Cutremurele din Turcia: Supravietuitorii traiesc cu frica pe strazi
Songul Yucesoy isi spala cu grija vasele, sapunind farfuriile si tacamurile inainte de a le clati si de a le pune la uscat. O scena banala, cu exceptia faptului ca ea se petrece in aer liber, stand la umbra casei sale ruinate, scrie BBC.
Casa se inclina intr-un unghi alarmant, ramele ferestrelor atarna in afara si o bucata mare din acoperisul de fier ruginit a cazut in gradina.
La o luna de la cutremurele devastatoare din Turcia si Siria, cei care au supravietuit se confrunta cu un viitor incert. Una dintre cele mai grave probleme este gasirea unui loc sigur unde sa locuiasca. Cel putin 1,5 milioane de persoane sunt acum fara adapost si nu se stie cat timp va dura pana cand li se va gasi un adapost adecvat.
Intre timp, agentia turca pentru dezastre Afad spune ca aproape doua milioane de persoane au parasit zona afectata de cutremur. Unii locuiesc la prieteni sau la persoane dragi in alte zone ale tarii. Zborurile si trenurile care parasesc regiunea sunt gratuite pentru cei care doresc sa plece.
Songul si familia ei nu pleaca nicaieri din orasul Samandag, aproape de coasta mediteraneana. „Orice s-ar intampla in continuare – chiar daca se prabuseste casa – noi vom ramane aici. Aceasta este casa noastra, cuibul nostru. Tot ceea ce avem este aici. Nu avem de gand sa plecam”, spune Songul.
Piese pretioase de mobilier au fost scoase cu grija din casa si asezate afara. Deasupra unei masute din lemn lustruit se afla un suvenir de vacanta, un tablou facut din scoici din statiunea turceasca Kusadasi.
In momentul de fata, intreaga familie locuieste in trei corturi, la doar cativa pasi de casa lor avariata. Dorm si mananca acolo, impartind mancarea gatita pe o mica soba de camping. Nu exista o toaleta adecvata, desi au recuperat una din baie si incearca sa o instaleze intr-o magazie improvizata. Au creat chiar si o mica zona de dus. Dar totul este foarte elementar, iar lipsa de spatiu si de intimitate este evidenta. Corturile sunt inghesuite si supraaglomerate.
A fost o luna chinuitoare pentru Songul. Saptesprezece dintre rudele lor au fost ucise in cutremur. Sora ei, Tulay, este oficial data disparuta. „Nu stim daca este inca sub daramaturi”, imi spune ea. „Nu stim daca trupul ei a fost scos inca sau nu. Suntem in asteptare. Nu putem incepe sa plangem.”
Cumnatul lui Songul, Husemettin, si nepotul de 11 ani, Lozan, au murit cand blocul lor de apartamente din Iskenderun s-a prabusit in timp ce dormeau.
„Am adus trupul lui Lozan aici”, spune Songul in liniste. „L-am luat de la morga si l-am ingropat aproape de noi, in Samandag. Husemettin a fost ingropat in cimitirul anonimilor, i-am gasit numele acolo.”
O fotografie a familiei zambeste de pe profilul de Facebook inca activ al lui Tulay, cu bratele unul in jurul celuilalt, cu fetele apropiate. Lozan tine strans un balon rosu.
Criza locativa creata de cutremur este atat de acuta din cauza lipsei de spatii sigure ramase in picioare. Peste 160.000 de cladiri s-au prabusit sau au fost grav avariate. Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) estimeaza ca cel putin 1,5 milioane de persoane se afla inca in interiorul zonei afectate de cutremur, dar nu au unde sa locuiasca. Este greu de stiut cifra reala, care ar putea fi mult mai mare.
Containere sosesc, dar prea incet. Corturi au aparut peste tot, de la tabere noi si intinse pana la cele individuale punctate printre daramaturi. Inca nu sunt suficiente. In unele orase, oamenii inca locuiesc in interiorul cladirilor publice.
Copiii lui Songul se lupta si ei. Jucariile si jocurile sunt blocate in interiorul casei si nici la scoala nu pot sa mearga. „Sunt plictisiti, nu exista nimic care sa ii tina ocupati. Se joaca cu telefoanele lor, apoi se culca devreme odata ce raman fara baterie.”
Cand se lasa noaptea, lucrurile sunt si mai dificile. In Samandag nu mai exista electricitate. Ramasi fara adapost, nu sunt refugiati, dar tot au pierdut totul.
„Am pus lampile aici pentru a fi vazuti”, explica Songul. „Suntem speriati cand se intuneca. Faptul ca nu avem curent electric este o mare problema. Frica este prea mare, iar toata noaptea simtim replicile, asa ca ne este greu sa dormim.”
