijing este clar: nicio tara nu doreste sa fie fortata sa aleaga intre cele doua puteri.
Statele Unite s-au grabit sa isi asigure aliatii ca au aceeasi parere. „Nu cerem nimanui sa aleaga intre Statele Unite si China”, a declarat secretarul de stat Antony Blinken la o conferinta de presa in iunie. Secretarul Apararii, Lloyd Austin, vorbind la Dialogul Shangri-La din Singapore, a insistat ca Washingtonul nu „cere oamenilor sau tarilor sa aleaga intre noi si o alta tara”. John Kirby, purtatorul de cuvant al Casei Albe pentru politica externa, a repetat acelasi lucru in aprilie: „Nu cerem tarilor sa aleaga intre Statele Unite si China, sau intre Occident si China”.
Este adevarat ca Washingtonul nu insista asupra unei alegeri de tipul totul sau nimic, noi contra ei, chiar si din partea celor mai apropiati parteneri ai sai. Avand in vedere legaturile extinse pe care toate tarile – inclusiv Statele Unite – le au cu China, incercarea de a forma un bloc coerent impotriva Chinei ar fi putin probabil sa aiba succes. Nici macar Statele Unite nu s-ar alatura unui astfel de aranjament daca ar fi necesar sa puna capat relatiei sale economice cu China, ceea ce ar avea un cost enorm.
Dar s-ar putea sa nu mai fie posibil pentru mult timp ca tarile sa nu aleaga tabara. Atunci cand vine vorba de o serie de domenii politice, inclusiv tehnologie, aparare, diplomatie si comert, Washingtonul si Beijingul ii forteaza pe ceilalti sa ia atitudine. Tarile vor fi prinse in mod inevitabil in rivalitatea dintre superputeri si vor fi nevoite sa treaca dincolo de linie, intr-un fel sau altul. Competitia dintre SUA si China este o trasatura inevitabila a lumii de astazi, iar Washingtonul ar trebui sa inceteze sa pretinda contrariul. In schimb, trebuie sa se straduiasca sa faca alegerile corecte cat mai atractive posibil.
De ce parte esti?
Pe masura ce concurenta dintre SUA si China s-a intensificat in ultimii ani, tarile au fost plasate din ce in ce mai mult in pozitia deloc de invidiat de a trebui sa aleaga. Sub conducerea fostului presedinte american Donald Trump, Statele Unite au exercitat presiuni asupra aliatilor sai pentru a nu permite Huawei, gigantul chinez din domeniul telecomunicatiilor, sa le construiasca retelele 5G. In mod firesc, Beijingul a dorit sa securizeze acordurile de telecomunicatii, iar mai multe guverne si-au exprimat in privat ingrijorarea ca interzicerea Huawei ar infuria China. Ca raspuns, Washingtonul a jucat dur. Administratia Trump a mers chiar atat de departe incat a sugerat Poloniei ca viitoarele desfasurari de trupe americane ar putea fi in pericol daca Varsovia ar lucra cu Huawei. Guvernul SUA a avertizat Germania ca Washingtonul va limita schimbul de informatii daca Berlinul va primi Huawei; nu dupa mult timp, ambasadorul chinez in Germania a promis represalii impotriva companiilor germane daca Berlinul va interzice Huawei. Cea mai mare economie a Europei a fost prinsa intre principalii sai doi parteneri comerciali.
Aceasta dinamica a continuat sub presedintia presedintelui american Joe Biden. Legea CHIPS si a stiintei din 2021 a administratiei a oferit aproximativ 50 de miliarde de dolari in subventii federale pentru producatorii americani si straini de semiconductori care sunt produsi in Statele Unite – dar numai daca se abtin de la orice „tranzactie semnificativa” pentru a-si extinde capacitatea de fabricare a cipurilor in China timp de zece ani. Ulterior, in acelasi an, administratia Biden a impus in mod unilateral controale la export asupra semiconductorilor de inalta performanta utilizati in China pentru supercalculatoare. Initial, Tarile de Jos si Japonia – celelalte tari principale care exporta echipamente de fabricare a cipurilor in China – nu au aderat la noua abordare. Dar, in curand, li s-a spus sa se alinieze restrictiilor. Pana la inceputul anului 2023, Japonia si Tarile de Jos au cedat presiunii americane.
