Cantatul pentru bebelusi este vital pentru a-i ajuta sa invete limbajul, spun oamenii de stiinta
Oamenii de stiinta de la Universitatea din Cambridge afirma ca vorbirea cantata este cruciala pentru a-i ajuta pe bebelusi sa invete limbajul uman, transmite The Guardian.
Studiul a concluzionat ca bebelusii invata sa vorbeasca din informatiile ritmice – cresterea si scaderea tonului – asa cum se observa in rimele sau cantecele de gradinita, cum ar fi omniprezentul cantec al alfabetului.
Echipa de la Cambridge a descoperit, de asemenea, ca bebelusii nu incep sa proceseze informatiile fonetice – cele mai mici sunete ale vorbirii – pana la varsta de aproximativ sapte luni.
Cercetatorii au declarat ca descoperirile, care au fost publicate in revista Nature Communications, contesta opinia conform careia informatiile fonetice – reprezentate de obicei de alfabet – reprezinta cheia invatarii limbajului.
De asemenea, acestia au spus ca rezultatele sugereaza ca dislexia si tulburarile de dezvoltare a limbajului pot fi asociate mai degraba cu perceptia ritmului decat cu dificultati in procesarea informatiilor fonetice.
Prof. Usha Goswami, cercetator in neurostiinte la Universitatea din Cambridge si autor al studiului, a declarat: „Cercetarile noastre arata ca sunetele individuale ale vorbirii nu sunt procesate in mod fiabil pana in jurul varstei de sapte luni, chiar daca majoritatea copiilor pot recunoaste cuvinte familiare precum „biberon” pana in acest moment.
„De atunci, sunetele individuale ale vorbirii sunt adaugate foarte incet – prea incet pentru a forma baza limbajului. Credem ca informatiile despre ritmul vorbirii reprezinta liantul ascuns care sta la baza dezvoltarii unui sistem lingvistic functional”.
Oamenii de stiinta au descoperit ca codificarea fonetica la bebelusi a aparut treptat in primul an de viata, incepand cu sunete dentare (produse de dintii din fata) – cum ar fi „t” de la „tati” – si sunete nazale (produse atunci cand fluxul de aer este directionat prin nas) – cum ar fi „m” de la „mami”.
Goswami a spus: „Sugarii pot folosi informatiile ritmice ca pe o schela sau un schelet la care sa adauge informatii fonetice. De exemplu, ar putea invata ca modelul ritmic al cuvintelor englezesti este de obicei puternic-foarte slab, ca in „tati” sau „mami”, cu accentul pe prima silaba.
„Ei pot folosi acest model de ritm pentru a ghici unde se termina un cuvant si unde incepe altul atunci cand asculta vorbirea naturala.”
Studiul face parte din proiectul BabyRhythm, condus de Goswami, care investigheaza modul in care limbajul este legat de dislexie si de tulburarile de dezvoltare a limbajului.
Ea a spus ca exista o istorie lunga de incercari de a explica aceste probleme in termeni de probleme fonetice, dar dovezile nu se potrivesc, iar diferentele individuale in ceea ce priveste abilitatile de invatare a limbajului la copii ar putea sa isi aiba originea in ritm.
