INTERVIU Cristian Paun, doctor in economie: „Impozitul progresiv este o mare prostie. Intr-o tara saraca nu ai ce resurse sa obtii in plus prin impozit progresiv, este doar o obsesie a unor nostalgici comunisti”
Am intrat intr-un an electoral in care cu siguranta ca guvernantii ne vor promite lapte si miere, chiar daca multe dintre promisiuni vor ajunge pana la urma sa fie neonorate. Deja premierul Ciolacu, simtind o adiere de Cotroceni, se lauda ca vom avea, sub guvernarea sa, performante economice de exceptie. Spre a afla daca intr-adevar asa stau lucrurile „pe partea economica”, i-am cerut lamuriri lui Cristian Paun, profesor universitar la ASE si doctor in economie.
Autoritatile tocmai ne-au anuntat ca rata anuala a inflatiei a scazut la 6,6%, in luna decembrie 2023, de la 6,7% in luna noiembrie, in timp ce rata medie a modificarii preturilor de consum in ultimul an a fost de 10,4%, fata de 13,8% in 2022. Isi revine economia romaneasca in 2024 sau mai cosmetizeaza baietii cifrele, ca e an electoral?
Inflatia este un indice calculat pe baza unei medii. Chiar daca exista o metodologie uniforma folosita la nivelul intregii Uniunii Europene eu sunt sigur ca exista foarte multe mijloace prin care poate fi ”cosmetizat” si ”ajustat” acest indicator fundamental pentru mediul economic si pentru stabilitatea macroeconomica. Inflatia, fiind o medie, este a tuturor si a nimanui, in acelasi timp. Este evidenta insa temperarea inflatiei, ea ramanand insa la valori de 2-3 ori mai mari decat valoarea sa normala, recomandata (in jurul valorii de 2% pe an). In plus, este ciudat ca pentru decembrie a fost anuntata o inflatie in scadere semnificativa (ca sa inchidem anul bine) dar pentru trimestrul 1 din 2024 a fost anuntata o inflatie mai mare cu 1%-1.5% peste inflatia cu care am incheiat anul. Pare o smecherie similara celei prin care am impartit o parte din deficitul pe 2023 si in 2024. Dar sa dam crezare autoritatilor publice si sa nu le suspectam de nimic, pana la proba contrarie. Oricum, o transparenta mai mare nu ar strica, mai ales ca este vizibil cu ochiul liber ca ceea ce cumparai la inceputul anului cu 100 lei nu cumperi la final de an cu doar 107 lei, cresterile de de pret la alimente si utilitati fiind mult peste cei 7 lei adaugati de inflatia oficiala pe 2024 la 100 de lei preturi de la inceput de an. Fiind an electoral, orice posibil atac de campanie trebuie contracarat din fasa si cifrele oficiale trebuie sa dea bine. Nu e nici prima data, nici ultima data cand institutiile statului au tras pentru oamenii de stat. Doar ei fac numirile si mentinerile in functii.
Transportatorii ameninta sa-si extinda protestele, sustinand ca doar 25% din pretul RCA reprezinta pretul despagubirilor, iar restul il baga in buzunar marile firme de asigurari. De ce credeti ca guvernantii admit o asemenea discrepanta si nu iau masuri ferme pentru stoparea acesteia?
