INTERVIU. Alexandru Solomon, regizorul filmului „Arsenie. Viata de apoi”: „Reactia Arhiepiscopiei Sibiului arata ca BOR nu s-a impacat cu ideea ca Romania e un stat laic. Visez la ziua in care Patriarhul va iesi si va zice: «Politicieni, nu mai furati din banul public! Nici noi nu vom mai face asta!»”

Pentru un proaspat inamic public al atotputernicei Biserici Ortodoxe, regizorul Alexandru Solomon apare neobisnuit de relaxat la interviul cu jurnalistul aktual24.ro. Asta, desi intrebarile n-au fost trimise inainte, cum e moda acum, si nu-s nici comode uneori. Cert e ca, ascultandu-l pe interlocutor, aura de conspiratie promovata de Arhiepiscopia Sibiului in ultima luna incepe sa se estompeze.

Toata furia a plecat, de fapt, de la filmul „Arsenie. Viata de apoi”. Un documentar in care se prezinta fenomenul pelerinajelor la mormantul lui Arsenie Boca si, mai mult decat atat, cultura populara creata in jurul unui calugar devenit superstar al credinciosilor ortodocsi romani la cateva decenii dupa moartea sa.
Reactia Arhiepiscopia Sibiului la acest film a fost virulenta. Preotul Catalin Dumitrean, purtatorul de cuvant al institutiei, a lansat pe retelele de socializare atacuri care amintesc de aceeasi Arhiepiscopie a Sibiului din anii ’30-’40, cand la curtea mitropolitului Balan se crease principalul focar de sustinere a miscarii legionare in interiorul BOR. Lui Alexandru Solomon i s-a reprosat ca e evreu, ca intineaza valorile fundamentale ale natiei, ca denigreaza „poporul roman, valorile lui spirituale perene si, in mod special, Biserica Ortodoxa”. „Viata parintelui Arsenie Boca e jignitor parodiata”, filmul este „un pretext de ridiculizare si jignire a mii si mii de credinciosi”, se acuza intr-un comunicat oficial.

Suflul ideilor de extrema dreapta interbelice nu s-a oprit la vorbe. S-a reusit cumva cenzurarea filmului la Arad, iar acum se strang semnaturi sa se intample acelasi lucru la festivalul „Astra Film”, care urmeaza la Sibiu. Sfatul Arhiepiscopiei? Nu mergeti, oameni buni, la filmul documentar „Arsenie. Viata de apoi”. Care, de fapt, dau verdictul expertii BOR in cinematografie, nici nu prea e documentar, e doar ceva care loveste in Biserica, familie si patrie.

Cu asta am si inceput, pana la urma, interviul: ce-aveti, domnule, cu sfantul nostru?

Alexandru Solomon: „Sunt un om de stanga. Asa ma vad. Un burghez de stanga. Dar fac parte dintr-o generatie care a apucat sa traiasca 20 si un pic de ani sub Ceausescu, sunt cumva vaccinat impotriva marxismului de tip vechi”

Buna ziua, domnule Alexandru Solomon. Sunteti regizorul care a facut documentarul „Arsenie. Viata de apoi”, film care a generat tot felul de reactii. Valtoarea a fost pornita de criticile virulente ale Arhiepiscopiei Sibiului, institutie care a cerut interzicerea documentarului pe motiv ca ataca valorile fundamentale ale poporului roman. Asa ca va intreb direct: domnule, sunteti neomarxist? Asa am vazut ca scrie in comunicatul Arhiepiscopiei.

Nu, nu cred… Cred ca sunt… Pot sa spun ca sunt un om de stanga. Asa ma vad. Un burghez de stanga, daca vreti o caracterizare, asa, care o sa ma incrimineze si mai departe, dar asta e! Dar fac parte dintr-o generatie care a apucat sa traiasca 20 si un pic de ani sub Ceausescu, sunt cumva vaccinat impotriva marxismului de tip vechi, sa zicem. Neomarxismul incearca sa reia niste idei, dar nu-s foarte convins ca ele mai sunt adaptate vremurilor de azi. De fapt, asta e problema. Da, asa, daca va intrebati, insa, cred ca ideile astea sociale…

Sociale sau socialiste?

Nici macar socialiste, pentru ca socialismul exista in baza existentei proletariatului. El nu mai exista. Nici capitalismul nu mai exista in forma pe care a vazut-o Marx in niciun caz, daramite in forma din Secolul XX! Si se vede ca partidele socialiste au disparut cam peste tot. Sau nu mai au nicio putere. Oricum, PSD-ul nu e cazul sa-l numim partid socialist. N-a fost niciodata. Deci, putem sa o legam si de film treaba asta, daca vreti.

“Arsenie Boca e o figura mult mai complexa decat poate Biserica Ortodoxa Romana sa accepte! Tot Biserica Ortodoxa l-a scos din manastire si din preotie, nu eu! Deci, daca e cineva care trebuie sa se intrebe daca are ceva cu Arsenie Boca, nu sunt eu acela!”

Haideti sa va mai pun o intrebare plecata de la acuzatiile Arhiepiscopiei: v-a pus Oculta sa faceti filmul asta? Vreti sa loviti in Sfantul Ardealului? Ce aveti, domnule, cu sfantul nostru?

Nu am absolut nimic! Mi se pare ca asta reiese si din film, ca oamenii care sunt in film, dar si cei pe care i-am cunoscut eu in general in pelerinaje, multi dintre ei au o legatura foarte directa cu sfantul lor, chiar daca nu e canonizat, si care e o legatura motivata de tot felul de lucruri: de o senzatie de gol, de necazuri in familie, de abandonul asta social in care traim, de tot felul de frustrari si necazuri si dorinte. Filmul e si despre asta! Despre nevoia aceasta si despre felul in care ei proiecteaza, fiecare, in Arsenie Boca, altceva. Adica exista, cum zice si campania filmului, un Arsenie Boca pentru fiecare. Deci, nu! Din contra! Mi se pare insa ca ceea ce e fascinant la Arsenie Boca, asa cum l-am inteles eu, fara sa fiu catehizat, cum mi s-a zis, Arsenie Boca e o figura mult mai complexa decat poate Biserica Ortodoxa Romana sa accepte! Arsenie Boca are tot felul de laturi care nu-s tocmai canonice, crestin-ortodoxe. Pornind de la faptul ca a fost influentat in tineretea lui de tot felul de alte curente spiritualiste, orientale chiar, ca era generatia care citea Eliade in anii ’30-’40, ca au existat contacte, in ce-l priveste pe Arsenie Boca, cu cercurile antropozofice in Ardeal. Sigur ca el era calugar si crestin-ortodox si a facut parte din ierarhie, dar cred ca a absorbit tot felul de lucruri. Pictura lui nu e deloc canonica, drept dovada ca… El a dictat doua biserici, una la Draganescu, a carei fresca exista, si alta la Bogata Olteana, a carei fresca ca a fost acoperita din ordinul Eparhiei respective!

