Analiza The Economist: Deocamdata, Putin pare sa castige razboiul din Ucraina. Cel mai mare atu al sau este lipsa de viziune strategica a Europei
Pentru prima data de cand Vladimir Putin a invadat Ucraina la 24 februarie 2022, pare ca ar putea castiga. Presedintele Rusiei si-a pus tara pe picior de razboi si si-a consolidat controlul asupra puterii. El a procurat provizii militare in strainatate si contribuie la intoarcerea sudului global impotriva Americii. In mod crucial, el submineaza convingerea din Occident ca Ucraina poate – si trebuie – sa iasa din razboi ca o democratie europeana infloritoare.
Occidentul ar putea face mult mai mult pentru a-l frustra pe Putin. Daca ar alege, ar putea desfasura resurse industriale si financiare care sa le eclipseze pe cele ale Rusiei. Cu toate acestea, fatalismul, automultumirea si o lipsa socanta de viziune strategica s-au evidentiat, in special in Europa. Pentru binele sau, precum si pentru cel al Ucrainei, Occidentul trebuie sa se scuture urgent de letargia sa.
Motivul pentru care o victorie a lui Putin este posibila se refera mai degraba la rezistenta decat la capturarea de teritorii. Niciuna dintre cele doua armate nu este in masura sa o alunge pe cealalta de pe teritoriul pe care il controleaza in prezent. Contraofensiva Ucrainei a intrat in impas. Rusia pierde peste 900 de oameni pe zi in batalia pentru cucerirea Avdiivka, un oras din regiunea Donbas. Acesta este un razboi al aparatorilor si ar putea dura multi ani.
Cu toate acestea, campul de lupta modeleaza politica. Momentul afecteaza moralul. Daca Ucraina se retrage, disensiunile de la Kiev vor fi din ce in ce mai puternice. La fel si vocile din Occident care spun ca trimiterea de bani si arme Ucrainei este o risipa. Cel putin in 2024, Rusia va fi intr-o pozitie mai puternica pentru a lupta, pentru ca va avea mai multe drone si obuze de artilerie, pentru ca armata sa a dezvoltat tactici de razboi electronic de succes impotriva unor arme ucrainene si pentru ca Putin va tolera pierderi ingrozitoare in randul propriilor sai oameni.
Cresterea sprijinului strain explica partial avantajul Rusiei pe campul de lupta. Putin a obtinut drone din Iran si obuze din Coreea de Nord. El s-a straduit sa convinga o mare parte din sudul global ca nu are un interes major in ceea ce se intampla cu Ucraina. Turcia si Kazahstanul au devenit canale pentru bunurile care alimenteaza masinaria de razboi ruseasca. O schema occidentala de a limita veniturile din petrolul rusesc prin plafonarea pretului pentru titeiul sau la 60 de dolari pe baril a esuat, deoarece a aparut o structura comerciala paralela, dincolo de raza de actiune a Occidentului. Pretul titeiului Urals din Rusia este de 64 de dolari, in crestere cu aproape 10% de la inceputul anului 2023.
Putin castiga si pentru ca si-a consolidat pozitia acasa. El le spune acum rusilor, in mod absurd, ca sunt prinsi intr-o lupta pentru supravietuire impotriva Occidentului. Poate ca rusilor obisnuiti nu le place razboiul, dar s-au obisnuit cu el. Elita si-a intarit controlul asupra economiei si face o multime de bani. Putin isi poate permite sa plateasca salariile familiilor celor care lupta si mor.
Fata de toate acestea, nu e de mirare ca starea de spirit de la Kiev este mai intunecata. Politica a revenit, in timp ce oamenii se inghesuie pentru influenta. Volodimir Zelenski, presedintele Ucrainei, si Valeri Zalujnii, cel mai inalt general al acesteia, s-au certat. Sondajele de opinie interne sugereaza ca scandalurile de coruptie si ingrijorarile legate de viitorul Ucrainei au afectat pozitia lui Zelenski in randul alegatorilor.
