Ce se intampla la DNA? Un lider PLUS s-a confruntat cu o situatie ireala dupa ce a depus un denunt legat de afaceri cu banii publici
Adrian Albu si Siviu Serban, membri ai PLUS, s-au confruntat cu o situatie kafkiana in momentul in care au dorit sa obtina de la DNA confirmarea ca un denunt legat de procedurile frauduloase de achizitii ale ADP Sector 2 a fost inregistrat.
Adrian Albu a relatat pe Facebook intreaga intamplare, reliefand „absurdul comunicarii cu o institutie a statului”.
Postarea lui Adrian Albu:
Dormi linistit, DNA vegheaza pentru tine
In data de 13 mai PLUS Sector 2 a depus un denunt in care reclamam procedurile frauduloase de achizitii ale ADP Sector 2. Din cauza crizei de Covid19 am ales trimiterea denuntului pe email.
Astazi, 15 iunie, am fost pesonal cu Silviu Serban la DNA pentru a ni se comunica numarul de intrare de la registratura, pentru ca pe email nu am primit niciun raspuns.
Am ajuns la poarta unde jandarmul ne-a spus ca nu putem ajunge la registratura pentru ca „asa a dat ordin procurorul-sef, programul de audiente este suspendat pana in data de 31 august”. Ii spun ca noi nu am venit in audieta, am venit sa ni se comunice numarul de inregistrare.
„Nu se poate, sunati la registratura”
Zic „Bine, sunam. Imi puteti da numarul de telefon?”
Il pun sa-l repete de vreo 4 ori ca sa apuc sa-l scriu pe telefon. Stiti cum fac copiii cand ii intrerupi din recitarea poeziei, cum reiau strofa de la inceput? Asa si jandarmul nostru cu numarul de telefon.
Reusesc sa notez numarul si sun.
Mi se raspunde cu „Alo?”
„Sarut mana, Adrian Albu este numele meu, am sunat la registratura DNA?”
„O secunda”
„…”
„Alo?”
„Sarut mana, Adrian Albu este numele meu, am sunat la registratura DNA?”
„Da”
„Am trimis pe data de 13 luna trecuta un denunt din partea partidului PLUS, as vrea numarul de inregistrare ca nu l-am primit”
„Stati putin sa vi-l dau pe domnul grefier-sef”
„…”
„Alo””Buna ziua, Adrian Albu este numele meu, am suntat pentru un numar de inregistrare al unui denunt pe care l-am trimis pe email in data de 13 luna trecuta”
„Nu putem sa furnizam telefonic asa ceva, este confidential.”
„Sunt la poarta la dumeavoastra si jandarmul mi-a spus ca nu primiti audiente. N-am venit pentru audiente ci pentru un numar de registratura pe care ar fi trebuit sa-l primim ca raspuns la denuntul pe care l-am trimis”
„Faceti o cerere scrisa si va raspundem…”
„Stati putin. Denuntul pe care l-am trimis nu e o cerere la care sa aveti termen de raspuns de 30 de zile. Cand ati citit acel email trebuia sa raspundeti cu numarul de inregistrare de la registratura.”
„Da, dosarul este in lucru la procuror, dar nu putem sa dam telefonic astfel de date (n.r. numarul de inregistrare). Faceti o cerere scrisa si noi raspundem”
„Pai am facut denuntul, l-am trimis pe email si nu ati raspuns”
„Trimiteti prin posta”
„Domnul meu, adica sa trimit prin posta o cerere in care sa cer sa mi se comunice un numar de inregistrare de registratura? Si la acea cerere este termen de raspuns 30 de zile, nu?”
Realizand absurdul, raspunde totusi
„…Da”
„Si daca nici la acea cerere nu raspundeti, ce fac? Mai fac o cerere la cerere? E un blocaj undeva…”
„Bine, asta e tot. Nu putem sa comunicam date confidentiale. O zi buna” si inchide telefonul.
Bine inteles ca m-am enervat si am sunat din nou 🙂
„Sarut mana, as vrea din nou la registratura”
…
„Alo?”
„Buna ziua, Adrian Albu sunt, am sunat si mai devreme, va rog sa-mi spuneti cu cine am stat de vorba”
„Cu grefierul sef”
„Va rog sa-mi spuneti cum va numiti”
„Grefier-sef”
„As vrea sa fac o plangere si imi trebuie numele si prenumele”
„Grefier-sef, e suficient”
„Si in plangere scriu grefier-sef din data de 15?”
„Da”
„Multumesc, o zi buna!”
Asa arata absurdul comunicarii cu o institutie a statului.
Absurditati:
– prin numarul de inregistrare la registratura o institutie certifica faptul ca un document a intrat in circuitul intern
– grefierul refuza sa comunice numarul, dar confirma ca denuntul este in lucru la procuror
– daca doamnele au omis sa spuna numele institutiei atunci cand au raspuns la telefon, domnul procuror (grefierul-sef este un procuror) refuza sa-si spuna numele
– in cazul unei plangeri, acel document ajunge pe masa dansului. Cam care ar fi sansele sa plece mai departe de acolo?
– institutia primeste documente, denunturi si plangeri pe email dar nu raspunde decat la cele trimise prin posta, aparent comunicarea electronica este unidirectionala
– in cazul in care institutia nu confirma primirea unor documente trebuie facuta o cerere in acest sens care extinde artificial cu 30 de zile un termen care ar fi trebuit sa fie de cateva ore intr-o comunicare electronica
– o reclamatie penala (denunt sau plangere) este echivalata cu o cerere desi are cu totul alt statut, este obiectul de activitate al institutiei
– distanta de la poarta pana la biroul grefierului nu e mai mare de 15 metri, am mai fost acolo si cand am facut plangere in dosarul Colectiv.
Domnul procuror, grefierul-sef din data de azi, 15 iunie 2020, poate sa stea linistit, nu ii voi face plangere, dar sper ca a realizat absurdul situatiei in care singur s-a pus. Tot ce trebuia sa faca era sa spuna un numar de inregistrare, acela nu este confidential. Nu-i pacat de timpul irosit si nervii facuti cand totul se putea rezolva scriind cateva cifre intr-un email?