Asa este!

Tot Biserica Ortodoxa l-a scos din manastire si din preotie, nu eu! Deci, daca e cineva care trebuie sa se intrebe daca are ceva cu Arsenie Boca, nu sunt eu acela! Cam asta ar fi!

Deci nu e o forta motrice in spatele dumneavoastra, care v-a trimis cu misiune?

Orice as spune eu aici nu-i va convinge pe cei care vad lumea condusa de papusari si conspiratii universale!

“Eu cred ca minunile au efect pentru cei care cred in ele. Eu nu cred in ele, n-au efect asupra mea”

Dumneavoastra cum va raportati la Arsenie Boca, de fapt? Credeti ca sunt posibile minunile? Haideti sa discutam si despre lucrul asta. Sunt tot felul de povesti, ca a mers cu lumanarea aprinsa in furtuna, ca a prevazut atacurile de la 11 septembrie 2001… Ce parere aveti despre toate astea?

Eu cred ca minunile au efect pentru cei care cred in ele. Eu nu cred in ele, n-au efect asupra mea. Dar exista oameni care spun: „Da, mie mi s-a nascut un copil pentru ca am fost acolo!”. Iertati-ma ca bagatelizez: “M-am lasat de fumat pentru ca am fost la Prislop, mi s-a reparat masina pentru ca am fost la Prislop! Dar am salvat-o si pe mama de la o boala crunta!”. Deci lucrurile-s foarte… Si acolo nici nu am vrut sa… Adica nu ai ce sa contrazici: nu e asa! Sa vin eu sa-ti spun “nu e adevarat!”. Pentru ca e credinta individuala a omului, dreptul lui si asa mai departe. Ceea ce pot eu sa fac e sa citesc din documente, am facut si exercitiul asta in film. Si sa spun ca inclusiv Arsenie Boca era impotriva minunismului, ca sa zic asa. El spune: „Nu m-am teleportat de la canal, nu e adevarat!”. Dar oamenii au nevoie de chestia asta, e o forma de credinta magica, sa zicem. Deci, el nu se putea opune. Si de multe ori cred ca a si alimentat treaba asta. Sigur ca aici iar calc pe niste terminatii nervoase delicate. Cred ca Arsenia Boca a avut, pe langa carisma lui naturala, a avut si o idee despre cum sa se prezinte publicului lui, publicului credincios. Cum sa-si formeze o imagine, cum sa-i cucereasca, cum sa-i tina aproape. Acum, sigur ca asta apare in termeni canonici, asa, o blasfemie. Dar cred ca, daca ne uitam la Papa Francisc, se vede clar o strategie de promovare. Daca asta ii ajuta pe oameni si mesajul e pozitiv, care e problema? Trebuie doar sa intelegem asta!

Ati spus undeva ca ati fost vreo 3-4 ani, inainte sa ajungeti sa faceti acest documentar, in cateva pelerinaje pe an, iar acum ati avut ocazia ca timp de sapte zile sa lucrati direct cu acesti oameni care au mers in acest pelerinaj cu dumneavoastra. V-as intreba daca v-ati format o idee mai clara despre motivatia acestor oameni, cand merg la pelerinaje. Ce-i mana pe ei in lupta?

Pai, tocmai asta spun, ca filmul incearca sa-i asculte pe oamenii astia. Sau, ma rog, pe o parte din ei, un esantion care mie mi s-a parut reprezentativ si care seamana cu ce am vazut eu in celelalte pelerinaje. Cred, cum ziceam, ca motivatiile sunt extrem de diverse, de multe ori sunt in spate necazuri sau traume in familiile lor. Sau momente de ratacire, sau momentele de siguranta, sau un eveniment de sanatate, sau pur si simplu un gol. Si – lucru pe care l-am si discutat cu ei intr-o secventa care n-a mai intrat film – mi-am pus problema: daca sistemul medical din Romania, daca scoala, statul de drept, Justitia si Politia ar functiona ceva mai bine, ca omul sa se simta aparat, sa simta ca nu e in pericol de moarte daca se adreseaza autoritatilor, ca va fi lasat complet de izbeliste, ca moare cu zile daca se duce la o benzinarie GPL sau la spital… Daca lucrurile astea ar functiona, oare nu am apela mai putin la Arsenie Boca pentru aceste probleme care sunt rezolvabile aici, pe pamant? Asta e intrebarea pe care mi-o pun eu. Cred ca traim un soi de mare restriste care se reflecta in aceasta nevoie de ajutor de Sus, ca altul nu mai e…

De cand a inceput balamucul asta, ati aveti cunostinta daca vreunul dintre pelerinii care v-au insotit si au aparut in film a avut de suferit intr-un fel sau altul? 


Nu mi-au zis. Ieri am vorbit cu unul dintre ei, care urmarea Romania TV, stirile legate de reactia arhiepiscopiei Sibiului si… Era si el destul de revoltat, cum se poate asa ceva, ce-au cu filmul, ce-au cu Arsenie Boca. Ma rog… Banuiesc ca emisiunea la Romania TV n-a fost favorabila filmului (rade – n. red.), dar… Da, sigur ca e jenant si cred ca… In reactia Arhiepiscopiei exista in pasaj destul de consistent despre omul care purta sutana aia alba si care, intr-un fel, il reprezinta pe Arsenie Boca, desi nu e niciun moment in care il joaca, adica nu-l interpreteaza. E cineva imbracat ca Arsenie Boca care n-are nicio reactie fata de ceilalti si care e clar ca nu pretinde ca e Arsenie Boca in niciun fel. Dar e taxat foarte sever Arhiepiscopia Sibiului omul respectiv si mi se pare ca… O sa-l caut, sa vad cum o duce.

„Zicea cineva ca filmul incearca sa fie mult mai putin activist decat e regizorul. Ceea ce e foarte adevarat, m-am straduit, dar nu destul, se pare. E facut sa le poata vorbi si credinciosilor, si celor care nu sunt credinciosi. Dar nu si unor autoritati care vor sa bage pumnul in gura”

V-ati asteptat, atunci cand ati pornit la drum cu documentarul asta, ca o sa aveti parte de genul asta de reactii? Sa spunem, pentru cine nu stie, ca filmul a fost interzis la Arad.

Da, acolo a fost insa din lasitatea autoritatilor publice care, inainte sa le ceara cineva ceva, s-au sesizat, pe baza unui telefon de revolta unei cetatean, ca nu e bine sa dea filmul.

Asta e varianta oficiala. Nu stim daca neoficial nu o fi sunat altcineva care nu era chiar asa, cetatean de rand.

Da… Nu stiu… Dar, oricum, si asta e interesant de vazut, cum primaria sau autoritatea publica asculta de un anume cetatean si nu de ceilalti 100 care erau inscrisi sa vada filmul.

