Calatoriile spatiale indelungate afecteaza creierul uman – studiu NASA
Spatiul poate fi un loc neprietenos pentru corpul uman, intrucat conditiile de microgravitatie si alti factori afecteaza fiziologia noastra, inclusiv la nivelul creierului, informeaza Reuters.
Un nou studiu finantat de NASA a oferit o perspectiva mai profunda asupra acestei chestiuni. Oamenii de stiinta americani au anuntat joi ca astronautii care au calatorit pe Statia Spatiala Internationala (ISS) sau la bordul unor navete ale NASA in cadrul unor misiuni de cel putin sase luni s-au confruntat cu o expansiune importanta a ventriculelor cerebrale – spatii din centrul creierului care contin lichid cefalorahidian.
Acest fluid incolor pluteste in interiorul si in jurul creierului si maduvei spinarii. El captuseste creierul pentru a-l proteja de impacturile bruste si contribuie totodata la eliminarea reziduurilor.
In baza scanarilor cerebrale realizate pe un grup de 30 de astronauti, cercetatorii au descoperit ca ventriculele cerebrale au nevoie de trei ani pentru a-si reveni complet dupa astfel de calatorii, sugerand ca un interval care sa aiba cel putin aceasta durata este recomandat intre doua misiuni spatiale indelungate.
„Daca ventriculele nu au suficient timp pentru a se recupera intre doua misiuni consecutive, acest lucru ar putea avea un impact asupra capacitatii creierului de a se adapta la schimbarile suferite de fluide in conditii de microgravitatie. De exemplu, daca ventriculele au fost deja largite in urma misiunii precedente, ele ar putea deveni mai putin conforme si/sau sa beneficieze de mai putin spatiu pentru a se extinde si de a se acomoda la schimbarile de circulatie suferite de fluide in timpul misiunii viitoare”, a declarat Heather McGregor, profesoara de stiinte neurologice la Universitatea Florida si coordonatoarea acestui studiu, publicat in revista Scientific Reports.
Extinderea ventriculara asociata cu varsta – cauzata nu de microgravitatie, ci de atrofia creierului – poate fi asociata cu declinul cognitiv.
„Impactul extinderii ventriculare la calatorii in spatiu nu este in prezent cunoscut. O monitorizare suplimentara pe termen lung este necesara. Aceasta expansiune ventriculara comprima cel mai probabil tesutul cerebral din zonele inconjuratoare”, a adaugat Rachel Seidler, profesoara de fiziologie aplicata si chineziologie la Universitatea Florida si coordonatoare a studiului.
„Pare sa fie un efect mecanic”, a spus Rachel Seidler. „Pe Pamant, sistemul nostru vascular are valve care previn situatia in care toate fluidele noastre corporale s-ar scurge in picioare din cauza gravitatiei. Insa, in conditii de microgravitatie, se produce efectul invers – fluidele se indreapta spre creier. Aceasta modificare a scurgerii fluidelor catre creier are cel mai probabil ca rezultat expansiunea ventriculara, iar creierul ajunge sa stea mai sus in interiorul craniului”.
Studiul a fost realizat pe 30 de astronauti – 23 de barbati si sapte femei, cu varsta medie de circa 47 de ani – de la agentiile spatiale din Statele Unite, Canada si Uniunea Europeana. Opt dintre ei au calatorit in navete spatiale in cadrul unor misiuni de aproximativ doua saptamani. Optsprezece s-au aflat la bordul ISS pentru misiuni de circa sase luni, iar patru au ramas pe ISS timp de aproximativ un an.
Aproape nicio modificare – sau chiar deloc – a volumului ventricular nu s-a produs in cazul astronautilor care au participat la misiuni scurte. Expansiunea a aparut la astronautii implicati in misiuni de cel putin sase luni, desi nu a existat nicio diferenta intre cei care au zburat in spatiu sase luni si cei care au ramas pe orbita terestra timp de un an.
„Asta sugereaza ca majoritatea cazurilor de extindere ventriculara s-au produs in primele sase luni petrecute in spatiu, apoi procesul incepe sa se reduca pana in jurul pragului de un an”, a explicat Heather McGregor.
Faptul ca expansiunea ventriculara nu s-a agravat dupa sase luni ar putea fi o veste buna pentru viitoarele misiuni spre Marte, in cadrul carora astronautii vor trebui sa petreaca doi ani in conditii de microgravitatie.
„Aceste rezultate preliminare sunt promitatoare pentru sanatatea cerebrala a astronautilor care participa la misiuni de lunga durata, dar este in continuare foarte important sa studiem date RMN de la un grup mai mare de astronauti si sa monitorizam misiuni chiar si mai lungi de un an”, a adaugat Heather McGregor.
Absenta expansiunii ventriculelor cerebrale in cazul zborurilor spatiale scurte reprezinta o veste buna pentru oamenii care intentioneaza sa practice turismul spatial, a spus Rachel Seidler, in contextul in care aceasta industrie se afla in plina dezvoltare.
Conditiile de microgravitatie pot sa cauzeze, de asemenea, alte efecte fiziologice din cauza sarcinii fizice reduse ce apasa asupra corpului uman. Printre ele se afla atrofia osoasa si musculara, modificari cardiovasculare, tulburari ale sistemului de echilibru din urechea interna si un sindrom ocular. Riscul crescut de cancer cauzat de expunerea prelungita la radiatia solara, cu care astronautii ar putea sa se confrunte in calatoriile lor intreprinse tot mai departe de Terra, reprezinta un alt motiv de ingrijorare.
