Copiii nascuti cu sindromul Down in urma cu 5.000 de ani erau venerati in societatile primitive si tratati cu multa afectiune
Copiii nascuti cu sindromul Down in urma cu 5.000 de ani erau recunoscuti ca membri ai comunitatilor lor si tratati cu un respect deosebit, arata o noua cercetare. Analiza ADN a unor ramasite umane antice a identificat sase persoane cu aceasta afectiune care cauzeaza dificultati de invatare, sau cu sindromul Edwards, mai grav.
Un caz din cimitirul unei biserici din Finlanda a fost datat in secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, in timp ce ceilalti cinci indivizi, datati intre 2.500 si 5.000 de ani in urma, au fost gasiti in situri din epoca bronzului din Grecia si Bulgaria si in situri din epoca fierului din Spania.
Echipa de cercetatori, ale carei concluzii au fost publicate in revista Nature Communications si citate de cotidianul britanic Daily Mail, a reusit sa obtina o multime de informatii suplimentare despre ramasite si despre inmormantari.
Cercetatorii au analizat datele de la 9.855 de persoane preistorice si istorice si au inregistrat numarul si proportia sau cromozomii autozomali. Un cromozom autozomal reprezinta numarul de gene pe care le are o persoana – oamenii au 44 de cromozomi autozomali si doi cromozomi, dar persoanele care au un test pozitiv pentru sindromul Down au un cromozom autozomal in plus.
In timp ce persoanele cu Sindromul Down pot trai o viata lunga in prezent, adesea cu ajutorul medicinei moderne, acest lucru nu se intampla in trecut. Estimarile de varsta din ramasitele scheletice au aratat ca toti cei sase indivizi au murit la o varsta foarte frageda, doar un singur copil ajungand in jurul varstei de un an.
Cele cinci inmormantari preistorice au fost toate localizate in cadrul unor asezari si, in unele cazuri, insotite de obiecte speciale, cum ar fi coliere de margele colorate, inele de bronz sau scoici. Oamenii din Spania din Epoca Fierului isi incinerau de obicei decedatii, dar cercetatorii au observat ca un copil a primit o inmormantare neobisnuita sub podelele unei locuinte decorate. „Intrebarea principala a fost: Ce este special la acesti copii?” a declarat pentru Science Roberto Risch, arheolog la Universitatea Autonoma din Barcelona.
Autorul principal al studiului, Dr. Adam Rohrlach, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutiva (MPI-EVA) din Germania, a declarat: „Aceste inmormantari par sa ne arate ca acesti indivizi erau ingrijiti si apreciati ca parte a societatilor lor antice”.
Cercetatorii au constatat ca in toate cele sase cazuri de sindrom Down detectate si in singurul caz de sindrom Edwards, toate persoanele au murit fie inainte sau la scurt timp dupa nastere, fie la varsta de 16 luni.
„In acest moment, nu putem spune de ce gasim atat de multe cazuri in aceste situri”, a declarat Risch. „Dar stim ca ele au apartinut putinilor copii care au primit privilegiul de a fi ingropati in interiorul caselor dupa moarte. Acesta este deja un indiciu ca erau perceputi ca fiind copii speciali”.