Dumneavoastra v-ati asteptat, inainte sa va apucati de treaba, ca o sa generati tipul asta de reactii?

M-am asteptat asa, intr-un mod abstract, dar cred ca m-am straduit foarte tare in filmul asta sa respect credinta oamenilor, sa-i reprezint cu onestitate, sa discut deschis cu ei toate problemele astea. Zicea cineva ca filmul incearca sa fie mult mai putin activist decat e regizorul. Ceea ce e foarte adevarat, m-am straduit, dar nu destul, se pare. Deci, chiar cred ca filmul poate vorbi si unor oameni care sunt credinciosi si altora care nu sunt credinciosi. Si e gandit in asa fel incat sa le poata vorbi. Dar nu poate vorbi unor autoritati care vor sa bage pumnul in gura. Asta n-are cum sa vorbeasca.

“Exista in scrisoarea Arhiepiscopiei aceasta identificare foarte clara a Bisericii cu poporul roman. Mai ales in context ardelenesc, mi se pare ca asta este inca un soi de umilire a tuturor celorlalte culte, mai ales a cultului greco-catolic, care in Ardeal a pastrat identitatea nationala romaneasca inca din Secolele XVIII-XIX”

S-a facut si o petitie la Sibiu, dupa comunicatul in care s-a cerut interzicerea documentarului la Festivalul Astra Film…

Este sincron, nu dupa. Petitia respectiva este pornita inainte. Ba, chiar, petitia respectiva e practic calchiata dupa scrisoarea Arhiepiscopiei. Eu stiu de petitia asta de vreo doua saptamani. Incepusera sa stranga semnaturi si au fost reactii pe Facebook, inclusiv consilierul mass-media al arhiepiscopiei, Catalin Dumitrean, s-a exprimat in 5-6 septembrie, deci sunt trei saptamani de atunci, impotriva filmului. Si au aparut comentarii, facem petitie si asa mai departe. Deci scrisoarea Arhiepiscopiei vine, cumva, impreuna cu petitia.

Ca tot ati amintit de purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Sibiului, care inteleg ca este si redactor-sef la redactia locala a Trinitas, a Patriarhiei, ei spun in comunicat ca ati intinat valorile fundamentale ale poporului roman. Cine stabileste care sunt valorile fundamentale ale poporului?

Pai, exista in scrisoarea Arhiepiscopiei aceasta identificare foarte clara a Bisericii cu poporul roman. Si sunt multi oameni, intr-adevar, dintre cei foarte activi si xenofobi si furiosi de pe Internet care scriu despre film si care spun asta: Biserica Ortodoxa e poporul roman si viceversa. Mai ales in context ardelenesc, mi se pare ca asta este inca un soi de umilire a tuturor celorlalte culte, mai ales a cultului greco-catolic care, in Ardeal, a pastrat identitatea nationala romaneasca inca din secolele XVIII-XIX. Ei au au pornit aceasta miscare identitara romaneasca. Si Marea Unire s-a facut cu sprijinul Bisericii Greco-Catolice.

Da, Biserica Greco-Catolica si Biserica Ortodoxa din Transilvania au fost aliate in momentul ala…

Chiar tin sa va contrazic. Biserica Ortodoxa din Ardeal n-a fost pentru unire.

“Identitatea asta intre roman si ortodox cu sange curat etnic este o idee care vine de la Nae Ionescu, mentorul miscarii legionare din anii ’30. Daca Biserica Ortodoxa Romana continua sa identifice cu aceasta definitie data de mentorul miscarii legionare, e un semn extrem de prost”

In 1918 deja era pentru unire. Dar, intr-adevar, cum spuneti dumneavoastra, in 1916, cand s-a intrat in razboi, prelatii bisericii ortodoxe din Transilvania au semnat o scrisoare in care si-au declarat credinta fata de imparat si au acuzat de fraticid romanii care intrasera in Transilvania.

Da. Deci, apropo de cine reprezinta valorile poporului roman, cred ca identitatea asta intre roman si ortodox cu sange curat etnic este o idee care vine de la Nae Ionescu, mentorul miscarii legionare din anii ’30. Si o idee relativ noua. Adica are aproape 100 de ani. Ideile scolii ardelene despre ce inseamna identitatea nationala romaneasca in Transilvania sunt din secolul XVIII. Ceva mai vechi. Deci cred ca, daca Biserica Ortodoxa Romana continua sa identifice cu aceasta definitie data de mentorul miscarii legionare, e un semn extrem de prost. Inca o data se manifesta ca fiind continuatoarea acelor idei.

Merita spus ca reactia asta fata de documentarul dumneavoastra vine din partea unei arhiepiscopii care in perioada interbelica a sustinut fatis legionalismul. Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan, chiar a condus procesiunea funerara la inmormantarea lui Mota.

Da. Si care apare in film. Si pe care a vazut-o Arsenie Boca de la distanta.

Da.

Si mitropolitul Balan, intre altele, este protectorul si mentorul lui Arsenie Boca. Este omul care l-a impus ca staret la Sambata de Sus si apoi l-a mutat la Prislop.

“Traiesc un vis, asa, in care BOR iese public si zice: «Fratilor, oameni suntem! Inaintasii nostri au facut diverse greseli. Ca sa nu mai revenim la ele, ne facem un examen de constiinta. Am marsat, o buna parte din preoti si mitropoliti si ierarhi cu miscarea legionara, pe urma am marsat cu dictatura lui Antonescu. Pe urma am tinut partea regimului comunist in predicile Patriarhului Teoctist pana in 21 Decembrie 1989. E momentul sa zicem ca n-a fost bine!»”

L-a mutat la Prislop intr-un loc unde functionase pana atunci o manastire greco-catolica si care fusese luata cu forta de Biserica Ortodoxa. Cred ca lucrul asta a fost omis de Biserica Ortodoxa atunci cand s-a construit imaginea publica a lui Arsenie Boca.

Da, ce sa zic… Ce s-a intamplat in 1918, in 1948, aportul mitropolituluio Balan… OK, sunt lucruri care tin de trecut. Asa, din cand in cand, traiesc un vis, asa, in care Biserica Ortodoxa Romana iese public si zice: “Fratilor, oameni suntem, inaintasii nostri au facut diverse greseli. Ca sa nu mai revenim la ele, uite, incepem noi si ne facem un examen de constiinta. Am marsat, o buna parte din preoti si mitropoliti si ierarhi cu miscarea legionara, pe urma am marsat cu dictatora lui Antonescu. Pe urma a venit regimul communist, desigur au oprimat clerul mic mai ales, au trimis sa puscarie o gramada de preoti si calugari. In acelasi timp, pana la urma, ierarhia superioara a Bisericii s-a conformat, a si profitat, sa zicem, de aceasta disparitie a cultului greco-catolic si am tinut partea regimului comunist in predicile Patriarhului Teoctist pana in 21 Decembrie 1989. E momentul sa zicem ca n-a fost bine!”. Ar fi o treaba extraordinara pentru toata societatea romaneasca. Ar fi un semnal de reforma si cred ca exemplul asta ar avea, intr-adevar, un ecou, adica daca e ceva ce poate sa ajunga in orice coltisor din tara asta prin biserica e un cuvant al Patriarhiei in sensul asta.

