Cum ii ameninta protestele pro-palestiniene pe autocratii din Orientul Mijlociu – Analiza
La sfarsitul lunii octombrie, egiptenilor li s-a permis sa faca ceva ce nu li s-a permis de ani de zile: sa protesteze, se arata intr-o analiza publicata de Deutsche Welle.
Guvernul autoritar al tarii nu sustine dreptul la libertatea de intrunire. Insa, in urma cu aproximativ doua saptamani, guvernul egiptean, condus de presedintele Abdel Fattah el-Sissi, a permis desfasurarea demonstratiilor pro-palestiniene in conditii stricte si in anumite locatii.
De la atacurile din 7 octombrie asupra Israelului comise de gruparea islamista Hamas, in care au murit aproximativ 1 200 de oameni, Israelul a bombardat Fasia Gaza. Peste 11.000 de palestinieni au fost ucisi, potrivit autoritatilor sanitare din Gaza, care sunt conduse de Hamas.
Unele dintre protestele din Egipt au fost in mod clar sutinute de stat, au declarat observatorii, mentionand ca demonstrantii au fost adusi cu autobuzele si au scandat in sprijinul lui el-Sissi, precum si al cauzei palestiniene. Dar unele dintre ele au devenit critice.
La un moment dat, mai multi localnici s-au indreptat spre Piata Tahrir, centrul simbolic al protestelor din Egipt din 2011, care au facut parte din asa-numita miscare pro-democratie „Primavara araba”, care in cele din urma l-a rasturnat pe fostul dictator egiptean Hosni Mubarak. In timp ce se aflau acolo, scandarile s-au schimbat, trecand de la un sustinerea cauzei palestiniene la un refren des auzit in 2011 si adresat autoritatilor egiptene: „Paine, libertate, justitie sociala!”
„Cauza palestiniana a fost intotdeauna un factor de politizare pentru tinerii egipteni din toate generatiile”, a declarat Hossam el-Hamalawy, un cercetator si activist egiptean care locuieste in prezent in Germania si care scrie un buletin informativ periodic despre politica egipteana.
„De fapt, pentru multi activisti politici egipteni – fie ca este vorba despre cei care au condus revolutia [din 2011] sau au fost implicati in protestele anterioare – poarta lor de intrare in politica a fost cauza palestiniana. Revolta din 2011 din Egipt a fost literalmente punctul culminant al unui proces care a inceput cu cea de-a doua Intifada palestiniana cu un deceniu mai devreme”, a mai spus el.
Guvernul egiptean nu este singurul regim din regiune care se teme ca problema palestiniana – o problema cu care multi oameni obisnuiti care traiesc in Orientul Mijlociu simpatizeaza profund – ar putea ameninta status quo-ul politic.
Liderii din regiune „au vazut intotdeauna cauza palestiniana ca pe o modalitate prin care oamenii isi pot descarca furia”, a explicat Joost Hiltermann, seful programului pentru Orientul Mijlociu si Africa de Nord din cadrul grupului de reflectie International Crisis Group.
„Dar este o sabie cu doua taisuri. Atunci cand circumstantele dintr-o tara sunt foarte rele, protestele ar putea foarte bine sa ia o turnura interna”, a mai spus el.
Drept urmare, liderii autoritari au trebuit „sa faca un joc foarte atent”, a declarat Hiltermann pentru DW, astfel incat sa nu piarda controlul protestelor, spunand in acelasi timp ceea ce cetatenii lor vor sa auda.
In Tunisia, au avut loc, de asemenea, proteste pro-palestiniene de amploare, iar liderul tunisian din ce in ce mai autoritar, Kais Saied, a mers pe o linie fina in aceasta privinta. El a folosit empatia localnicilor fata de palestinieni in scopuri proprii si pentru a-si spori propria popularitate.
„O parte din motivatia lui Saied de a adopta o pozitie stridenta si de a starni furia populara ar putea fi aceea de a abate atentia de la situatia economica dezastruoasa a tarii”, au scris expertii de la Crisis Group.
Situatia „scoate la iveala cat de slabe sunt regimurile arabe, inclusiv Egiptul, incapacitatea lor de a influenta ceea ce se intampla, de a-i proteja pe palestinieni sau de a pune la cale o incetare a focului”, a declarat el-Hamalawy. „Iar acest lucru declanseaza o nemultumire generalizata. O vedeti peste tot pe retelele de socializare: Oamenii impartasesc cu nerabdare stiri din Palestina, precum si meme-uri, caricaturi si glume care il ridiculizeaza pe el-Sissi si pe alti conducatori arabi”, a completat el.
Dar asta nu inseamna ca protestele pro-palestiniene se vor transforma intr-o noua miscare pro-democratie, a spus el. Cel putin, nu imediat.
„Nu suntem in pragul unui alt 2011, deoarece exista o diferenta substantiala intre disidentii de acum si cei de atunci”, a explicat el-Hamalawy, mentionand ca guvernul el-Sissi a reprimat mai mult sau mai putin aproape toate vocile din opozitie.
Cu toate acestea, exista unele indicii mici si localizate ale disidentei in curs de desfasurare, a precizat el-Hamalawy. „Asadar, cu cat acest razboi [din Gaza] se prelungeste mai mult, cu atat este mai probabil sa se intample ceva”, a mai spus el.
Arabia Saudita organizeaza un summit extraordinar comun arabo-islamic. Anterior, tara planificase doua summituri, unul al Ligii Arabe si celalalt al Organizatiei pentru Cooperare Islamica, dar le-a combinat „ca raspuns la circumstantele exceptionale care au loc in Fasia Gaza palestiniana”, a anuntat Arabia Saudita. Se asteapta ca presedintele iranian Ebrahim Raisi sa participe, in prima sa calatorie in Arabia Saudita de la ruperea legaturilor dintre cele doua natiuni in urma cu sapte ani.
„Dar intalnirile nu vor insemna mare lucru”, a declarat Joost Hiltermann pentru DW. „Regimurile vor sa se asigure ca sunt vazute ca fac ceva, chiar daca nu fac mare lucru”, a mai spus el.
Regimurile autoritare din Orientul Mijlociu ar putea face presiuni asupra SUA pentru a-si tine in frau partenerul israelian si ar putea ameninta cu retragerea ambasadorilor, a spus Hiltermann. „Vor sa para mai sfinti decat Papa cand vine vorba de chestiunea palestiniana. Dar ei nu vor rupe relatiile cu Israelul pentru ca sunt in interesul lor national. Totul se rezuma la a lua o pozitie de fatada in problema palestiniana – asa cum i-am vazut facand deja de zeci de ani”, a completat el.