Miscarile si contramasurile au continuat de atunci. La cateva luni dupa restrictiile americane, Beijingul a ripostat impotriva Statelor Unite prin interzicerea utilizarii semiconductorilor fabricati de Micron, o companie americana, in proiecte cheie de infrastructura chinezesti. Apoi, Washingtonul a cerut imediat Coreei de Sud, ai carei producatori de cipuri opereaza importante „fabrici” – unitati de productie de cipuri – in China, sa isi reduca activitatea. La randul sau, Beijingul a restrictionat exportul de metale cheie utilizate in fabricarea semiconductorilor. Presa de stat chineza a condamnat Olanda, una dintre tarile care utilizeaza aceste metale, in momentul in care a facut anuntul.
Numarul dilemelor inevitabile nu va face decat sa creasca pe masura ce rivalitatea dintre SUA si China se va intensifica.
Jocurile cu suma zero nu se limiteaza la deciziile economice. In 2021, Statele Unite au aflat ca China construia o instalatie portuara in Emiratele Arabe Unite. Administratia Biden, ingrijorata de faptul ca Beijingul intentiona sa construiasca acolo o baza militara, a facut presiuni asupra Abu Dhabi pentru a opri proiectul. Biden l-ar fi avertizat pe presedintele Mohammed bin Zayed ca o prezenta militara chineza in EAU ar fi afectat parteneriatul dintre tarile lor.
Abu Dhabi a oprit constructia chineza, dar, recent, documente scurse in presa, publicate de The Washington Post, au indicat ca lucrarile la instalatia chineza au fost reluate. Ca raspuns, senatorul american Chris Murphy, care prezideaza subcomitetul pentru Orientul Mijlociu din cadrul Comisiei pentru relatii externe a Senatului, a promis ca se va opune vanzarii de drone armate catre EAU. Presedintele Comisiei pentru relatii externe a Senatului, Bob Menendez, a adaugat: „Prietenii nostri din Golf trebuie sa decida in ceea ce priveste chestiunile de securitate, la cine vor sa apeleze. Daca este China, atunci cred ca este o problema uriasa”.
Tarile din Indo-Pacific se confrunta cu propriile alegeri. In 2017, Washingtonul a oferit sistemul de aparare antiracheta THAAD Coreei de Sud, pe fondul cresterii tensiunilor cu Nordul. Rachetele urmau sa fie amplasate pe un teren pus la dispozitie de conglomeratul sud-coreean Lotte. Beijingul a avertizat Seulul sa nu accepte desfasurarea, temandu-se ca radarul sau ar permite Statelor Unite sa urmareasca miscarile militare in interiorul Chinei. Beijingul a insistat ca „nu poate accepta” desfasurarea, iar ambasadorul Chinei la Seul a avertizat ca permiterea instalarii THAAD ar putea distruge relatiile bilaterale. Seulul a continuat cu instalarea THAAD iar Beijingul a ripostat. Grupurilor de turisti chinezi li s-a interzis sa calatoreasca in Coreea de Sud, magazinele Lotte din China au fost inchise, artistilor sud-coreeni li s-au refuzat vizele, iar dramele sud-coreene au fost eliminate de pe internetul chinezesc. Unele dintre masurile economice coercitive raman in vigoare si astazi, dar si sistemul de aparare antiracheta.
Cele mai grave dileme se vor invarti probabil in jurul efortului de a separa si de a proteja lanturile de aprovizionare cu tehnologie. Administratia Biden a semnalat dorinta sa de a depasi China in dezvoltarea si productia de semiconductori, calcul cuantic, inteligenta artificiala, biotehnologie, biofabricare si tehnologii energetice curate. Pentru a face acest lucru, Washingtonul va trebui sa construiasca capacitati interne in fiecare domeniu si sa limiteze capacitatea Chinei de a avansa.Tarile cu capacitati de nisa vor fi prinse intre Beijing, care doreste aceste tehnologii, si Washington, care doreste sa minimizeze accesul chinez la ele.