Guvernele occidentale insista ca sunt la fel de angajate ca intotdeauna in Ucraina. Dar sondajele din intreaga lume sugereaza ca multi se indoiesc de acest lucru. In America, administratia Biden se lupta sa determine Congresul sa deblocheze fonduri in valoare de peste 60 de miliarde de dolari. Campania electorala de anul viitor va sta in curand in cale. Daca Donald Trump este ales presedinte, dupa ce a promis pacea in scurt timp, America ar putea inceta brusc sa mai furnizeze total arme Ucrainei.
Europa ar trebui sa se pregateasca pentru aceasta posibilitate cumplita – si pentru ca ajutorul american sa incetineasca, indiferent cine se afla la Casa Alba. In schimb, liderii europeni isi continua activitatea ca si cum munificentul Joe Biden va fi intotdeauna la conducerea Americii. Uniunea Europeana a promis Ucrainei 50 de miliarde de euro (56 de miliarde de dolari), dar banii sunt retinuti de Ungaria si, posibil, de o incurcatura bugetara in Germania.
In decembrie, UE ar trebui sa semnaleze ca este pregatita sa inceapa discutiile pentru aderarea Ucrainei. Insa multi cred ca procesul va fi intarziat in mod intentionat, deoarece extinderea este dificila si ameninta interesele personale. Prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, a fost inregistrata (in timpul unei farse telefonice) spunand ca Europa este obosita. S-ar putea crede ca o presedintie Trump ar galvaniza sprijinul pentru Ucraina, in timp ce Europa isi asuma responsabilitatea pentru propria aparare.
Un lider prezice, in privat, ca sprijinul se va fragmenta de fapt. Asta ar fi un dezastru. Pana in 2025, e posibil ca tensiunea de a conduce un razboi sa inceapa sa-l prinda din urma pe Putin.Rusii ar putea resimti din ce in ce mai mult mobilizarile fortate, inflatia si deturnarea cheltuielilor sociale catre armata. Cu toate acestea, a spera pur si simplu ca regimul sau se prabuseste nu are sens. El ar putea ramane la putere ani de zile si, daca o va face, va ameninta cu razboiul, deoarece aceasta este scuza sa pentru represiunea interna si suferinta propriului sau popor. El a distrus perspectivele tarii sale, izoland-o de Europa si impingandu-i in exil pe cei mai intreprinzatori oameni ai sai. Fara razboi, goliciunea guvernarii lui Putin ar fi evidentiata pe deplin.
Prin urmare, Europa trebuie sa se gandeasca la Putin ca la principala amenintare pe termen lung la adresa securitatii sale. Rusia se va reinarma. Va avea experienta de lupta. Planificarea apararii Europei ar trebui sa fie conceputa pentru a-l impiedica pe Putin sa simta slabiciune pe flancul sau – mai ales daca se indoieste de dorinta unui presedinte Trump de a lupta in cazul in care o tara NATO ar fi atacata.
Cel mai bun mod de a-l descuraja pe Putin ar fi ca Europa sa-si demonstreze hotararea, aratand chiar acum ca este pe deplin angajata in favoarea unei Ucraine prospere, democratice si orientate spre vest. Armele conteaza, in special apararea aeriana si rachetele cu raza lunga de actiune pentru a lovi liniile de aprovizionare rusesti, motiv pentru care este crucial ca America sa aprobe ultima transa de ajutor. Deoarece arsenalele sunt deja epuizate, trebuie sa se lucreze mai mult pentru a creste capacitatea producatorilor de armament occidentali. Sanctiunile ar putea fi directionate mai eficient pentru a desparti regimul Putin de elitele Rusiei.
Actiunea politica in Europa este, de asemenea, esentiala (vezi exemplul lui Carol cel Mare). Putin va ataca orasele Ucrainei si va submina societatea sa pentru a sabota transformarea tarii intr-o democratie occidentala. Ca raspuns, Europa ar trebui sa isi dubleze eforturile pentru a se asigura ca Ucraina progreseaza, cu promisiunea de bani si de aderare la UE. Liderii europeni nu au recunoscut dimensiunea sarcinii – de fapt, prea multi par sa se fereasca de ea. Aceasta este o nebunie. Ei ar trebui sa-l asculte pe Lev Trotki: poate ca ei nu sunt interesati de razboi, dar razboiul este interesat de ei.
(Analiza publicata in cel mai recent numar din The Economist)