Protestele lor sunt justificate pana la un punct. Taxele din carburant (accize, TVA) sunt imense (peste 60% din pretul de la pompa), carburantul fiind un vehicul fiscal important. In Romania lipseste un program simplificat prin care sa poata fi achizitionat carburantul la preturi fara aceste taxe (sau cu taxe mai putine), din considerente de presiune bugetara. Dar este destul de bizar ca tu, stat, sa plimbi aceste taxe prin economie, incasandu-le la pompa fermierilor si transportatorilor si intorcandu-le apoi acestora prin subentii si plafonari. Mai bine simplifici si, pentru o cantitate rezonabila si cu verificari draconice in spate, acorzi carburantul fara aceste taxe in spate. Totusi, am vazut si solicitari aberante cum ar fi carburant gratis ca in Venezuela (o tara cu o inflatie de vreo 190% in 2023, inflatia ”core” ajungand la circa 600%, alimentele avand o crestere de preturi de 280%), ITP gratis sau alte lucruri ”gratis”. Nu exista nimic ”gratis”. In plus, vad reluata tema cu protectionismul fata de cerealele ucrainene. Trebuie sa ne obisnuim cu concurenta ucraineana pe partea de cereale caci au inceput negocierile pentru aderare si primii pasi vor fi facuti in directia uniunii vamale cu ei. Asta inseamna ca trebuie sa gasim solutii altele decat protectionismul care oricum nu ajuta si nu a ajutat pe nimeni niciodata. Graul trebuie prelucrat mai mult aici, trebuie inglobat in lanturi de valoare care sa se intample in buna parte aici. Asta inseamna sa incurajezi sectoarele economice de prelucrare a cerealelor (pe verticala). Industria alimentara si zootehnia sunt solutia, nu protectionismul. Protestul transportatorilor si al fermierilor deschide insa lista unor proteste care vor urma si vor impana din plin acest an. Inflatia este clar cea care indeamna pe toti sa ceara guvernului socoteala. Iar cand o dublezi de taxe multe si dificil de platit, presiunea este si mai mare.
De la Iliescu incoace, ideea de a-i „stoarce pe bogati” pare sa revina obsesiv la liderii PSD. Recent, Marcel Ciolacu a anuntat ca in 2024 guvernul va pregati masuri pentru o reforma fiscala, intre care si posibila revenire la impozitarea progresiva. Este o asemenea masura viabila? Este ea fluturata doar pentru ca ne aflam inaintea a patru randuri de alegeri si PSD vrea sa-si fidelizeze electoratul sarac?
Este o mare prostie. O stiu si ei. Intr-o tara saraca nu ai ce resurse sa obtii in plus prin impozit progresiv. Cei care ar face obiectul acestei impozitari progresive nu mai au demult averile sau veniturile expuse la asa ceva. Sunt protejati. Ori sa pui impozit progresiv pe un salariu mediu care abia trece de 1000 de euro (net) si cu un salariu media mult sub 1000 de euro (net) pentru ca multi au venituri apropiate de minim nu de mediu, este si inutil si costisitor. Cu atat mai mult cu cat veniturile din Romania sunt in mare parte de natura salariala si… atat. Asta inseamna stres pentru fiecare din noi sa strangem chitante si sa le declaram la final de an odata cu veniturile pentru a le deduce. Inseamna stres pentru cei din zona fiscului care trebuie sa se ocupe de inca 6.000.000 de contribuabili (salariati) sa le regularizeze anual veniturile, pe langa cele 600.000 de companii si vreo 1.000.000 de contribuabili care au venituri altele decat salariale si pe care si acum vedem cat de greu ii gestioneaza statul. Cine vorbeste astazi in Romania de reintroducerea impozitului progresiv nu stie ce vorbeste. Habar nu are despre realitatea din Romania sau se face ca nu o vede. Impozitul progresiv este doar o obsesie a unor nostalgici comunisti, nu are cum sa (mai) fie un panaceu miraculos la problemele Romaniei. Las deoparte faptul ca si cu cota unica, impozitul platit de fiecare dintre noi creste progresiv cu venitul (progresivitatea este liniara si este consistenta daca ne uitam la sume). Sau de faptul ca ”bogatul” plateste oricum progresiv taxe statului fata de ”sarac” pentru ca el plateste mai multe taxe (are mai multe proprietati, are masini mai multe, are mai multe). Deci este doar o tema de campanie populista si lipsita de argumente si de consistenta. Fara un studiu de impact serios, aceste discutii ar trebui sa fi tratate ca atare, simple baliverne.