Vedeti posibil asa ceva in acest moment sau un viitorul apropiat?

Am zis ca e un vis… (incepe sa rada)

Am inteles…


Mai am si alte vise legate de Biserica Ortodoxa.

Cum ar fi?

Cuvantul Patriarhului duminica, in toate bisericile din Romania: „Dragi politicieni, nu mai furati! Nu mai furati din banul public! Cetateni, nu mai furati nici voi din banul public! Nu e bine! Nici noi n-o sa mai facem asta! Nu va mai bateti nevestele! Violenta domestica e o problema majora in Romania! Nu e bine, e anticrestinesc. Nu-i mai urati pe romi! Sunt fratii nostri, majoritatea sunt ortodocsi, nu conteaza ca au alta culoare la piele! I-am robit pana la Cuza, a fost o greseala, asa era in multe parti din lume pe vremea aia. Nu e cazul sa continuam asta”.

Intr-adevar, ar fi frumos ce spuneti dumneavoastra, dar postarile purtatorului de cuvant al Arhiepiscopiei Sibiului seamana cu discursul din perioada interbelica si care purta mesajul legionar. Regasim aceleasi idei: strainii, mai ales Occidentul, vor raul poporului roman si ii vor pieirea. Acum vedem ca din nou se fac aluzii: de fapt, filmul nu e romanesc, e strain, in spate este Oculta care, din cand in cand, ne mai trimite si pandemii si care vrea sa ne distruga valorile. Deci regasim genul de discurs care promoveaza ura fata de cineva care strain, n-are sange neaos romanesc.

N-are sange neaos sau nu e ortodox sau si-si, ca trebuie sa indeplinesti ambele conditii neaparat.

Si nici atunci nu e OK, trebuie sa si crezi intr-un anumit fel.

Asta li s-a reprosat si protagonistilor filmului de catre oamenii bisericii si chiar de catre spectatori in sali, cei putin mai ultraortodocsi. Spuneau ca astia nu-s ortodocsi adevarati, ca nu sunt catehizati destul. Cred si in ortodoxie, dar si in OZN-uri si fac si yoga sau canta la instrumente tibetane… Deci, nu sunt… Adica trebuie sa fii intr-un anume fel, sa-ti porti credinta, sa ai o credinta conforma cu o norma pe care o stabileste cineva din afara. In loc sa se bucure ca credinta e atat de raspandita si ca s-a adaptat Secolului XXI, temerilor si nevoilor de azi… Trebuie reprimata orice fel de deviatie. De stanga si de dreapta.

„Reactia Arhiepiscopiei e o problema de putere. S-au simtit atacati in monopolul lor, pe de o parte asupra figurii lui Arsenie Boca, dar mai ales in monopolul lor de putere publica”

E clar ca dumneavoastra nu corespundeti portretului robot pe care il fac prelatii de la Arhiepiscopie, cum probabil ca nici eu si nici multi altii pentru a ne califica sa emitem pareri, nu sunteti roman verde…


(rade) …nu-s roman deloc! Asa au zis!

Cu toate astea, va intreb: dumneavoastra care considerati ca sunt valorile fundamentale ale poporului roman? Arhiepiscopia Sibiului spune ca sunt Biserica, familia si patria. Dar dumneavoastra?

(ezita) Limba romana, libertatea si curajul de a te uita in istorie si de a o lua la puricat cu bune si cu rele. Asta e patriotism, dupa mine.

Genul asta de reactii pe care il vedem la filmul dumneavoastra, si care nu sunt nici singulare, nici in premiera, izvorate din interiorul societatii, sunt o consecinta a ispitei pentru autoritarism?

Cred ca exista un apetit crescand pentru autoritarism, dar nu numai la noi, ci in lume. Daca te uiti in Polonia, in Turcia, in America… Sunt tot felul de semne. Democratia nu mai pare ca atrage multa lume. Si asta e cu atat mai dureros intr-o tara ca Romania, care a trecut prin atatea dictaturi si s-a bucurat de libertate asa, in ferestrele acestor dictaturi. Iar acum faptul ca exista neincrederea asta majora in democratie nu stiu unde o sa ne duca… Dar m-ati intrebat care sunt valorile si, vorbind, mi-am dat seama deja ca am gresit. Am zis limba romana, dar in secunda doi m-am gandit la cetatenii maghiari romani din Romania. Pentru ei, limba materna e maghiara si cred ca trebuie respectat si asta. De asta spun ca e foarte greu de definit poporul sau valorile lui in asa fel incat sa nu nedreptatesti pe cineva. E drept ca Romania azi e mult mai unitara etnic si confesional decat era cu 100 de ani la Marea Unire. De asta zic ca e totdeauna periculos sa dai o definitie de tipul asta. Si nici nu stiu daca trebuie sa ne preocupe. E ca si cum natiunea s-ar afla sub asediu si trebuie sa ne gasim o identitate acum.

Eu v-am intrebat pentru ca a aparut o institutie care pretinde ca stie care sunt valorile fundamentale, ca poate sa le defineasca.

Pentru ca vrea sa faca parte din ele!

Credeti ca reactia arhiepiscopiei izvoraste din credinta sincera a celor de acolo ca ei au dreptate si dumneavoastra gresiti sau are legatura cu puterea? Adica au resimtit documentarul ca pe un atentat la adresa puterii pe care ei o au prin acest cult al lui Arsenie Boca?

Eu cred ca e evident ca biserica face politica, fie ca e vorba de cea ortodoxa romana, fie de papalitate. Si in Romania increngatura dintre politica si Biserica Ortodoxa e cunoscuta, evidenta, afisata in Parlament, in orice institutie publica. Icoane, se suna preotii sa vina la evenimentele publice si asa mai departe. Se tin ore de religie de catre preoti, universitatile tin cursuri de Stiinte Sociale cu preoti. E o problema de putere, cum ziceti. S-au simtit atacati in monopolul lor, pe de o parte asupra figurii lui Arsenie Boca, dar mai ales in monopolul lor de putere publica.