O aritmetica similara se va aplica in cazul miscarilor Beijingului de a-si spori prezenta militara internationala dincolo de EAU. China are deja o baza militara in Djibouti si o instalatie in Cambodgia. Se pare ca a incercat sa obtina facilitati suplimentare in Guineea Ecuatoriala, Insulele Solomon, Vanuatu si in alte parti. Asa cum a facut in EAU, Washingtonul se va opune obiectivelor Chinei si va face presiuni asupra tarilor terte pentru a refuza constructiile si desfasurarile chinezesti. Aceasta tensiune va fi deosebit de acuta in insulele din Pacific, unde puterea militara chineza extinsa ar putea limita libertatea de actiune a marinei americane. Washingtonul si Beijingul concureaza deja pentru loialitatea statelor insulare din Pacific, desi concursul in tari precum Insulele Marshall, Micronezia si Papua Noua Guinee a produs pana acum mai degraba un razboi al ofertelor decat o serie de alegeri fortate.
Mai bine cu SUA?
Statele Unite ar trebui sa faciliteze sprijinul tarilor in ceea ce priveste chestiunile care conteaza cel mai mult. Washingtonul ar trebui sa inceapa prin a oferi alternative realiste la ceea ce ofera China. Amenintarile SUA de a taia accesul tarilor la schimbul de informatii daca acestea folosesc Huawei – care a furnizat o retea 5G all-in-one la un cost mai mic decat orice ar putea oferi Occidentul – au fost ineficiente. Cu toate acestea, atunci cand Washingtonul a colaborat cu aliatii pentru a oferi alternative semnificative, tarile au inceput sa se razgandeasca – mai ales pe masura ce China a devenit mai beligeranta. Eforturile de diversificare a aprovizionarii in afara celei chinezesti in domenii precum mineralele de pamanturi rare, panourile solare si anumite substante chimice vor fi fezabile doar daca tarile au la dispozitie alte surse la un cost rezonabil. Statele Unite nu pot oferi inlocuitori pentru tot ceea ce produce si face China si, in majoritatea cazurilor, nu este necesar sa faca acest lucru. In schimb, Washingtonul ar trebui sa identifice domeniile cu cele mai mari riscuri pentru securitatea nationala si sa lucreze rapid cu partenerii pentru a dezvolta alternative.
De asemenea, Statele Unite ar trebui sa incerce, in masura in care este posibil, sa evite sa ceara tarilor sa isi afecteze relatiile economice cu China. Uneori, acest lucru va fi inevitabil, ca atunci cand Washingtonul organizeaza o coalitie privind semiconductorii sau determina alte guverne sa impuna sanctiuni privind drepturile omului impotriva Beijingului. Dar aceste coalitii ar trebui sa fie cat mai putin invazive. Statele Unite vor castiga putini aliati daca pun in pericol semnificativ comertul si investitiile altor tari cu China.
In cele din urma, daca Washingtonul doreste ca tarile sa se asocieze cu el si sa tina piept Beijingului, trebuie sa demonstreze o prezenta si un angajament mai mari. Tarile ar putea fi dispuse sa suporte costuri si sa riste represaliile chinezesti prin parteneriate cu Statele Unite – dar numai daca Washingtonul se aliaza cu ele in alte chestiuni. Cu toate acestea, sentimentul ca Statele Unite vor fi absente, neangajante sau incompetente atunci cand lucrurile devin dificile le va tenta sa se alinieze sau pur si simplu sa consimta la preferintele Chinei. Prin urmare, Statele Unite trebuie sa se bazeze pe un angajament diplomatic sustinut, pe acorduri comerciale, pe angajamente de aparare reiterate, pe campanii militare si pe un ajutor extins pentru dezvoltare, in special in Indo-Pacific, pentru a linisti acele tari care se indoiesc de puterea de rezistenta a SUA si care sunt ingrijorate de puterea Chinei.