Guvernul a construit bugetul pe un deficit de 5% din PIB. Insa Consiliul Fiscal a avertizat ca veniturile sunt supraestimate, bazandu-se pe incasari ipotetic mai mari la buget, obtinute prin colectare si digitalizarea ANAF, iar cheltuielile sunt subestimate si vor fi cu 4,5 miliarde lei mai mari, apreciind ca un deficit mai realist s-ar situat la 6,4% din PIB. Cine are dreptate?
Este greseala de anul trecut. Am plecat de la o crestere economica umflata cu pompa ca sa fortam veniturile fiscale unde si aici am umflat cu pompa procentul lor din PIB (umflat cu pompa). La acestea am adaugat si un deficit imens, mai mare decat cel cu care am plecat la drum in 2023 si care a fost dat complet peste cap cu circa 2% din PIB (la vreo 200 miliarde EUR, 2% inseamna vreo 4 miliarde in plus peste ce am estimat, adica vreo 400 de km de autostrada). Cifrele sunt imense si arata ca lucrurile nu sunt deloc roz si ca nu sunt deloc sub control. Toate acestea au in spate un singur scop: salvarea si protejarea unei paci sociale, a unei linisti vitale pentru politicieni si mentinerea cheltuielilor fara ca politicianul sa aiba vreun stres cu diminuarea lor sau cu reformarea statului. Am obtinut astfel un buget dezechilibrat, cu sanse mari sa ne duca spre un alt deficit istoric de 7%, cu pericol pentru a mai primi fonduri europene, cu presiune inflationista evidenta, cu presiune imensa pe dobanzi. Un alt deficit de supravietuire, mai periculos decat cel din 2023, ca impact si ca efect. O sa avem de tras pentru aceste erori in anii care vor urma.
Pensiile s-au marit in ianuarie si se vor mari din nou pe 1 septembrie, chiar inaintea alegerilor parlamentare si prezidentiale. Pe de alta parte, Ministerul Finantelor a avertizat ca sunt necesare „masuri suplimentare de crestere a veniturilor” pentru a nu mari si mai mult deficitul bugetar. Sa intelegem din asta ca, dupa ce PSD va castiga din nou alegerile, mediul de afaceri si cetatenii de rand vor fi „rasplatiti” cu noi cresteri de taxe?
Nu intamplator majorarea s-a impartit in doua. Au mai fost si vor mai fi mereu recalculari, ajustari de formule, inventarea unor formule noi si miraculoase. Doar asa poate sa mai supravietuiasca o perioada un sistem de pensii falimentar care va primi lovitura de gratie in momentul in care vor ajunge la pensie decreteii (prin 2030). Pana atunci, vaietele si ”solutiile” vor domina spatiul public, pensionarii saracind cu fiecare ”noua” lege a pensiilor. O vom tine din lege in lege pana la falimentul total. Sistemul este nesustenabil economic din motive obiective: natalitate in scadere drastica, speranta de viata creste exponential de la an la an, o buna parte din populatia activa nu lucreaza sau nu lucreaza oficial (cam ¼ din ea), migratia fortei de munca in afara tarii si pensiile tot mai speciale ale unora dintre noi. Incapatanarea statului de a diversifica prin politic publice corecte sursele din care sa se formeze pensia celor care acum intra in campul muncii (1/3 din Pilonul 1, 1/3 din Pilonul 2 si 1/3 din Pilonul 3-4) adauga un plus de problema. Pana una alta, pensionarii vor fi masa de manevra electorala si vor fi mereu sedusi sa voteze cu aceste pomeni. In aceste conditii, dependenta de Tatuc ramane esentiala si o cale sigura spre ”succes”. Din pacate, noi trebuie sa avem tot mai mult grija de parintii si de bunicii nostri care se cauta tot mai mult prin buzunare, in ciuda formulelor tot mai ”generoase” si tot mai ”echitabile”.