„In film se pune problema puterii Bisericii in viata publica politica. Si cred ca asta a deranjat, mai degraba. Si concubinajul Bisericii Ortodoxe cu miscarea regionara”

A venit un neinitiat sa discute despre Arsenie Boca fara sa fie abilitat, fara sa aiba patalama. Era povestea cu Sfantul Sisoe care vine pe pamant sa faca minuni, il prinde preotul din sat si-l intreaba daca are aprobare de la protopop, ca sa faca minunile respective. Cam asa si cu filmul…

…si, in plus, in film se pune problema puterii Bisericii in viata publica politica. Si cred ca asta a deranjat, mai degraba. Si concubinajul Bisericii Ortodoxe cu miscarea regionara… Si a deranjat faptul ca insisi protagonistii credinciosi din film se declara in diverse randuri revoltati de Biserica. Ei sunt credinciosi ortodocsi, dar institutia ale displace pentru ca e corupta. O si spun. Pentru ca e subjugata banului, ceea ce zice si Arsenie Boca… Deci filmul, cumva, prin aceste voci, ataca pozitia Bisericii. Eu cred ca asta e problema profanarii credintei.

Daca a existat reactia asta la un documentar care, pana la urma, nu mi se pare blasfemiator, cum ar fi fost reactia daca v-ati fi apucat sa faceti un documentar avand ca subiect central relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu legionarii in perioada interbelica? Sau relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu regimul comunist in perioada 1948-1989?

Pai, putem doar sa ne imaginam privind reactiile la cartea lui Oliver Jens Schmitt (O istorie a Bisericii Ortodoxe Romane – n. red.). M-ati intrebat daca eram pregatit sau stiam ca o sa urmeze tipul asta de reactii. Practic, m-a surprins vigoarea lor. Da, e adevarat ca exista si un fond in populatie, un fond de reactie de tipul asta, plin de ura, xenofoba, fundamentalist, care are explicatiile ei: educatie… Adica felul in care se preda, felul in care inca din scoala cetateanul e obisnuit sa asculte si sa nu-si exprime parerea…

“Nu numai biserica ortodoxa se opune gandirii critice in Romania. Intr-un fel, conformismul politicienilor face acelasi lucru. De asta s-au si aliat politicienii cu biserica: pe baza de conformism, de lasitate, de frica de gandirea critica”

Credeti ca si biserica are un rol in pastrarea acestui filon de ostilitate fata de gandirea critica?

Da, da. Cred ca da. Sigur ca da. Si nu numai biserica ortodoxa se opune gandirii critice in Romania. Intr-un fel, conformismul politicienilor face acelasi lucru. De asta s-au si aliat politicienii cu biserica: pe baza de conformism, de lasitate, de frica de gandirea critica. Practic, ce s-a intamplat la Arad asta arata: ca oamenii fac din conformism niste gesturi numai ca nu cumva sa deranjeze institutia Bisericii. Pentru ca depind de voturile oamenilor. Care oameni, iarasi, sunt invatati sa mearga la biserica si sa auda cum conducatorii sunt buni, oricare ar fi ei, dar din cand in cand, la patru ani, anumiti conducatori sunt mai buni decat ceilalti.

Sociologul Barbu Mateescu imi spunea, intr-un interviu facut acum cateva saptamani, ca e mult supralicitata aceasta influenta a Bisericii in societate si dadea ca exemplu interventia BOR in favoarea lui Ponta in 2014 si sustinerea data de Biserica referendumului din 2018. Au fost niste esecuri repetate si, cu toate astea, politicienii continua sa se raporteze la BOR ca la un factor decisiv, capabil sa schimbe jocul in lupta politica.

Nici politicienii nu sunt liberi in gandire! Fac parte din aceeasi societate ca si noi. Asteapta sa li se spuna. E ca pe vremea lui Ceausescu. Nu-i mai diferenta. Oamenii faceau cu zel, in plus, ca sa dovedeasca ca sunt fideli si asa mai departe.

“Politicienii nostri mimeaza, cu Sfanta Cruce in fata, fura si fac toate nenorocirile considerand ca o icoana sau o cruce pe perete ori daca-l cheama pe preot la inaugurarea scolii ii absolva pentru viata de apoi”

Mimau ca fac.

Macar mimau, da. Politicienii nostri mimeaza, cu Sfanta Cruce in fata, fura si fac toate nenorocirile considerand ca o icoana sau o cruce pe perete ori daca-l cheama pe preot la inaugurarea scolii ii absolva pentru viata de apoi.

Ati observat ca la deschiderile de an scolar sunt invitati preotii si mai vin politicienii, primarii? Niciodata nu e invitat un om de stiinta sau un om de cultura. V-ati intrebat vreodata de ce? Spunea Gabriel Liiceanu ca, pana la urma, ca catehizarea se face in biserica, nu la scoala. Scoala este despre cunoastere, nu despre credinta. Cine vrea credinta se duce la biserica.

Cred ca sunt radacini istorice plus post-comunismul asta al nostru, care a trecut prin faza asta anticomunista ferventa, in care tot ce era legat de comunism, inclusiv ateismul, era rau. Si, in schimb, ceea ce a premers comunismul, inclusiv dictatura legionara si antonesciana era bun. Deci, vine la pachet cu toate treburile astea. Si preotul e o figura de autoritate, in continuare, in toate comunitatile. Impreuna cu primarul si cu politistul. Invatatorul nu cred ca mai e o figura de autoritate.

Suntem intr-un moment in care nu stiu daca putem vorbi chiar de o subordonare a institutiilor statului fata de Biserica, dar tot Liiceanu remarca intr-o conferinta, acum vreo cateva luni, ca niciodata de la infiintarea statului roman BOR nu a avut atata putere. Resimtiti lucrul asta?

N-am trait vremurile alea in care au mers parintii mei la scoala… Nu stiu daca e perioada in care biserica are cea mai mare putere. In orice caz, n-are mai putina, dupa 100 de ani. Si, in fine, pana la urma, depinde si cum folosesti aceasta putere. Pentru ca ai putea sa o folosesti in sens pozitiv, nu in sens represiv, autoritarist. Sa zicem! Iarasi, incep sa visez. Dar da, cred ca suntem intr-un punct in care, de fapt, nu puterea bisericii e enorma, desi si asta e adevarat, puterea acestor idei care leaga biserica ortodoxa de identitatea nationala romaneasca este din nou la varf, cum era in anii ’30-’40.

“Situatia asta cu scrisoarea de la Sibiu a Arhiepiscopiei arata, de fapt, ca Biserica Ortodoxa Romana nu s-a impacat cu ideea ca Romania e un stat laic. Actioneaza Arhiepiscopia Sibiului ca si cum Romania ar fi un stat theocratic”

Desi asta e o erezie. Profesorul Bortun observa la un moment dat ca tine mai degraba de filetism. Care este considerat erezie. Faptul ca legi etnia sau nationalitatea de credinta. Sa crezi ca esti un credincios mai bun deoarece tu esti roman si celalalt e elvetian, de exemplu.

Pana la urma, situatia asta cu scrisoarea de la Sibiu a Arhiepiscopiei arata, de fapt, ca Biserica Ortodoxa Romana nu s-a impacat cu ideea ca Romania e un stat laic. Actioneaza Arhiepiscopia Sibiului ca si cum Romania ar fi un stat teocratic, in care Biserica are un cuvant de zis in toate domeniile si mai ales in cultura, care e legata de spiritualitate, deci e un domeniu cumva al lor. Problema nu e neaparat ca am facut un film despre un personaj religios care oricum nu e canonizat si asa mai departe. Problema e de teritoriu si de marcarea teritoriilor.

Ati intrat pe un teritoriu care apartine altei puteri.

Da. Ca sa nu uit ideea asta, apropo de ce m-ati intrebat, daca sunt neomarxist… (rade – n. red.). Eu am un pic de delay, procesez, dupa care raspund mai bine…

Sunteti neomarxist cultural, asa se scrie in comunicat…

O sa cercetez, o sa intreb ce inseamna asta, ca nu mi-e clar. Ceea ce am gasit ca e foarte interesant si de asta am si randuit cumva ideile astea la sfarsitul filmului e faptul ca, pe de o parte, Arsenie Boca e critic cu comunismul, evident, pentru ca e ateu, pentru ca e represiv si asa mai departe, dar e critic si cu capitalismul. Foarte critic. Ca e puterea banului, a raului, care desfigureaza umanitatea. Si asta, intre timp… De la moartea lui, comunismul a colapsat lamentabil, nu mai e cale de intors, sa incercam acum sa reproducem in bine ce a incercat marxism-leninismul in Rusia si la noi. Pe de alta parte, capitalismul, in forma lui de azi, care e intr-o faza de tehnologie capitalista cu totul si cu totul diferita din cauza robotizarii, inteligentei artificiale, sistemelor de viata care sunt diferite, nici capitalismul nu se simte deloc bine. Adica e intr-o faza in care inechitatea a sporit, iar la noi asta e ceva vizibil din avion. Adica inechitatea in societate azi, fata de acum 30 de ani, e probabil de 10 ori mai mare. Oamenii saraci sunt mult mai saraci si bogatii sunt mult mai bogati si la mijloc cam nimic. Injustitia, inechitatea, toate lucrurile astea s-au acutizat in capitalism. In capitalismul asta al nostru, salbatic, dar si in ala mondial. Si atunci mi s-a parut ca e, cumva, foarte bizar ca induce ideea de a gasi o a treia cale intre astea doua extreme, sisteme extreme. Sa punem steagul rosu la Vatican, ce spune Arsenie Boca, suna ca o nastrusnicie, asa, care evident ca e indreptata si impotriva Vaticanului, ca centru al puterii Bisericii Catolice si ca centru al banului si al puterii occidentale, pana la urma. Ca asta a fost, pana nu demult, Vaticanul. In acelasi timp, mie mi s-a parut ca intrevad acolo, intr-un mod nastrusnic, o idee ca trebuie facuta o revolutie sociala in fata bisericii, in sanul bisericii, in mijlocul crestinismului sau in afara lui, nu stim cum, in asa fel incat sa trecem intr-un sistem, sa zicem, ceva mai just, mai drept cu oamenii.

“La Arsenie Boca, trasaturile astea omenesti inca sunt prezente pentru ca e mai aproape si le stim. Dar probabil ca atunci cand va fi canonizat o sa fie bine pieptanat, castrat”

Dumneavoastra sunteti credincios?

Nu!

Care este parerea dumneavoastra personala despre Arsenie Boca? Dincolo de documentar.

Parerea mea reiese, sper, din film, in sensul ca pe Arsenie Boca, probabil idealizandu-l un pic, il vad ca pe un personaj care a stiut sa se adapteze vremurilor lui. A stiut sa se adapteze oamenilor cu care vorbea in asa fel incat sa incerce sa-i ajute intr-un fel, a absorbit tot felul de influente culturale care nu erau neaparat ortodoxe.

A avut profil de sfant, dupa parerea dumneavoastra?

Eu nu stiu ce inseamna asta, practic. Adica nu stim cat de sfinti erau sfintii care au trait acum 500-1.000 de ani. Ca ei au fost epurati de lucrurile lumesti, omenesti. La Arsenie Boca, trasaturile astea omenesti inca sunt prezente pentru ca e mai aproape si le stim. Dar probabil ca atunci cand va fi canonizat o sa fie bine pieptanat, castrat. Deci cred ca ceea ce e fascinant la Arsenie Boca e tocmai asta, faptul ca nu e asa sfant. Mie asta mi-l face mult mai simpatic, mult mai actual.

Mai om.

Nu numai mai om, dar si, cum sa zic, mai atent la lumea lui. Arsenie Boca picteaza la Draganescu rachete, turnuri in flacari, telefoane, televizoare, ii picteaza pe Nietzsche si pe Sartre – sigur ca ii pune in Iad, in fine… –, e clar ca e un om care se preocupa de vremea lui, nu e un om care traieste in Evanghelia de acum 2000 de ani neaparat. Rolul sfintilor e sa reinvie, din cand in cand, Biblia, care e un text…

Credeti ca lui i-ar fi placut, daca ar fi calatorit in timp si ar fi ajuns astazi, felul in care este perceput si tratat?

El spune, in declaratiile lui la Securitate mai ales, si asta e, probabil, si ca sa se scuze cumva ca e atat de popular… Securitatea, de fapt, de asta era preocupata, de faptul ca e foarte popular…

„Arsenie Boca ar fi presedintele Romaniei azi! Fara niciun fel de dubiu! Dar probabil ca atunci ar avea o problema cu Biserica Ortodoxa si cu toti candidatii astia… Nu cred ca le-ar conveni”

…era o problema cu absolut oricine in Romania care devenea prea popular la un moment dat.

El zice: „Mie nu-mi place popularitatea asta care e bazata pe minunism. Ei ma cred facator de miracole, degeaba le zic eu ca nu m-am teleportat, ca n-am facut aia si aia, ca ei tot cred”. Si credinta populara e cam asa, adica e bazata pe credinta in minuni, pe lucruri care sunt mai degraba pagane, influente care vin din trecutul asta pagan. Verbal sau, ma rog, declarativ, Arsenie Boca zicea ca ii displac lucrurile astea. In acelasi timp stim ca facea niste lucruri ca sa incurajeze gandirea asta magica si sa se arate intr-un fel ca vindecator, ca facator de minuni. Deci e o contradictie acolo. Cred ca ar fi presedintele Romaniei astazi!

Credeti?

Fara niciun fel de dubiu! Da!

Candidat din partea carui partid?

Nici n-ar trebui sa candideze. L-ar numi poporul direct! Probabil ca atunci ar avea insa o problema si Biserica Ortodoxa si toti candidatii astia… Nu cred ca le-ar conveni. L-ar trimite inapoi.

A trecut aproape o luna de cand filmul e in cinematografe. Ce audienta a avut?

Pai, sunt in jur de 6.000 si ceva de spectatori, ceea ce e putin. Dar pentru un film romanesc – si documentar! – nu e asa putin. Adica peste medie, oricum. Dar cam astea sunt limitele. Sunt oameni, si dintre cei care sunt anti-biserica si dintre cei care sunt foarte pro, care zic ca nu vor sa vada filmul pentru ca s-au lamurit. Ca ei stiu deja…

Cum sa te lamuresti despre ceva ce nu ai vazut?

Multa lume zice: „A, am inteles despre ce e vorba!”. Si cu asta nu te poti lupta!

„Eu n-am mai vazut ciorba in filmul romanesc de 15 ani!”

6.000 de spectatori la un film care a rulat o luna, dupa cum spuneti dumneavoastra, e mult pentru un film romanesc. Probabil ca v-a ajutat si subiectul, dar si faptul ca dumneavoastra nu aveti cadre lungi, filmate din mana, si nici scene in care se mananca ciorba 10 minute…

Si asta e un cliseu. Eu n-am mai vazut ciorba in filmul romanesc de 15 ani!

Ii duceti dorul?

Si nici atunci nu era intruna, asa… Adica s-a lipit imaginea asta ca marca are scrisoare, dar nu… In fine, altfel, suntem foarte patrioti, dar cand e vorba de film, nu mai suntem.

Nu stiu daca asta ar fi motivul, daca este vorba de patriotism. Seful celei mai mari edituri din Romania imi spunea ca tot publicul de librarie din tara noastra este de 250.000 de oameni. La o populatie de 19 milioane de locuitori.

Ingrozitor! Sub 2%!

Asta este tot publicul de librarie. Si mai e un public care mai cumpara de pe internet, fara indoiala. Cam asta e situatia generala, nu doar in cinematografie. Spune asta ceva despre Romania, are legatura cu genul asta de reactii pe care il intampinati si dumneavoastra?

Probabil. Probabil ca da. Dar ce sa facem, sa ne plangem acum ca publicul e acultural? La ce foloseste? In primul rand ca noi am trecut dintr-o perioada in care n-au mai existat deloc sali de cinema, la inceputul anilor 2000, la o perioada in care salile s-au mutat, dupa ceva vreme, in malluri, acolo unde nu patrunde orice fel de film, ci mai ales cel comercial. Dar, intre timp, obiceiul mersului la cinema s-a fracturat. Pe fondul asta apar platformele si streamingul si toate celelalte. Deci, e clar ca, in cazul filmului, ruptura asta a fost fatala. Acum sunt semne ca, totusi, oamenii vor sa mai fie impreuna cand vad un spectacol, fie el si cinema. In plus, dupa mine, sunt cauze istorice si aici. Adica intelectualitatea romaneasca e anti-cinema de cand se stie. Iorga era unul din cei mai mari intelectuali impotriva cinemaului inca din anii ’20. Adica tuna si fulgera ca e un circ si o nenorocire pentru umanitate…

„Cred ca oamenii care sunt religiosi nu merg la cinema. Au venit unii pentru Arsenie Boca, e adevarat ca erau oameni in sali care erau din categoria asta si venisera pentru Arsenie Boca asteptandu-se la cu totul altceva!”

Pai, si nu e un circ? (Alexandru Solomon izbucneste in ras – n. red.) Am vazut astazi un interviu care vi s-a luat in urma cu vreo luna si, la un moment dat, era intrebarea asta, se sugera ca, de fapt, a fost un circ ce ati facut acolo, ca erau oameni platiti sa spuna ceva acolo.

Da, dar asta e… Apropo de ce vorbeam, de nivelul de incredere in orice ai spune si ai arata oamenilor. Prefera sa creada, sa-i suspecteze pe ceilalti ca joaca un rol platit, ca eu joc un rol platit fie de Biserica Ortodoxa, cum ziceati, ca m-am inteles cu ei sa iasa scandal, fie de Oculta globala, fie…

Credeti ca, de fapt, oamenilor nu le-a placut ce au vazut acolo pentru ca, poate le-a fost jena? A fost ca o oglinda? Sunt lucruri pe care le tin pentru ei si dumneavoastra ati venit sa puneti pe ecran un mod in care gandesc.

Da, cred ca e asta… Dar asta nu determina neaparat numarul de spectatori care au venit sa vada. Ci mai degraba reactia celor care au plecat dupa ce au vazut filmul. Cred ca mersul la cinema, la un film romanesc – si inca documentar -, nu e un obicei, nu e ceva curent. Si mai e ceva. Cred ca oamenii care, in general, sunt interesati de fenomenul religios, sunt religiosi, nu merg la cinema. Au venit unii pentru Arsenie Boca, e adevarat ca erau oameni in sali care erau din categoria asta si venisera pentru Arsenie Boca asteptandu-se la cu totul altceva!

Si cum au reactionat?

Erau nedumeriti, unii – furiosi sau, pur si simplu confuzi. Dar au ramas si am vorbit si cred ca, cumva, le-a prins bine intr-un fel. Si mie, ca i-am auzit si am vorbit cu ei. Dar si ceilalti, care nu sunt interesati de fenomenul religios, „nu ma intereseaza Arsenie Boca, e o prostie, biserica sa dispara”, nu s-au dus la film din cauza asta. Si atunci, filmul pica cumva intre…

Intre scaune.

Da (rade – n. red.).

„«Moartea domnului Lazarescu», al lui Cristi Puiu, despre sistemul medical, e un film foarte crud. Cred ca, daca Cristi Puiu avea probleme in perioada aia, nu-l primea niciun doctor in spital”

Haideti sa va mai intreb ceva care n-o sa va placa (zambeste – n. red.). De ce regizorii romani, in general, evita subiectele delicate? De ce a fost nevoie, de exemplu, sa vina un producator de la Los Angeles si sa se gandeasca niste turci la asta ca sa vedem si noi o scena foarte importanta din istoria poporului roman, aceea a luptei lui Vlad Tepes cu Mahomed al II-lea? Facuta de turci! Noi am ramas tot cu filmul din ’69 facut de propaganda comunista despre Vlad Tepes, cu filmul din ’75 despre Stefan cel Mare. Filme de propaganda in care vedem eroi care nu dorm, nu injura, nu scuipa, de dimineata pana seara stau calare, se lupta, spun fraze marete si se gandesc la patrie. Nu avem, de exemplu, filme despre perioada interbelica, sa vedem cu adevarat ce s-a intamplat…

Ba avem! De ce ziceti ca n-avem?

Pai, spuneti-mi un film care trateaza subiectul asta de care am vorbit mai devreme, al legionarilor.

Astea sunt filmele… De exemplu, e filmul lui Radu Jude si al lui Adrian Cioflanca, „Iesirea trenurilor din gara”. E un film despre masacrele de la inceputul razboiului. Avem filmul lui Andrei Ujica, „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. Avem mai de curand „Metronom”, al lui Alexandru Belc, despre niste tineri in anii ’80 care vor sa plece din tara. Sunt o gramada de exemple de filme despre comunism sau despre interbelic. Nu cred ca asta e problema. Problema e ca, daca vrei sa faci un film de epoca, e ingrozitor de costisitor. Un film de fictiune, vreau sa zic. Nu exista, pur si simplu, resursele si infrastructura s-o faci. Pe vremuri se facea cu partidul care dadea ordin si venea armata si…

Nici macar cu Netflix? Am vazut ca finanteaza…

Nici macar cu Netflix. S-a facut un serial despre Pacepa, de exemplu…

Da, care e… Ma abtin sa dau calificative…

Da, dar nu cred ca trebuie sa plangem dupa genul asta de filme istorice. In primul ca ele exista si sunt destul de multe si de interesante. Nici pe astea nu prea le-a vazut nimeni, asa ca…

Cred ca tine si de promovare.

Da, dar promovarea costa bani. CNC-ul (Centrul National al Cinematografiei – n. red.) nu se implica deloc in promovarea filmelor romanesti. Un film american are un buget de promovare cel putin o data, daca nu chiar o data si jumatate fata de cat a costat productia. De unde sa pui banii astia in Romania?

Inseamna ca impresia mea de dinaintea discutiei cu dumneavoastra, ca multi regizori romani se tem de subiectele astea delicate tocmai ca sa nu pateasca asa cum ati patit dumneavoastra, de exemplu, cand ati abordat subiectul Arsenie Boca, e gresita…

Da cred ca sunt destui… Nu zic ca e generalizat, adica toti regizorii romani s-au ocupat… Dar daca pornim si de la „Moartea domnului Lazarescu”, al lui Cristi Puiu, despre sistemul medical, e un film foarte crud. Cred ca, daca Cristi Puiu avea probleme in perioada aia, nu-l primea niciun doctor in spital…

„Lucrurile avanseaza atat de repede incat au ajuns sa coexiste cremenea cu inteligenta artificiala”

Suntem in 2023, avem pe de o parte lumea care vine si careia ii simtim efectele: a aparut inteligenta artificiala, avem un proiect al celor de la NASA de a trimite echipaj uman pe Marte, avem roboti care au invatat sa mearga pe plan inclinat, se discuta despre o revolutie la nivel mondial in urmatorii 10 ani in privinta modului de viata. Pe de alta parte, in Romania vedem ca avem pelerinaje la moaste, inclusiv genul de pelerinaj pe care l-ati aratat dumneavoastra in film, si avem institutii care incearca sa impuna cenzura, dogme. Traim pe aceeasi planeta, dar suntem din alt film…

…pe planeta intalnesti acum multe straturi, multe epoci paralele, timpi paraleli. Si la noi nu e altfel pentru ca lucrurile avanseaza atat de repede incat au ajuns sa coexiste. Cremenea cu inteligenta artificiala.

Credeti ca e pregatit poporul roman pentru revolutia asta?

Probabil ca nu, dar stim cu totii, asta deja e o banalitate, ca educatia e la pamant. Si educatia nu e o prioritate pentru nimeni, de fapt, in Romania. Adica cine are bani zice „ma rezolv la privat”, copiii politicienilor probabil ca toti se duc la scoli private, pe urma pleaca in Anglia… Deci nimeni nu e interesat sa creasca si sa investeasca in educatie. Altfel, ce asteptari sa ai? Cum o sa ajungem sa fim pregatiti pentru revolutia tehnologica si asa mai departe?

Mai am doua intrebari. Care este urmatorul film pe care il veti face si cum vedeti Romania peste 20 de ani?

Am inceput acum doi ani sa filmez la Arhivele Nationale, as vrea sa fac un film despre institutia arhivelor, despre cum functioneaza, ce se pastreaza, ce se arunca, de ce se pastreaza ceva din memoria asta a statului roman, de ce altceva nu se pastreaza… De ce ceva e la vedere, de ce altceva e la secret si asa mai departe. Adica un film despre institutia arhivelor, nu despre documente. Cine sunt oamenii care lucreaza acolo…

Deci asta e urmatorul film.

Da. Am inceput sa filmez, dupa aceea a trebuit sa ma ocup de Arsenie si deocamdata si l-am lasat, dar ma intorc la el.

Si despre Romania 2040?

Cum vad Romania peste 20 de ani? Pai, intre timp, cum v-am spus, Biserica Ortodoxa a iesit si a spus toate acele lucruri pe care le-am visat, si-a facut un examen istoric, s-a despartit de Patriarhul Teoctist, de Patriarhul Justinian, de Iustin, de mitropolitul Balan si de toate metehnele lor. Si incurajeaza cultura romaneasca independent, critica chiar si cu Biserica… Asta e peste 20 de ani.

Mai sunt pelerinaje in 2043?

Probabil ca da! Da, nevoia nu o sa dispara…

Tot o coalitie PSD-PNL care se lupta cu un partid extremist la alegeri? Sau deja nu vor mai fi alegeri in 2043?

Nu stiu, nu ma gandesc la asta… Trebuie sa fie alegeri, ca nu stim altceva! Si cred ca exista un nivel de saturatie la nivelul societatii romanesti pentru sistemul asta in care, practic, n-ai ce vota, ce sa ne mai ascundem? Dar trebuie sa votezi! Multa lume nu voteaza, asta iarasi e groaznic. Pentru ca… Nici nu prea ai ce argumente sa le dai. Cu cine? Deci, in 20 de ani o sa avem cu cine vota – ma rog, cine o mai fi pe aici.

Se va merge la pelerinajele astea despre care ziceti pe autostrazi sau, tot asa, pe drumuri din astea…

Sper sa mearga cu trenul!

Cu trenul?

Da. CFR-ul o sa fie fruntea tarii si o sa ne duca cu mare rapiditate si confort peste tot.

Eu va intreb cum credeti ca va arata Romania, nu ce va doriti sa se intample…

Eu ma declar incompetent in materie de previziune. Am fost incompetent si in 1990…

La ce va referiti?

Pai, credeam ca gata, am ajuns in Paradis! Si eu nu cred ca ne lipsesc atat autostrazile. OK, ne lipsesc si alea. Problema e mult mai profunda. In domeniile astea in care nimeni nu vrea sa investeasca si unde e emisiunea statului sa investeasca si, de fapt, am distrus statul considerand ca nu-i bun de nimic.

Noi l-am distrus?

Pai, si noi, da! Practic, da. Toti ii mai dam cate o ciocan sau mai luam cate ceva din el.

OK, va multumesc pentru amabilitate si mult succes.

Multumesc si eu!

Urmareste-ne si pe: