INTERVIU Emilia Sercan: „Au incercat sa ma asasineze moral. Daca nu descopeream kompromatul, ar fi urmat o emisiune de linsaj impotriva mea la Realitatea. Eu am suferit un triplu soc. Politia le-a dat proba, Gabriel Oprea este prieten cu Maricel Pacuraru, iar cineva a incercat sa-l ajute pe Bode“

analize

Emilia Sercan

Pentru mana de om care este, Emilia Sercan poate duce multe. De doi ani, jurnalista de investigatii duce un razboi cu structurile de forta ale statului roman. Structuri membre NATO si UE, teoretic aparatoare ale democratiei, dar care practic se mobilizeaza exemplar, folosind metodele vechii Securitati comuniste, pentru a distruge un om care, de fapt, n-a incalcat nicio lege. Totul, pentru ca omul respectiv, un jurnalist, s-a apucat sa scrie despre un subiect tabu: doctoratele plagiate ale conducatorilor statului roman.

De aproape doua saptamani, Emilia protesteaza zilnic in fata sediului Parchetului General si al Parchetului Curtii de Apel. Defileaza cu una dintre fotografiile care i-au fost sustrase din computer si publicate pe site-ul lui Cristian Rizea, impreuna cu probe pe care ea le-a depus la Politie, iar Politia le-a dat mai departe pentru a fi folosite mediatic impotriva jurnalistei. Este celebrul dosar de kompromat despre care a aflat toata Europa, dar pe care procurorii l-au clasat, considerand ca faptele nu exista.

Povestea Emiliei e relativ simpla. Prin 2015 s-a apucat sa scrie despre doctoratele plagiate de capii institutiilor de forta. A descoperit rapid ca nu erau cazuri izolate, ci produsul unor retele mafiote din care faceau parte inclusiv profesorii coordonatori de doctorate. Se construiau astfel retele de influenta subterane care acaparasera toate institutiile importante.

„Uita-te cine au fost persoanele pe care le-a coordonat Gabriel Oprea, de exemplu: seful SRI, Radu Timofte; ambii lui adjuncti, Marin Ionel si Dumitru Zamfir; Florian Coldea, prim-adjunctul SRI intr-o alta epoca; seful Comunitatii Nationale de Informatii de la presedintia Romaniei, Daniel Moldoveanu; prim-adjunctul procurorului general al Romaniei, Bogdan Lica“, ii spune Emilia reporterului, ca exemplu de retea aparuta in jurul „cazului 0, generalul Gabriel Oprea“.

Au inceput presiunile, intimidarile, amenintarile. Acum cativa ani, Emilia a primit o amenintare cu moartea, dupa ce a scris despre plagiatele de la Academia de Politie. In ianuarie 2022 insa, dupa ce a publicat articolul despre cum a plagiat generalul Nicolae Ciuca in teza de doctorat, statul roman a luat foc. Si s-a napustit asupra ei.

A fost mai intai amenintarea cu moartea – caz inchis de Politie si redeschis dupa ce Emilia Sercan a atacat decizia in instanta. Apoi, in februarie, a avut loc actiunea de compromat. Din computerul jurnalistei au fost sustrase cateva poze banale facute in propriul apartament – iesind de la dus, infasurata in prosop, sau imbracata in lenjerie intima – si postate pe site-uri porno.

Emilia a aflat despre ele – la timp pentru ca i se pregatisera deja emisiuni de linsaj public la Realitatea, dupa cum spune ea – si a depus probele la Politie, cu tot cu un printscreen al mesajului in care era avertizata despre pozele respective.

Emilia a sunat la politie si a depus plangere, trimitand probele respective: in mai putin de 5 ore, acestea au ajuns pe un site controlat de fugarul Cristian Rizea, fost deputat PSD condamnat si refugiat, la acea ora, in Republica Moldova. Sursa scurgerii: Politia Romana. Politista de caz trimisese imediat probele catre seful direct, catre seful Politiei Capitalei si catre seful Politiei romane. Acestia au trimis mai departe catre Lucian Bode, ministrul de Interne de atunci, si catre secretarul de stat Bogdan Despescu. De la unul dintre acestia, informatia a „zburat“ catre Rizea – infractor dat in urmarire si, teoretic, cautat de Politia romana.

Ministrul Bode si seful Politiei, Benone Matei, au chemat-o pe jurnalista aflata in stare de soc sub pretextul ca vor sa afle detalii pentru a face o ancheta interna, sa afle de unde s-a produs scurgerea.

„Ancheta n-a avut niciodata loc“, spune Emilia. De fapt, voisera sa vada cam ce gandeste victima si cum o pot manipula in continuare.

Emilia si-a revenit greu din soc, cam dupa 6 saptamani, dupa cum relateaza ea. Dar dupa ce si-a revenit a inceput sa lupte. A descoperit ca Parchetul, in loc sa caute sa faca lumina si sa gaseasca vinovatii, incearca pe toate caile sa ingroape cazul. Firele duceau mult prea sus. Sefii Politiei si-au sters din telefoanele mobile convorbirile din 18 februarie 2022, ziua in care a avut loc kompromatul. Motivul invocat la ancheta: nu mai aveau memorie pe telefoane!

Pozele cu Emilia au fost publicate pe o retea de site-uri ale trustului Realitatea. Jurnalista a obtinut de la Google si retelele de socializare eliminarea lor, dar dupa ce a facut asta, site-urile respective le-au republicat. „Deja era hartuire. S-a incercat asasinarea mea morala“, spune Emilia. La Realitatea s-a spus ca e spioana a Rusiei si de asta scrie despre plagiatori. A dat televiziunea in judecata si a castigat.
Cand o asculti pe Emilia vorbind, ai impresia ca-ti povesteste un film: „Statul roman contra cetateanului Sercan“. Dar nu, nu e film. E ceea ce patesc romanii, in 2023, cand calca pe bataturi mafia cocotata la varful puterii.

„In 2005, dupa ce am scris despre averea lui Dan Ioan Popescu, am fost urmarita doua saptamani de masini cu numere de inmatriculare neinregistrate. Erau de la firma unui fost general de Securitate. N-a fost filaj, a fost urmarire la intimidare“

Emilia, regreti ca te-ai apucat de teza de doctorat a lui „Ciuca al nostru“?

Evident ca nu! Si as face-o si acum. Si daca ar mai avea o lucrare scrisa, m-as duce si as verifica-o! Nu, evident ca nu! Pana la urma, eu mi-am facut treaba de jurnalist si cred ca mi-am facut-o bine. Probabil ca mi-am facut-o prea bine, din moment ce am patit ce am patit dupa ce-am scris despre teza lui Ciuca.

Sa spunem ca de aproape doi ani, dupa ce ai scris despre plagiatul generalului Ciuca in teza de doctorat, te confrunti cu niste incercari de intimidare din ce in ce mai agresive. Iar in ultima perioada s-au intamplat chiar niste lucruri despre care o sa vorbim, cum ar fi clasarea dosarului privind incercarea de kompromat la adresa ta. Este aceasta cea mai agresiva incercare de intimidare din cariera ta de jurnalista de investigatii?

De departe, da! Am mai avut tot felul de lucruri si inainte…

Tu ai scris, de-a lungul timpului, despre tot felul de personaje, unele dintre ele chiar foarte puternice si influente…

Da, da, da! De exemplu, cand am scris despre averea lui Dan Ioan Popescu (fostul ministru al Industriei pe vremea regimului Adrian Nastase, 2000-2004 – n. red.). Lucram la Evenimentul zilei, eram colegi atunci, tin minte ca am avut dupa mine masini puse pentru o perioada destul de lunga de timp. Adica vreo doua saptamani. Am dat numerele de inmatriculare de la masinile respective – le puteai verifica mult mai usor atunci decat acum – si numerele respective nu erau inregistrate in nicio baza de date!

Ei, na!

Nu! Nu erau inregistrate in nicio baza de date! Au fost verificate prin diverse surse la mai multe institutii ale statului care aveau acces la baza de date a politiei, cu numerele de masini. Nu erau inregistrate!

Teoretic, chestiunea asta este imposibila.

Teoretic, este imposibil. Vorbim despre anul 2005. Masinile respective nu erau inregistrate. Dupa care, mai tarziu, am aflat ca persoanele respective ar fi lucrat pentru o firma de paza care apartinea unui fost general de Securitate, Viorel sau Victor Marcu, cu care Dan Ioan Popescu avea afaceri. Si asta e povestea respectivilor masini care nu apareau in nicio baza de date! Nu stim daca ei foloseau numerele respective false si le schimbau, dar erau mai multe masini, tin minte ca ma preluau de acasa, dupa ce plecam, si ma urmareau pana la ziar. Mi-am dat seama ca sunt urmarita in momentul in care eu am fortat un galben si masina din spate clar a trecut pe rosu.

Sa nu te piarda.

Sa nu ma piarda, da. Si acum mai e inca ceva. Acolo, de exemplu, n-a fost un filaj. Nu! A fost o urmarire la intimidare, la vedere, ca eu sa vad ca sunt urmarita! Cu baieti care aveau niste maini de alea lucrate super la sala… Si tin minte ca atunci cand am povestit in department, Marius Draghici, colegul nostru, s-a dus pe teren si, cand s-a intors, a vazut masina peste drum de redactie. Era pe Bulevardul Dimitrie Pompeiu, peste drum. Si era acolo, statea frumos, ma astepta. Marius m-a sunat atunci imediat si mi-a zis: „Bai, e o masina – nu mai tin minte ce marca era – parcata, cu un nene care sta la volan. Asta e numarul“. Si corespundea cu numarul pe care-l stiam eu. Ulterior s-au schimbat masinile, au fost alte masini. Deci, in fine… Am mai patit.

De cand te-ai apucat sa scrii de plagiatul lui Ciuca, ti s-a mai intamplat sa fii urmarita? Sau, cel putin, tu ai mai sesizat momente din astea in care sa ai impresia ca esti urmarita?

Nu. Urmarita la vedere, nu. N-am simtit lucrul asta. In februarie 2024 se fac doi ani de cand a inceput povestea asta, dar in intervalul asta n-am simtit la vedere. Sa fi fost atat de evident ca atunci cand am povestit, in 2005.

E clar insa ca dispozitivele electronice si alte chestii…

Da, probabil ca mi-au fost sparte si probabil ca o forma de supraveghere asupra mea a existat. Nu stiu daca nu cumva mai exista si acum, habar n-am.

Esti jurnalist de investigatii de foarte multi ani, peste 20 de ani…

Mult peste 20 de ani!

Tu cum privesti toata chestia asta? Ai simtit nevoia sa precizezi mai devreme ca acel filaj era in 2005. Dar acum suntem in 2023 si, practic, ne confruntam cam cu aceleasi lucruri.

Da, pentru ca… Eu pot sa inteleg nevoia unor institutii de a supraveghea, sa nu existe diverse atentate la adresa sigurantei nationale. Dar atunci cand tu supraveghezi sau ai toata atentia indreptata asupra unui jurnalist care isi face corect meseria, asta deja nu mai este in regula in niciun stat! Iar eu, tot timpul, am spus cand am primit semnale din diverse zone, mai ales dupa 2015, cand m-am apucat sa scriu despre plagiatele unor oameni foarte puternici: „Nu am ce sa ascund! Nu am de ce sa ma tem!“. Pentru ca lumea imi spunea: „Doamna, aveti un curaj… Poate vi se intampla ceva!“. Si eu spuneam: „Da, OK! De ce sa ma tem? Nu am de ce sa nu am acest curaj de a scrie despre… Nu ma impiedica nimic, nu am lucruri de care sa-mi fie frica!“.

„Dupa 2015 am primit tot felul de semnale: «Bai, prea mult scrii de plagiate! Poate ar fi bine sa scrii si despre altceva. Mai diversifica subiectele!»“

La ce mod erau aceste semnale primite?

Au fost semnale de tipul: „Bai, prea mult scrii de plagiate… Poate ar trebui sa…“.

Cine-ti spunea asta?

Oameni.

Poate ca erau prieteni ingrijorati sincer. Sau rude.

Nu, nu, nu! Oameni, pur si simplu, care lucrau sau care aveau legatura cu zona politica, aveau legatura cu diverse alte institutii… Imi ziceau: „Poate ar fi bine sa scrii si despre altceva, ca daca scrii doar despre plagiate… Mai diversifica subiectele, mai las-o mai moale!“. Cand ti se transmite asa ceva e clar ca cineva incearca sa transmita un mesaj sau incearca sa te puna pe ganduri si sa zici: „Bai, poate ca are dreptate, ar trebui sa scriu si despre alte subiecte, pentru ca lumea o sa ma perceapa ca persoana care scrie numai despre plagiate, de parca n-as mai sti sa scriu altceva!“.

Prin actiunile tale, ai facut sa straluceasca precum licuricii o retea care nu se vede in mod normal.

Aparent, totul e in regula si Romania e o tara democratica. Dar cand ai atins niste puncte, observam cum se activeaza reteaua asta nevazuta, conexiunile intre institutii, oameni. Ti-au fost furate fotografii, probabil, din computer. Astea, la randul lor, au fost incarcate de niste unii pe tot felul de site-uri. A fost implicat si un domn care a fugit din tara si statea in Moldova…

Fost deputat al statului roman, da?

Da, fost deputat. Sunt niste probe care s-au scurs de la politie, avem niste campanii care au fost orchestrate impotriva ta in presa, e ditamai infrastructura. Despre asta vorbim! Platite!

Platite sau nu, nu stim.

Nu, au fost platite! E clar ca au fost platite!

„De ce au deranjat dezvaluirile mele despre plagiate: acesti oameni au putut tot timpul sa isi mascheze averile ilicite. Insa unde au fost total descoperiti si unde nu s-au asteptat nici macar o secunda ca va fi un dram de vulnerabilitate pentru ei au fost aceste tipuri de doctor!“

OK. Deci cineva, niste institutii s-au ostenit sa faca lucrurile astea. Depui un efort, pana la urma, sa coordonezi si sa instrumentezi toata actiunea asta impotriva unui singur om care, de fapt, n-a comis nicio infractiune.

Da. Asta arata cat de mult au deranjat, de fapt, dezvaluirile mele despre plagiate. De ce? Pentru ca, asa cum am spus de mai multe ori, acesti oameni au putut tot timpul sa isi mascheze averile ilicite, pe care in mod sigur noi stim ca le au. N-am putut sa demonstram pentru ca…

Hai sa vorbim concret. Acesti oameni cine sunt?

De exemplu, Gabriel Oprea. Pentru ca eu cred ca el este un nod de retea extrem de important in ceea ce mi s-a intamplat mie acum. Sau alti politicieni despre care noi scriem, pentru ca le vedem stilul de viata, le vedem bunastarea pe care ei o afiseaza si care nu poate sa fie in niciun caz data de un salariu pe care ei il au. Chiar un salariu de 2-3.000 de euro pe luna. Nu ai cum sa ai bunastarea despre care spuneam. Deci: afaceri ascunse pe numele matusilor, rudelor, prietenilor foarte apropiati. Eu mai stiu si niste cazuri de politicieni care au avut mare incredere mai degraba in prieteni decat in familie si si-au pus afacerile pe numele prietenilor. Au putut sa si le mascheze, si-au ascuns banii in conturi, prin firme off-shore si asa mai departe. Insa unde au fost total descoperiti si unde nu s-au asteptat nici macar o secunda ca va fi un dram de vulnerabilitate pentru ei au fost aceste tipuri de doctor! Pentru ca averile, repet, si le-au putut ascunde, conturile si le-au putut ascunde, afacerile si le-au putut raspunde, dar nu si-au putut ascunde titlurile de doctori pe care cu foarte mare mandrie si le-au trecut in CV, iar datorita legii din Romania, aceste teze de doctorat sunt publice si se afla la raft, la biblioteca. Iar tot ce am facut eu a fost sa ma duc la biblioteca. Adu-ti aminte ca dupa ce am inceput sa scriu, in 2015, un an mai tarziu a fost efectiv blocat accesul la tezele de doctorat la Biblioteca Nationala!

M-am confruntat si eu cu chestia asta… Acum o sa te intreb o chestiune care tine de parere personala. De ce crezi tu ca s-au agitat oamenii astia sa-si faca doctorat? Am auzit o explicatie care, din punctul meu de vedere, nu sta in picioare: faptul ca iau un anumit spor la salariu. La ce avere au, nu stiu daca-i mai intereseaza cateva sute de lei…

Exact, exact.

„De ce si-au dorit toti titlul de doctor: in anii 1990, majoritatea premierilor si ministrilor aveau titlul de doctor. Si politicienii au inteles ca doar simpla detinere a titlului de doctor ii face eligibili pentru a obtine o functie, nu competenta care ar trebui sa vina la pachet cu titlul de doctor“

Ce-i mana pe ei in lupta, sa se apuce la 40 de ani sa se acopere cu titluri stiintifice, cand au fost certati toata viata cu scoala si cartea?

Pe de o parte, ceea ce a spus Robert Negoita acum sapte-opt ani, cand am scris despre teza lui de doctorat: ca era o moda. Chiar devenise o moda in randul oamenilor politici sa detina un titlu de doctor. Pentru ca stii ce s-a intamplat? La un moment dat, legislatia in Romania s-a schimbat si criteriul CV-ului era foarte important in numirea in diverse functii publice. Mai degraba functii din zona administrativa. Inclusiv in partidele politice. Eu cred ca mai este o explicatie si am scris despre asta in ultima mea carte, „Cazul Ponta“. Este urmatorul lucru: daca te uiti la primele guverne de dupa 1990, ele sunt formate preponderent din oameni care au titlul de doctor. Adica prim-ministrii, cu putine exceptii, au avut titlul de doctor. Cred ca, in anii ’90, singurul care n-a avut titlul de doctor a fost Nicolae Vacaroiu. Apoi, in anii 2000, singurul care n-a avut a fost Calin Popescu Tariceanu. In rest, Adrian Nastase era profesor, Emil Boc era profesor. Apoi Dacian Ciolos nu a avut titlul de doctor, prim-ministrii au avut, intr-o proportie de aproape 90%, titlul de doctor. De asemenea, ministrii din guverne, intr-un procent ceva mai scazut, 60-70%, erau profesori. Oamenii politici care au avut aspiratii sa fie numiti in functii ori sa obtina diverse posture au inteles ca, daca detii un titlu de doctor, ai mai mari sanse sa ajungi ministru. Iar asta e o demnitate la care aspira foarte multi politicieni. Ei au inteles ca doar simpla detinere a titlului de doctor ii face eligibili pentru a obtine o functie, nu competenta care ar trebui sa vina la pachet cu titlul de doctor. Dupa care mai este o explicatie care tine de degradarea invatamantului universitar din Romania. Faptul ca profesorii universitari au acceptat ca niste persoane care… Cum sa spun eu… Niste persoane fara niciun pic de cultura, fara niciun pic de cunoastere…

Cum ii descria profesorul Dumitru Bortun: toti cei care sunt acum la guvernare sunt niste oameni care au avut o relatie tensionata cu cartea in copilarie.

Exact! De tipul Gabriel Oprea, care nu numai ca ajunge sa fie admis la o scoala doctorala, dar ajunge sa obtina si un titlu de doctor, desi cunostintele lui sunt… Nu ai ce sa… Deci, saracul om este vai de steaua lui! Numai uitandu-te la prestatia lui publica iti dai seama ca titlul de doctor si Gabriel Oprea sunt doua linii paralele care nu se intalnesc niciodata. Problema aici tine de oamenii din mediul academic, care au permis ca astfel de specimene sa fie inmatriculate, sa fie admise si apoi sa sustina si sa obtina titlul de doctor.

Pai, noi avem o traditie in privinta asta. Si Ceausescu, si nevasta-sa erau doctori, erau academicieni, desi abia stiau sa scrie si sa citeasca. Deci, in Romania e o traditie din acest punct de vedere. Inclusiv in privinta compromisului pe care mediul academic il face cu acest tip de indivizi.

Despre asta este vorba! Si mai sunt explicatii. De exemplu, daca coboram la nivele mai mici, acolo o sa descoperim persoanele care lucrau in esaloanele 2-3 din institutiile statului, care chiar si-au dorit aceste titluri pentru sporul doctoral. Pentru ca sporul doctoral, care reprezenta la vremea respectiva 15% in plus la salariu, era o suma destul de importanta. Gandeste-te la cat de mici erau salariile in Romania pana prin 2015-2016. Plus bursele doctorale. Adica daca aveai o bursa doctorala, trei ani primeai in fiecare luna intre 800 si 1.000 de euro. De multe ori, banii acestia fiind mult peste un salariu pe care il primeai ca angajat al statului. Deci sunt motivatii multiple pentru care a existat o avalansa de oameni din zona angajatilor la stat sau din zona clasei politice care au fost interesati de tipul de doctor. Problema majora eu cred ca este a mediului academic care a permis, pana la urma. Stii cum e, nu e prost cine cere, e prost cine ofera. Aia isi pot dori. Dar tu, ca mediu academic, trebuie sa evaluezi si sa vezi daca oamenii respectivi au competenta si au pregatirea necesara astfel incat sa poata sa primeasca respectivele titluri de doctor.

Ai dreptate. Numai ca mediul academic, cand vorbim, e o chestiune abstracta. De fapt, mediul academic inseamna oameni…

Oamenii! Sigur ca da! Profesorii universitari, coordonatorii de doctorate care au permis lucrurile astea si care au facut tot felul de compromisuri. Uita-te ca s-a intamplat si dupa scandalurile uriase care au inceput in 2012, cu cazul Ponta…

„Cazul 0 a fost Gabriel Oprea. Prima data am scris despre el in 2003, ii coordona teza de doctorat directorului SRI, Radu Timofte. Tot timpul, dupa acel moment, cand il vedeam pe Gabriel Oprea, ma gandeam cum mama ma-sii acest individ poate sa fie profesor, conducator de doctorate si el insusi detinator al titlului de doctor, cand el nu putea sa vorbeasca coerent“

Cum ti-a venit prima oara ideea sa te apuci sa cercetezi doctoratele? Cine a fost cazul 0?

Cazul 0 a fost Gabriel Oprea.

Si de ce? Cum ti-a venit sa-l verifici tocmai pe el?

Eu am scris prima data despre Gabriel Oprea in 2003. Lucram la „Evenimentul zilei“. Era prin noiembrie. Gabriel Oprea atunci a sustinut in calitate de conducator de doctorat prima teza coordonata de el. Era Radu Timofte, directorul Serviciului Roman de Informatii. N-am sa uit niciodata ca a venit Nicoleta Savin la mine, ea fiind editor la departamentul de Eveniment. Eu lucram atunci la Investigatii. Si a zis: „Bai, uite, avem informatia asta!“. Si stiu ca am facut un text despre faptul ca Radu Timofte si-a sustinut teza de doctorat cu Gabriel Oprea, profesor, coordonator de doctorat, evident la randul lui doctor. Oprea fiind si ministru la momentul respectiv. Ei, vreau sa spun ca tot timpul, dupa acel moment, tot timpul cand l-am vazut pe Gabriel Oprea intr-o iesire publica, ma gandeam cum mama ma-sii acest individ poate sa fie profesor, conducator de doctorate si el insusi detinator al titlului de doctor.

Cand el nu putea sa vorbeasca.

Exact, cand el nu putea sa vorbeasca coerent, cand el nu putea sa lege niste idei! Pai, cum poate cineva sa… Tot timpul am avut chestiunea asta. Pentru ca, pentru mine, titlul de doctor insemna ceva aproape de neimaginat, de neatins. Insemna un nivel de competenta si de pregatire intr-un anumit domeniu pe care poate sa-l aiba doar cineva cu o capacitate intelectuala extraordinara.

Neagu Djuvara spunea ca a lucrat 20 de ani la viteza lui de doctorat. Si a iesit ceva exceptional.

Atunci, in perioada lui Neagu Djuvara, teza de doctorat era vazuta ca un fel de incununare a carierei. Pe cand acum, dupa sistemul Bologna, tezele de doctorat inseamna definitivarea unui ciclu de studiu care incepe cu licenta, master si, apoi… Nu mai este incununarea carierei unui om, ci este, practic, o etapa de inceput a carierei academice. Lucrurile s-au schimbat, din punctul asta de vedere. Dar Gabriel Oprea, cum spuneam, de fiecare data cand il vedeam, mi se parea chestia asta… Ei bine, in 2015, cand el era deja vicepremier in guvernul Ponta, de fiecare data cand il vedeam, ma lua capul. Efectiv, ziceam: „Domnule, nu se poate asa ceva, e de neacceptat asa ceva!“. In ianuarie 2015, la o intalnire cu cateva studente pe care eu le coordonam la licenta, una dintre ele mi-a spus ca i-a picat subiectul pe care-l avea de facut pentru licenta. Eu deja ma gandeam la faptul ca Gabriel Oprea sigur are teza de doctorat plagiata si i-am sugerat acestei studente sa se duca la Biblioteca Facultatii de Drept si sa verifice teza de doctorat a lui Gabriel Oprea. Cred ca i s-a parut ceva mult prea complicat pentru ea si mi-a zis ca prefera mai degraba sa faca un studiu teoretic. Si dupa vreo doua saptamani a zis ca nu se baga pentru ca i se pare prea complicat. Ei, in vara, cand Gabriel Oprea a fost numit premier interimar…

„Eram acasa, in bucatarie, gateam ceva… Aveam laptopul deschis pe stiri si am auzit stirea ca Gabriel Oprea a fost numit premier interimar. Atunci am luat decizia pe loc! Tin minte ca am lasat totul balta si m-am dus direct la biblioteca, la Facultatea de Drept. Cand sa vad teza, directorul bibliotecii imi spune ca teza nu se afla la ei in depozit, ci este in biroul directoarei Bibliotecii Centrale Universitare!“

In vara lui 2015.

In vara lui 2015. Eram acasa, in bucatarie, gateam ceva… In fine, aveam laptopul deschis pe stiri si am auzit stirea ca el a fost numit premier interimar. Atunci am luat decizia pe loc! Si nu numai ca am luat decizia pe loc, dar tin minte ca am lasat totul balta si m-am dus direct la biblioteca, la Facultatea de Drept. Numai ca n-am putut sa am acces la teza pentru ca imi expirase permisul pentru biblioteca. Nu-l reinnoisem si era prea tarziu ca sa pot sa-mi fac permis de acces pentru o singura zi, pentru ca exista si posibilitatea asta. Si a trebuit sa astept pana a doua zi, cand m-am dus la noi, la facultate, mi-am reinnoit permisul. Cand am ajuns, in sfarsit, cu permisul valabil, sa vad teza, directorul bibliotecii de la Facultatea de Drept imi spune ca teza nu se afla la ei in depozit, ci este in biroul directoarei Bibliotecii Centrale Universitare, de care tin toate bibliotecile facultatilor! Si atunci am reactionat foarte… Pentru ca tezele de doctorat au un regim special. Eu insami facand doctoratul, stiu foarte bine ce presupune fiecare etapa in parte. Cred ca de asta am si reusit sa verific atat de multe teze si am gasit atat de multe lacune in sistem si am putut sa scriu despre ele. Deci, teza nu era la depozit, era in biroul Mireillei Radoi, directoarea Bibliotecii Centrale Universitare. Si am facut scandal! Am zis: „Nu aveti voie! Daca vrea doamna Radoi, chiar daca e ditamai directoarea, ar trebui sa vina aici, la biblioteca, si sa vada teza. Nu are de ce sa stea acolo acea teza!“. A doua zi dimineata au adus teza, in fine, am vazut-o si in mai putin de doua ore dupa ce am deschis teza am descoperit primele indicii. De fapt, cand am deschis teza, n-avea introducere, nu avea concluzii, bibliografia avea 26 de lucrari… Plus ca pe prima pagina cu continut al tezei, prima nota de subsol era „op. cit.“. Adica opera citata anterior! Unde anterior, daca noi suntem pe prima pagina? Deci era clar ca acel continut este plagiat de undeva. Si aia a fost prima…

Crezi ca a fost opera lui Oprea sau a pus pe cineva?

Nu, cu siguranta i-a facut cineva.

Cineva care nu se prea pricepea.

Nu, cineva care… A fost facuta o insailare. Efectiv, toata teza respectiva este o insailare.

Ceva, orice, pentru ca el sa poata sa…

Exact, ca sa poata sa primeasca titlul.

In toti anii astia ai discutat vreodata cu coordonatorii de doctorate ai acestor oameni? Sa-i intrebi ce discutam noi mai devreme: „Dar mandria voastra de oameni de cultura, de stiinta, unde este? Cum ati putut sa validati asa ceva?“.

Bineinteles ca am vorbit. Da, da, am vorbit, evident ca am vorbit cu unii dintre coordonatorii de doctorat si si-au gasit scuze. Ca asa era, asa se facea, asta era regula la vremea respective, ca rigoarea, ca timpul… Diverse scuze dintre cele mai ciudate…

„Mi-am pus intrebarea, cel putin in zona de stiinte militare, daca acesti coordonatori de doctorat, la randul lor, aveau competenta necesara pentru a coordona! Daca nu cumva si ei ajunsesera profesori exact cum ajunsese si Gabriel Oprea. Care e profesor, dar n-a intrat niciodata intr-o sala de curs“

Dar oamenii astia nu-si luau in serios propria meserie, practic!

Nu, nu, bineinteles ca nu! Nu isi faceau la modul serios si riguros meseria. Iar eu mi-am pus intrebarea, iti spun sincer, cel putin in zona de stiinte militare, acolo unde eu am scris foarte mult, daca acesti oameni, la randul lor, aveau competenta necesara pentru a coordona! Daca nu cumva si ei ajunsesera profesori exact cum ajunsese si Gabriel Oprea. Gabriel Oprea, care era un profesor, dar n-a intrat niciodata intr-o sala de curs, sa tina curs in fata macar a unui singur student! Si atunci, daca acesti profesori, ei insisi nu aveau intelegerea rigorii sistemului de cercetare, daca ei insisi nu aveau pregatirea necesara si daca ei insisi nu au trecut printr-un proces serios de selectie si de validare academica, normal ca…

Lor li se pare ca asa trebuie sa mearga lucrurile.

Da, lor li se pare normal. Si mai e ceva: gandeste-te ca o teza de doctorat trebuie sa fie o validata de alti trei profesori, in afara de coordinator. Dintre care doi trebuie sa fie din afara Universitatii respective. Daca teza de doctorat a fost sustinuta la Universitatea Nationala de Aparare, atunci doar conducatorul si un profesor pot fi de la Universitatea Nationala de Aparare. Ceilalti doi trebuie sa fie din alte universitati. Eu am facut, la un moment dat, o cercetare, am cerut – inainte de GDPR, slava Domnului!, ca altfel probabil m-as fi trezit ca nu-mi dadeau informatiile astea – sa-mi dea lista cu toti conducatorii de doctorate si cu toti membrii referenti in aceste comisii de doctorat. Am primit raspunsul si surpriza mea foarte mare a fost sa vad ca s-au dezvoltat un soi de retele de plagiate. Conducatorul X il invita in comisie pe profesorul Y, de la Universitatea Z…

Si lucrau incrucisat.

Lucrau incrucisat! Dupa care profesorul X se ducea in partea cealalta… Si, practic, isi validau unii altora lucrarile. Adica eu, daca ar fi sa invalidez o teza de doctorat, de fapt, te-as invalida pe tine, ca coordinator, in primul rand. Pentru ca tu esti cel care ar trebui sa urmaresti si sa lucrezi impreuna cu doctorantul pentru perioada de trei ani, minim, in care se produc acele studii.

Hai sa te intreb ceva. Eu, personal, cunosc destul de multi oameni care si-au facut doctoratul pe bune. Au muncit foarte mult pentru chestia asta, au mers si strainatate… Ma rog, au depus eforturi substantiale si au si cheltuit o gramada de bani…

Eu insami am facut lucrul asta!

OK, facem abstractie de persoanele de fata. Din punctul tau de vedere, cat de extinsa este reteaua aceasta a impostorilor cu doctorate obtinute ilegal, incalcand normele academice? Cat reprezinta aceste retele din totalul sistemului universitar romanesc? Sunt exceptii cei care si-au facut doctoratele pe bune sau, dimpotriva, cei care si le iau plagiind?

Avem doua situatii. Avem pe de-o parte plagiatul, care reprezinta un procent important din ceea ce s-a intamplat in Romania si…

„Cel putin o treime din tezele de doctorat din Romania sunt plagiate ori mediocre. Fenomenul a inceput dupa 2000 si a durat pana in 2015-2016. Acum, s-a mai redus“

Ce inseamna important? 10%? 50%?

Cred ca vorbim despre cel putin o treime de teze de doctorat plagiate plus mediocre. Si asta voiam sa spun: probabil ca in anii ’90 inca a existat o inertie a perioadei comuniste. Adica doctoratul Elenei Ceausescu, care n-a fost facut de ea, era lucrare stiintifica valida, facuta de niste oameni de stiinta. Deci ei nu puteai sa-i reprosezi un plagiat sau… Nu! Lucrarea era solida stiintific, problema e ca nu era facuta de ea. Deci inainte de ’90 doctoratul era o chestie extrem de serioasa. Erau locuri foarte putine, era batalie pe ele, se muncea foarte mult. Dupa 1990, cand se schimba sistemul de educatie in Romania, apar universitatile private, multi oameni politici devin profesori, e nevoie de cadre didactice in sistem. Pentru ca la atatea universitati si facultati nou infiintate aveai nevoie de profesori. Exista o serie de de cerinte de functionare a acestor facultati si universitati. Daca tu nu ai profesori titulari, nu poti sa functionezi doar cu colaboratori, cum s-a intamplat, de exemplu, cu unele institutii de invatamant. Au fost inchise, pur si simplu, pentru ca lucrau doar cu colaboratori. Si colaboratorii astia erau profesori de la universitatile de stat. Si standardele au inceput sa scada. Sa scada de la an la an.

Cand a inceput sa scada nivelul?

Dupa 2000.

Deci, pana in 2000, inca vreo 10 ani dupa caderea comunismului, s-a pastrat.

Inca vreo 10 ani a mai fost o inertie. Dupa 2000. Teza lui Gabriel Oprea este sustinuta in anul 2000. Multe alte teste de doctorat despre care eu am scris ca sunt clar plagiate sunt de la inceputul anilor 2000. Si, bineinteles, lucrul asta s-a prelungit pana prin 2015-2016, cand, incepand sa scriu…

S-au speriat.

S-au speriat si au inceput sa fie schimbate diverse… Au fost schimbate regulamentele si metodologiile de admitere la doctorat, de sustinere a tezei de doctorat, de evaluare a tezelor in comisiile CNATDCU (Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare – n. red.) si asa mai departe. Deci, acum s-au schimbat, dar asta tot nu inseamna ca nu scapa teze de doctorat plagiate. Bode si-a sustinut teza de doctorat in 2018! Cu un an inainte, cred, am scris despre Liviu Pop. Am mers la sustinerea tezei lui de doctorat. Liviu Pop fusese ministru al Educatiei, teza de doctorat a fost sustinuta la Academia de Politie si care a fost, practic… Lui nu i s-a acordat titlul pentru ca pe parcursul sustinerii eu am aratat ca teza respectiva de doctorat este plagiata! Ceea ce arata ca, in continuare, chiar daca era un mare scandal public legat de aceste teze, tot au scapat si tot au existat.

Crezi ca fenomenul asta s-a mai redus?

S-a mai redus. Cu siguranta s-a redus pentru ca acum exista o mai mare responsabilitate din partea comisiilor CNADTCU. Stii care e problema?

Frica pazeste pepenii.

Da! Si asa ar trebui, asa e normal si firesc sa fie!

„In scolile acestea doctorale s-au creat aceste retele de validare a imposturii. Retele de plagiat, cum le-am numit eu. Problema este ca aceste teze plagiate sau mediocre… Pentru ca mediocritatea e o alta componenta importanta, au fost trecute diverse teze de doctorat care probabil n-ar fi indeplinit criteriile pentru o lucrare de licenta sau una de masterat“

Da, dar vezi, anticorpii astia ar trebui produsi de sistem, nu de cineva din exterior!

De sistem, sigur ca da! Nu de frica! Nu de frica faptului ca vor fi expusi. Si stii ce s-a intamplat? Explicam putin mai devreme: in scolile acestea doctorale s-au creat aceste retele de validare a imposturii. Retele de plagiat, cum le-am numit eu. Problema este ca aceste teze plagiate sau mediocre… Pentru ca mediocritatea e o alta componenta importanta, au fost trecute diverse teze de doctorat care probabil n-ar fi indeplinit criteriile pentru o lucrare de licenta sau una de masterat. Problema este ca aceste teze de doctorat ajungeau la comisiile de specialitate CNADTCU. Unde lucrurile au fost facute pur si simplu… Cum sa zic eu… Nimeni nu deschidea tezele respective! Nimeni nu le citea! Erau in sedintele pur si simplu de validare formale. Adica am avut in luna X sustinute 20 de teze si erau validate 20 de teze! Nimeni nu deschidea lucrarea respective, sa vada ce-i cu ea! Sa vada daca inauntru… Poate ca inauntru erau desene cu Tom si Jerry! Efectiv, nimeni nu se uita sa vada si ce contin respectivele lucrari. Exista o poza facuta si publicata de Pressone in 2016 la un text… Nu mai tin minte daca al Iuliei Marin sau al Roxanei Garaiman. Ele au mai scris atunci despre sistemul de studii doctorale din Romania. Si s-au dus impreuna cu Lucian Munteanu la CNADTCU si au facut poze cu muntii, cu stivele de teze de doctorat care zaceau pe holurile de la CNADTCU, de la minister. Teze de doctorat care nu erau miscate si nu erau… Pur si simplu stateau, zaceau acolo. Pozele sunt absolut socante. Sa vezi cum, practic, erau tapetati peretii aia pana sus cu teze de doctorat. Nimeni nu le deschidea! Nimeni!

Chestia asta, din punctul tau de vedere, a aparut ca o oportunitate si oarecum spontan sau a fost un plan coordonat, cineva a decis la un moment dat ca e posibil sa se faca o retea, sa se organizeze ceva in sensul asta?

Asa au ajuns lucrurile sa fie. Si acum sa-ti mai spun ceva…

„Unii profesori in stiinte militare si in multe alte domenii au mirosit ca isi pot forma retele de influenta si de putere. Uita-te cine au fost persoanele pe care le-a coordonat Gabriel Oprea, de exemplu: seful SRI, Radu Timofte; ambii lui adjuncti, Marin Ionel si Dumitru Zamfir; Florian Coldea, prim-adjunctul SRI intr-o alta epoca; seful Comunitatii Nationale de Informatii de la presedintia Romaniei, Daniel Moldoveanu; prim-adjunctul procurorului general al Romaniei, Bogdan Lica“

Te intreb pentru ca tu ai scris ca erau niste capi ai acestor retele. Dancu, Oprea…

Da, da, da, sigur! Hai sa-ti spun de ce. Pentru ca unii profesori in stiinte militare si in multe alte domenii au simtit, au mirosit ca isi pot forma diverse retele de influenta si de putere care sa functioneze asupra unor persoane doar prin faptul ca ii aveau in coordonare la doctorat. Uita-te la cine au fost persoanele pe care le-a coordonat Gabriel Oprea, de exemplu: seful SRI, Radu Timofte; ambii lui adjuncti, Marin Ionel si Dumitru Zamfir; Florian Coldea, prim-adjunctul SRI intr-o alta epoca, in timpul presedintelui Basescu; seful Comunitatii Nationale de Informatii de la presedintia Romaniei, Daniel Moldoveanu; prim-adjunctul procurorului general al Romaniei, Bogdan Lica.

Sefii Politiei.

Sefi din Politie cu adjuncti ai IGPR-ului si asa mai departe. Cand te uiti la ei…

Scuza-ma ca te intrerup. Tot ce spui aici are semnalmentele unui plan gandit. Nu e o chestie spontana. Domnule, asa s-a nimerit…

Nu, nu, nu! Haide sa-ti spun o chestiune. Gabriel Oprea, dincolo de capacitatea lui redusa stiintifica, intelectuala…

Viclenia este o chestiune separata de inteligenta.

Exact, este separat de inteligenta. Nu are nicio legatura. Ei, el a simtit lucrul asta. El a simtit ca poate. Si mai e inca ceva: el a avut tot timpul un caracter superserviabil. Intotdeauna si-a oferit serviciile unor oameni puternici, unor oameni influenti, astfel incat acestia sa-i ramana datori la un moment dat, ca sa il recompenseze sau sa il ajute la un moment dat. Deci, asta a facut Gabriel Oprea. Si nu numai! Asta s-a intamplat si in medicina, s-a intamplat si in economie…

Retele de genul asta.

Da. Pentru ca vedeai cine are potential. Erau multi care veneau ei spre profesor, dar erau si situatii in care profesorul mirosea ca omul respectiv are potential si se ducea: „Stii, nu ai dori un doctorat?“. Lucrurile astea le vezi foarte mult te uiti la Academia de Politie, la Academia SRI, sa vezi cine sunt oamenii pe care ii coordonau diversi profesori de acolo.

Tragi de un fir si se desface tot ghemul.

Exact! Iti dai seama exact ce tip de persoane. Gasesti judecatori, procurori, oameni din sistemul de forta al statului. De ce sa nu te duci sa-ti faci doctoratul intr-un domeniu civil, de exemplu, si sa te duci la Academia de Politie ori a SRI? Ca sa nu mai vorbim ca Gabriel Oprea infiinteaza domeniul „Ordine publica si siguranta nationala“ ca domeniu de studii doctorale. Nu exista nicaieri in lume asa ceva! De asemenea, nu exista nicaieri in lume „Stiintele militare“! Am fost la un moment dat la Varsovia, la o conferinta, si erau veniti profesori de la diverse universitati militare, pentru ca m-am dus, practic, in barlogul lupului atunci. Si aveau teze de doctorat in nanotehnologii in telecomunicatii, nu in mermeleala numita „Ordine publica si securitate nationala“. Intelegi? Adica oamenii faceau intr-adevar, in aceste academii militare studii care aveau legatura cu domeniul militar.

Erau si reprezentanti ai Romaniei acolo?

Nu! Eu am fost singura!

Noi suntem buni doar pe plan intern.

Da, da, da, suntem foarte buni acasa.

„Am fost la Varsovia, la o conferinta unde erau profesori de la diverse universitati militare, si le-am vorbit despre doctoratele plagiate din domeniul respectiv Romania. Erau uluiti. Cel care modera panelul, un canadian, era absolut socat. Oamenii erau socati si jenati ca se poate intampla asa ceva in domeniul lor“

Deci, niciun reprezentant al institutiilor statului.

Nu al institutiilor, ci al mediului academic. Nimeni! Nimeni din Romania. Eu am fost singurul participant si m-am dus si le-am vorbit despre doctoratele plagiate din domeniul…

Si? Ce-au zis oamenii aia? Te-ai uitat la ei, cand le spuneai ce se intampla in Romania?

Sigur, sigur ca da! Pai, am avut discutii si dupa! Am avut discutii la masa…

Si ce ziceau?

Erau uluiti de ceea ce s-a intamplat. Tin minte ca cel care a moderat panelul in care am prezentat eu era un canadian. Si era absolut socat de ce am povestit acolo! Si socati, dar si jenati, cumva, ca se poate intampla asa ceva in domeniul lor. Si asta au spus, ca probabil una dintre explicatii este ca nu sunt doctoratele facute in diverse domenii care sa fie pur academice si in care sa poti sa faci intr-adevar cercetare si ca au fost inventate aceste domenii in care sa fie date nici titluri cu care unii sa se impauneze. Pentru ca, uite, ca sa revin la prima ta intrebare, ca intrebai: „Dar de ce si-au dorit oamenii astia titluri de doctori…“.

Pai, daca pana la 45 de ani nu te-a interesat invatatura, de unde, dintr-o data…

Uite, acum divaghez iarasi, dar ma intorc si-ti dau raspunsul. Uita-te la cazul Robert Negoita. Si-a dat Bacalaureatul la 32 de ani, parca. Si pana la 40 de ani are doua titluri de licenta, are doua facultati facute, doua masterate si un titlu de doctor obtinut!

Si-a descoperit la batranete…

Da, dragostea de carte. Si nu a mai putut sa se opreasca, practic. Daca nu scriam, poate se apuca si de post-doctorat…

Asta pare o nebunie!

Este o nebunie!

Nu poti sa spui la Negoita ca avea nevoie de 25% la leafa sau de un salariu in plus.

Nu, evident ca nu! Dar la alti oameni, dincolo de cei care aveau nevoie de bani, cum spuneam, esaloanele 2-3, functionarasi din diverse institutii ale statului, pentru ei chiar contau acei 15%…

Pana la un moment dat. Acum nu mai e cazul. Sunt suficient de bine platiti.

E o suma constanta care e importanta. 1.000 de lei aproape pe luna, ceea ce nu e putin…

„Oamenii au incercat sa-si acopere cu titlul de doctor lipsa de pregatire profesionala, de competenta, anvergura intelectuala. Au crezut ca daca trec in CV doua facultati… Stiu pe cineva care are trei titluri de doctor!“

Dar nici mult. Nu stiu daca merita efortul, sa faci o frauda de asemenea proportii pentru doar 800 de lei pe luna…

Stii de ce? Oamenii au incercat sa-si acopere cu un titlu de doctor…

Goliciunea.

Goliciunea! Lipsa de pregatire profesionala, lipsa de competenta, anvergura intelectuala. Au crezut ca daca trec in CV doua facultati… Uita-te in CV-urile oamenilor care au intrat in politica undeva, in anul 2000. E o nebunie! Asta corespunde si cu momentul in care facultatile private devin fabrici de diplome. Si te uiti si vezi ca sunt oameni cu cate doua-trei facultati.

Pai, il avem pe Ciolacu, premierul actual, care si-a luat masteratul inainte sa termine facultatea!

Da. Si stii ceva? Sunt oameni care au si cate doua-trei titluri… In fine, stiu ca exista o persoana care are trei titluri de doctor! In fine, nu vorbim despre Dragos Paul Aligica, da? Deci nu vorbim despre el, Dragos are doua titluri de doctor, nu vorbim despre el, care e un om de stiinta. Ci vorbim despre oameni din institutii de genul asta care, in momentul in care au fost pocniti de nebunia aceasta, nu s-au putut opri. Adica o vanitate…

Stii, e un film celebru, „Avocatul Diavolului“, in care la inceput si la sfarsit apare Al Pacino, care e Diavolul, si spune: „Hotarat lucru, pacatul care imi convine mie cel mai mult la oameni este vanitatea“. Te acoperi foarte bine cu alea grele, ai grija sa ingropi totul, si…

Exact! Si dintr-o chestie marunta… Stii cum e? La bani, la afaceri au gasit solutiile, dar aici nu s-au gandit niciodata…

Stii de ce cred ca nu s-au gandit niciodata? Pentru ca in Romania, in continuare, chiar si dupa atat timp, oamenii nu percep ca fiind o furaciune sa-ti insusesti ceva ce a scris altcineva. Opera intelectuala.

Da. Si este pe net.

Da. Daca e pe net, e al tuturor.

Da, dar vezi, asta era rolul profesorului coordonator, de a atrage atentia masterandului, doctorandului, ca nu e in regula. Si, in concluzie, din aceasta cauza au fost introduse in acelasi cursuri obligatorii de Etica si Integritate Academica, de care sunt vinovata. Pana la urma, ma fac vinovata de introducerea lor la modul obligatoriu la masterat si la doctorat. Practic, nu poti sa nu faci aceste cursuri, nu poti sa finalizezi studiile daca nu ai trecut prin aceste cursuri, daca nu ai obtinut nota si creditele necesare.

Mai ales in Romania sunt fundamentale in momentul de fata.

Da, sunt fundamentale, si cred ca… La noi stii cum e: lucrurile prost facute. Adica le facem ca trebuie sa acoperim, ca sa raportam. In loc sa fie introduse obligatoriu la licenta, ele sunt introduse la masterat si la doctorat. Nu e normal asa ceva! Daca tu nu formezi baza la licenta, acolo unde inveti…

Eu cred ca lucrurile astea, etica si integritatea, ar trebui predate la liceu.

Chiar mai jos! Am fost intr-un proiect de cercetare si am zis chiar din scoala general. Scoala generala, nu liceu!

Am facut un interviu cu profesorul Dumitru Bortun, care mi-a explicat ca abia pe la 17-18 ani individul incepe sa inteleaga chestiuni care tin de etica. Daca ii explici in clasa a IV-a ca nu e bine sa furi munca altuia sau ca nu e bine sa trisezi, nu va intelege.

Nu, nu, nu, altceva! Aici, eu completez ceea ce spune profesorul Bortun. Si spun asa, ceea ce trebuie sa invete copiii mai devreme, din scoala generala, este respectul fata de regula.

„In «Romania educata» a lui Iohannis, o componenta importanta ar fi trebuit sa fie exact lucrul asta, sa se orienteze spre restructurarea acestor cursuri care sa ne invete ce inseamna civismul si sa ne invete ce inseamna respectul fata de norma, fata de regula. Si, da, pana la urma rebuie sa invatam ca frica pazeste bostanaria!“

Asta e altceva.

Da. Ideea este ca tu trebuie sa-ti formezi atasamentul fata de un comportament corect foarte devreme. Fata de respectarea regulilor. De ce functioneaza societatile nordice, unde ne uitam si spunem… Sau in Japonia? Pentru ca oamenii respectivi au un foarte mare respect fata…

Vrei sa-ti raspund ce spune profesorul Bortun? Pentru ca am discutat si chestiunea asta!

Da!

Dansul pune acest respect fata de legi pe seama religiei protestante si a valorilor pe care aceasta religie protestanta le-a inculcat timp de secole la rand in acea societate.

Japonia nu e tara protestanta.

OK, Japonia e o alta civilizatie care a beneficiat de aceleasi repere, in alt context. Pe cand in tarile ortodoxe n-au existat aceste valori. Respectul fata de munca, fata de proprietatea celuilalt, fata de…

Da, noi am avut, e adevarat, o raportare mult mai laxa la reguli. Dar nu este neaparat pentru ca noi nu avem… Pentru ca, daca te uiti, noi avem 90 si cat la suta oameni care se declara ortodocsi si 70% practicanti, parca ceva de genul asta. Avem un procent foarte mare.

Practicanti, dar nu evanghelizati. Cati au citit Biblia? Daca or fi 10%.

Dar te-ai putea astepta ca, daca sunt oameni care se declara religiosi practicanti, pentru ca Biblia iti spune ca nu e bine sa furi, nu e bine sa minti, nu e bine sa inseli, sa aia, sa aia…

Toate lucrurile pe care le fac oamenii astia.

Te-ai astepta, practic, ca noi sa avem un mare respect fata de reguli. Eu cred ca explicatia nu are neaparat un fundament religios ci, mai degraba, fundamentul vine din respectul fata de normele sociale de convietuire si din respectul pe care il arati celuilalt. Eu asta cred ca se intampla in societatile nordice, asta cred ca se intampla si in Japonia. La noi… Uita-te si tu! Pe noi nu ne intereseaza, adica avem un soi de egocentrism si de egoism, nu ne intereseaza ce face celalalt. Adica sunt chestiile minore pe care cred ca noi trebuie sa le invatam. Cum invatam in familie ca dimineata trebuie sa ne spalam pe dinti si sa ne facem patul si sa lasam ordine, cand iesim in societatea ar trebui sa…

Cine? Cine sa faca asta, Emilia?

Sunt lucruri simple…

Lucruri simple, dar cine sa le faca? Cine sa faca educatia asta?

Societatea! Scoala!

Cine, scoala? Profesorii, care…

Noi cred ca ar trebui sa avem cursurile de educatie civica, despre care am inteles ca astazi a pomenit presedintele nostru mult-iubit, presedintele calator, cu ocazia Zilei Constitutiei, pentru ca astazi este Ziua Constitutiei (interviul a avut loc vineri, 8 decembrie – n. red.), si a zis ca ar trebui sa avem educatie civica. Ei, educatia asta civica trebuie invatata invatata de…

Pai, el este primul care ar putea sa faca ceva! De ce vorbim asa, impersonal? „Ar trebui sa!“

In „Romania educata“ a lui, o componenta importanta ar fi trebuit sa fie exact lucrul asta, sa se orienteze spre restructurarea acestor cursuri care sa ne invete ce inseamna civismul si sa ne invete ce inseamna respectul fata de norma, fata de regula. Si, da, pana la urma rebuie sa invatam ca frica pazeste bostanaria! Nu la modul: „Domnule, daca trec pe rosu se intampla nu stiu ce!“. Da, daca atunci cand tu ai trecut pe rosu ti s-a ridicat permisul si n-ai voie 30 de zile si nu reusesti prin tot felul de tertipuri sa-l primesti inapoi, sa vezi ca a doua oara nu mai nu mai faci lucrul asta! Sau daca ai aruncat o hartie pe jos si platesti pentru lucrul asta o amenda mare, care sa te suture, o sa mergi cu hartia aia in buzunar 5 kilometri, pana gasesti un cos de gunoi unde s-o arunci. Sunt lucruri simple care functioneaza. Dar la noi ce nu functioneaza in aceasta tara sunt exact institutiile de control, cele care ar trebui sa vegheze la respectarea regulilor si sa aplice sanctiunile. Si dupa aia sanctiunile sa vina la tine sa te traga de maneca si spuna: „Nu ti-ai platit amenda cutare!“. Pai, la noi, in Romania, era titlu de glorie acum vreo 15 ani, oameni care aveau nu stiu cate amenzi de circulatie neplatite. Sau diverse alte tipuri de amenzi care nu erau platite. Si faceau un titlu de glorie din chestia asta, adu-ti aminte!

„Academia Romana este institutia care in povestea chestiunilor de integritate academica si de plagiat n-a avut niciun cuvant de spus in opt ani, de cand am inceput sa scriu despre acest subiect. Din 2015 sunt opt ani de zile batuti pe muchie. Academia Romana n-a iesit niciodata cu un punct de vedere“

Abia cand s-a modificat legislatia si nu mai poti sa-ti iei de la primarie niciun act daca nu esti la zi cu datoriile fata de stat s-a rezolvat.

Atunci s-a mai reglat. Dar gandeste-te ca lucrurile astea lasa urme de la generatie la generatie. Si noi nu putem sa asteptam, sa avem pretentii de la generatia asta sa schimbe. Pai, cine sa schimbe? Noi ar trebui sa ajutam generatia asta sa fie altfel decat am fost noi! Pentru ca noua, din generatia noastra, ne e mai complicat sa schimbam lucruri fundamentale.

Dupa parerea ta, elitele Romaniei reprezinta poporul?

Eu cred ca noi acum suntem intr-un moment de mare criza in a putea identifica si a ne putea raporta la elite. Daca ne ducem la generatiile mai tinere decat noi si discutam cu ele despre elite… Chiar, uite, poate faci exercitiul asta, sa vorbesti cu niste oameni tineri, si sa vezi cum inteleg ei ce reprezinta elita in Romania! De asta eu cred ca noi suntem, in momentul de fata, intr-o criza. Pentru ca ma uit la semnalele care vin dinspre toate… Academia Romana este institutia care in povestea chestiunilor de integritate academica si de plagiat n-a avut niciun cuvant de spus in opt ani, de cand am inceput sa scriu despre acest subiect. Din 2015 sunt opt ani de zile batuti pe muchie. Academia Romana n-a iesit niciodata cu un punct de vedere. Ce mai reprezinta Academia Romana?

A avut un punct de vedere cand a fost pandemia si s-a exprimat impotriva inchiderii pelerinajelor religioase.

Da! De asta spun, ca sa nu mai punem pe langa faptul ca a avut pozitii destul de controversate in diverse chestiuni chiar presedintele Academiei…

Presedintele Academiei a participat alaturi de Patriarh la o manifestare pseudolegionara la Putna, acum doi ani…

Da, da, da! El insusi validand diverse opinii… Cand a fost in Comisia Ponta, scuzandu-l pe Ponta si incercand sa justifice plagiatul lui Ponta.

„Conducatorii nostri, in momentul de fata, probabil ca reprezinta poporul! Din moment ce poporul i-a votat pe oamenii astia si i-a trimis in Parlament… Din moment ce un numar important de oameni voteaza partidul AUR si va vota anul viitor partidul Dianei Sosoaca, da, o sa ajungem la concluzia ca aceste elite reprezinta poporul“

Elitele astea, si eu ma refer la ele in acceptiunea clasica a cuvantului, liderii politici, membrii guvernului, presedintele…

Da, eu ma gandeam la elitele intelectuale…

Elitele Romaniei! Cum-necum, fiecare tara are elite. Intr-un trib, elitele sunt seful de trib si sfatul batranilor. Parlamentul. Din punctul asta de vedere, elitele pe care le are Romania reprezinta poporul? Pe retelele de socializare sunt multi oameni care se plang, spun „uite ce conducatori avem si ce ne fac!“.
Conducatorii nostri, in momentul de fata, probabil ca reprezinta poporul! Din moment ce poporul i-a votat pe oamenii astia si i-a trimis in Parlament… Daca ne uitam la parlamentari, probabil ca da, reprezinta poporul! Din moment ce un numar important de oameni voteaza partidul AUR si probabil un numar important de oameni va vota anul viitor partidul AUR si partidul Dianei Sosoaca, da, o sa ajungem la concluzia ca aceste elite reprezinta poporul.

Ca asta e tara.

Asta-i tara! Tara i-a votat si i-a trimis in Parlament si a cerut, practic, sa fie reprezentata de acesti oameni.

Deci nu se poate spune ca aceasta elita este produsa de un sistem ocult care ar impune niste lideri falsi, ca un fel de administratie de ocupatie, dar poporul nu arata asa.

Adu-ti aminte cand a castigat AUR. A castigat si a intrat in Parlament in 2020. E adevarat ca eram deja de un an in pandemie, dar nu cred ca intr-un an in care am fost mai mult inchisi AUR a putut sa creasca atat de mult incat sa intre cu un rezultat socant pentru mine in Parlament. Si cred ca explicatia pentru ascensiunea AUR e mult mai complexa decat pandemia care a accentuat multe nemultumiri ale oamenilor si uite asa a crescut acest partid. Eu cred ca pe fondul degradarii clasei politice si pe fondul unei inactiuni a presedintelui Romaniei… A unei inactiuni pe linie in privinta lucrurilor importante care au afectat societatea noastra, eu mai degraba pe acest fond as pune cresterea AUR si radicalizarea discursului, mai ales dupa pandemie si aparitia razboiului.

Faptul ca AUR a avut o intelegere cu partidul lui Ninel Peia, in care se afla vreo cinci sau sase generali in rezerva din serviciile secrete, faptul ca au fost inclusiv fosti ofiteri de Securitate introdusi in Parlament in urma acestei intelegeri, are o legatura cu ascensiunea lor? Mai e ceva, au aparut in lunile acelea de dinaintea alegerilor, ca din neant, foarte multe filmulete facute profesionist, de la manifestari ale AUR. Au inundat internetul si obtineau milioane de vizualizari doua-trei zile. Erau niste chestii care pana atunci nu se mai vazusera in Romania. Toate astea crezi ca pur si simplu…

Nu, nu, nu, au fost ajutati! Cu siguranta au fost ajutati! Si in privinta asta nu cred ca are dubii prea multa lume cerebrala si cu capacitatea de analiza si de a observa ceea ce se intampla in societate si in spatiul public. E clar ca au fost ajutati. Dar problema este ca exista si o crestere naturala, pe care nu putem sa o negam.

Era un potential care a fost exploatat.

Da, a fost exploatat. Si tocmai de asta, pentru ca eu am auzit, de exemplu, discutii care erau undeva, imediat dupa 2010-2011, erau discutii pe care le-am auzit, purtate de diversi oameni, care spuneau: „Domnule, in Romania nu exista un partid extremist!“. Cumva spunand, sugerand ca ar fi nevoie de asa ceva. Ca sa fiu foarte sincera, pentru mine a fost o surpriza, pentru ca eu nu stiam despre acest partid (AUR – n. red.), de existenta lui. Eu nu stiam, in bula mea n-a existat. Eu am crezut prima data ca AUR, cand am vazut ca a castigat si ca e pe locul patru in Parlament, am intrebat: „Asta e partidul infiintat de Serban Nicolae?“. Nu stiam cine e! Habar nu aveam cine e! Stiam de George Simion, ma intalnisem cu el intr-un studio de televiziune, dar nu stiam ca el e liderul unui partid! Posibil sa fie si pentru ca am avut o perioada destul de lunga in care nu m-am uitat deloc la televizor…

Mai fusese o incercare de a promova un partid extremist in Parlament in 2016, cu PRU, daca-ti aduci aminte. Partidul lui Sebi Ghita, care a luat doar 2%…

Nu, eu nu stiam despre George Simion ca el ar fi un lider politic care are propriul partid si care are o miscare in spate atat de consistenta.

Vezi, daca nu ai cunostinte in randurile galeriilor de fotbal… Mie de cativa ani imi spuneau ultrasi din galeriile de fotbal ca „avem un lider foarte tare si mare patriot si o sa vedeti voi ce o sa faca asta“.

E, uite ca a facut!

Care mai e situatia dosarului tau de compromat? S-a incercat clasarea lui…

Nu, e clasat!

E clasat. Nu s-a redeschis.

Nu. Sunt doua dosare separate. Vezi, asta e confuzia. Domnii astia de la Parchetul General si de la Parchetul Curtii de Apel jubileaza tocmai pentru ca exista aceasta confuzie.

OK. Hai s-o lamurim.

Sunt doua spete distincte. Unul este cel al amenintarii pe care eu am primit-o a doua zi dupa ce am scris despre teza lui Nicolae Ciuca…

Mai precis…

In 2022, pe data de 18 ianuarie, am scris despre teza lui Nicolae Ciuca. A doua zi, pe 19 ianuarie, am primit un mesaj de amenintare prin email, mesaj cu un continut urat, legat in mod categoric si de necontestat de ancheta pe care o publicasem cu o zi inainte. Adica era ceva de genul „daca nu e adevarat ceea ce ai scris despre Ciuca o sa-ti trimitem umbre care o sa te urmareasca“. Deci, pentru acest mesaj, care era o amenintare evidenta si avand in vedere prin ce-am trecut tot legat de cazuri de teze plagiate, m-am dus la politie si am depus plangere. Politia a decis sa renunte la urmarirea penala pentru ca „nu reprezinta interes public“. Iar acest dosar a fost redeschis recent…

In urma unei actiuni facute de tine in instanta. Deci nu s-a redeschis pentru ca s-au mai gandit ei ca nu e OK ce-au facut.

Nu, nu, nu. Am mers in instanta si un judecator a decis redeschiderea dosarului si el acum s-a intors la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 4. Iar celalalt caz este cel al actiunii de compromat la adresa mea.

„Am anuntat politia despre mesajul primit si i-am dat screenshot-ul respectiv politistei care investiga cazul. Ea mi-a cerut numele contului de la care eu am primit fotografiile. Patru ore si jumatate mai tarziu, dupa ce eu i-am dat screenshot-ul politistei, acesta a fost publicat pe site-ul lui Rizea. Nu am mai transmis nimanui acel screenshot, in afara Politiei“

Care a fost facuta…

La o luna dupa ce am scris despre Nicolae Ciuca, adica in februarie 2022. Practic eu am primit un mesaj prin email, cineva mi-a trimis un mesaj cu fotografiile mele. Am facut acelui mesaj, in acea zi, un screenshot. Am anuntat politia si i-am dat screenshot-ul respectiv politistei care investiga cazul. Ea mi-a cerut numele contului de la care eu am primit fotografiile. Patru ore si jumatate mai tarziu dupa ce eu i-am dat screenshot-ul politistei, acesta a fost publicat pe site-ul lui Rizea (Cristian Rizea, fost deputat PSD condamnat pentru coruptie si fugit, la acea ora, in Republica Moldova – n. red.).

Tu nu l-ai mai dat in alta parte. Deci, e clar ca de la politie a fost scurs catre Rizea.

Nu am mai transmis acel screenshot absolut nimanui! Absolut nimanui! De fapt, eu am vorbit in acea seara cu o singura persoana, cu o prietena avocata cu care am discutat…

Dar nu i-ai trimis screenshot-ul.

Nu, nu am trimis nimanui, evident. La sugestia ei am facut screenshot-ul.

Bun, deci de la politista s-a scurs proba.

Exista probe la dosar ca ea l-a trimis mai departe sefului ei direct, cu mentiunea: „Asta vi-l dau doar pentru dumneavoastra!“. Dupa care i-l trimite sefului Politiei Bucuresti, Care seful Politiei Bucuresti, intr-un raport facut in aceeasi zi, in data cand eu am descoperit scurgerea, adica pe data de 18 februarie, spune ca i l-a dat sefului Politiei Romane. Adica lui Benone Matei.

Deci ea l-a dat sefului direct, care…

Nu, ea i l-a dat sefului direct, care era la o inmormantare, tot ea l-a dat si sefului Politiei Bucuresti. Ea l-a dat la doua persoane si exista probe certe pentru asta. Dupa care seful Politiei Bucuresti, Bogdan Berechet, face un raport in data de 18, cand eu descopar scurgerea. Pentru ca, din moment ce eu nu l-am dat nimanui, acel screenshot nu putea sa ajunga la Rizea pe site decat de la Politie. Si Bogdan Berechet scrie in acel raport ca el l-a dat mai departe lui Benone Matei, seful Politiei Romane.

Hai sa lamurim. E procedural ca un politist sa dea probele dintr-un dosar la care lucreaza mai departe, catre sefii lui?

Nu e normal! Nu este absolut deloc normal! Si sa-ti spun de ce. Pentru ca exista o confidentialitate a cercetarii dosarului. Atat timp cat eu, de exemplu, am nevoie sa-l rog pe seful Politiei Bucuresti sa-mi dea o mana de ajutor ca sa-l descopar pe cel care i-a trimis lui Sercan pozele, ar trebui sa-i fac o nota de inaintare prin care sa-i cer ajutorul. Nu-i trimit pe WhatsApp, cum a facut aceasta politista.

S-au incalcat procedurile.

Evident! Asta, unu la mana. Dupa care mai e o problema: investigatiile de tipul acesta le face un politist judiciarist. Acest politist judiciarist are acreditare de a face cercetari penale care ii este aprobata de Parchetul de la Inalta Curte.

Politista care a preluat cazul tau era judiciarista?

Da, ea era judiciarista. Politistul judiciar trebuie sa aiba un certificat special. Politistul judiciarist nu poate sa-i trimita pe WhatsApp o proba dintr-un dosar unui ofiter care nu este judiciarist. Nu poate sa-i trimita sub nicio forma.

„Seful Politiei Bucuresti, Bogdan Berechet, cand este audiat la Parchet si e intrebat de ce i-a solicitat politistei pozele si link-urile site-urilor pe care se aflau pozele mele, a raspuns ca voia sa afle identitatea celui care mi-a trimis fotografiile. Pai, cum il putea ajuta pe domnul Berechet o fotografie cu mie iesind din dus?“

Iar Berechet nu e.

Nu, nu e ofiter de politie judiciara! El este sef, dar nu e ofiter de politie judiciara! Si, in plus, nu poti sa trimiti acea proba pe WhatsApp! Repet, daca ea voia sa ceara ajutorul, trebuia sa faca o adresa prin care sa ceara ajutorul si sa ataseze captura. Dar mai e inca ceva. De exemplu Berechet, care cred ca este un personaj foarte important in aceasta poveste si in scurgere. Berechet, cand este audiat la Parchet – a fost audiat de doua ori in dosar – si este intrebat de ce i-a solicitat politistei pozele si link-urile site-urilor pe care se aflau pozele mele, raspunsul a fost ca voia sa-l descopere, sa afle identitatea celui care mi-a trimis mie fotografiile! Pai, cum il putea ajuta pe domnul Berechet o fotografie cu mine iesind din dus, cu prosopul pe mine si cu un prosop in cap? Cum il putea ajuta pe el sa-l descopere pe cel care mi-a trimis pozele? El avea nevoie de numele respectivului cont, nu avea nevoie de poza mea!

Normal. Avea nevoie de numele contului, ca sa-l dea in lucru.

Ca sa-l dea in lucru!

Operatiune, de altfel, foarte simpla pentru Politia romana.

Sigur ca da! Ca dovada ca l-au si gasit pe omul respectiv foarte repede.

Cine era?

E o persoana nerelevanta. E un consumator de site-uri cu continut pentru adulti, el a declarat lucrul asta…

Pai, omul asta ar trebui sa aiba, la randul lui, legatura cu cineva…

Nu, nu, nu, el este consumator in mod constant, intra pe un site, se duce la conturile recente si da peste pozele mele. Ii suna numele cunoscut pentru ca era in luna februarie, cand se vorbea foarte mult despre mine, ca tocmai scrisesem despre Ciuca. Si atunci lui suna numele cunoscut, il baga pe Google si isi da seama cine sunt. Ma cauta pe Facebook si ia hotararea sa-mi trimita pozele. Acest om este intrebat, la audiere, daca este de acord sa-i fie perchezitionat telefonul. Audierea lui are loc pe data de 18 februarie. Omul isi da in acea zi telefonul pentru a-i fi perchezitionat. Chiar in acea zi.

Deci este o persoana oarecare si ti-a atras atentia.

Da. Si care n-a avut nimic de ascuns. Si-a pus telefonul la dispozitie, a fost verificat, a fost perchezitionat telefonu lui, n-a mai trimis nimanui pozele in afara de mine. Lucrul asta e certificat de perchezitia telefonului. Omul asta nu si-a sters nici macar conversatia cu mine. Dar domnul Berechet (seful Politiei Bucuresti – n. red.) si domnul Matei (seful Politiei romane – n. red.), in schimb, isi sterg conversatiile pe care le-au avut in data de 18 februarie!

„Ticalosia Parchetului de la Curtea de Apel Bucuresti este uriasa! Procurorului nu i se pare nimic dubios din faptul ca seful Politiei Bucuresti si seful Politiei Romane, la care ajunge captura de ecran, amandoi isi sterg conversatiile din telefon! Ei sunt ofiteri superiori, conducatori, inteleg valoarea probatorie“

Ei fiind ofiteri de politie care stiu foarte clar ce consecinte au faptele lor, cat de important e sa nu stergi probele.

Exact! Inteleg valoarea probatorie a unui document.

Nu poti spune ca sunt unii de pe strada care au baut o bere si…

Nu, nu sunt unii de pe strada care, din neglijenta… Nu! Stii ceva? Aici, ticalosia Parchetului de la Curtea de Apel Bucuresti este uriasa! Procurorului nu i se pare nimic dubios din faptul ca seful Politiei Bucuresti si seful Politiei Romane, la care ajunge captura de ecran, amandoi isi sterg conversatiile din telefon! Ei sunt ofiteri superiori, conducatori, inteleg valoarea probatorie. Eu ma duc in data de 18, cand descopar, si depun plangere. Ei stiu ca eu am depus plangere in 18 pentru ca in 18 februarie eu ma vad cu Benone Matei si am audienta. Berechet este chemat in data de 18 februarie si da acel raport in care el spune ca i-a dat poza lui Benone Matei, dar isi sterg conversatiile din telefon! Conversatii care ar fi putut sa demonstreze si sa probeze ca ei nu au nicio implicare. Cu atat mai mult cu cat au stiut ca eu am depus plangere penala.

Astea nu se pot recupera, chiar daca au fost sterse?

Probabil ca da. Dar doamna procuror n-a dorit sa faca asta. Eu am cerut perchezitionarea telefoanelor. Doamna procuror n-a fost de acord.

Situatia e destul de simpla. Avem cativa suspecti mari si lati in povestea asta: avem politista, seful ei direct, seful Politiei Capitalei si seful Politiei Romane. Unul dintre astia a dat mai departe screenshot-ul, ca sa ajunga la Rizea.

Da.

Crezi ca toata structura asta sau unul dintre acesti oameni are ciuda pe Emilia Sercan si vrea sa-i faca o un pocinog? Sau e o chestiune care vine de deasupra lor?

Ideea este asa: eu cred ca lucrul asta porneste de la obisnuinta Politiei, atunci cand are de-a face cu o persoana cunoscuta in spatiul public, de a raspandi informatia si de a o da mai departe.

Dar de ce?

Pentru ca este obisnuinta in politie.

Dar de ce? In spatele fiecarei actiuni sta o motivatie, un mobil. De ce fac asa ceva?

Asculta-ma, sa duc rationamentul la capat. Deci este obisnuinta politiei ca, atunci cand au de-a face cu o persoana cunoscuta sa anunte, sa imprastie informatia. Informatia asta, odata ce ajunge in sistem, se duce la diversi oameni. Este iarasi o obisnuinta ca ei sa ceara datele. Eu iti pot arata cum aceasta politista le-a trimis sefului ei direct si lui Berechet, pe WhatsApp, captura inainte chiar ca eu sa ajung la Politie, sa depun efectiv plangerea! Vorbisem cu ea la telefon, pentru ca tot ea se ocupase si de cazul mesajului de amenintare primit mai devreme cu o luna. Ii trimisesem screenshot-ul si, pana sa ajung acolo, il daduse mai departe sefului ei. Deci, ea o trimite foarte devreme. Cum primeste informatia, o si trimite! O primeste, i-o trimite lui Berechet, acesta i-o da mai departe lui Benone Matei. Probabil ca Benone Matei i-a dat-o mai departe lui Despescu, secretarul de stat, si lui Bode, care era ministru de Interne atunci. Lucrul asta iti arata ca este o obisnuinta intre ei. Mai departe, eu cred ca a ajuns la cineva… Daca noi ne uitam la cine a ajuns poza, cine a publicat poza, e Rizea. Cine era ocrotitorul si cine era grupul care il promova foarte mult pe Rizea cand el era in Republica Moldova? Realitatea Plus! Cine este prieten foarte bun cu patronul de la Realitatea plus? Gabriel Oprea! Oprea are in continuare foarte multe conexiuni in Politie – foarte multe! Probabil, cineva i-a dat informatia si mai departe a reusit Oprea sa obtina si fotografia. Si mai departe, in patru ore si jumatate dupa ce eu ii dau politistei…

Fulgerator, se poate spune.

Fulgerator, da! Rizea publica pozele la el pe site.

Care e stadiul acestui dosar, in momentul de fata?

Este clasat! Sunt sapte infractiuni. Pentru trei dintre ele, fapta nu exista, iar pentru patru dintre ele, fapta nu este prevazuta de legea penala. Adica se constata ca a existat ceva, dar…

Dar nu sunt sanctiuni.

Exact.

„Seful Parchetului Curtii de Apel a fost foarte deranjat de faptul ca stau in fata institutiei cu una dintre fotografiile publicate de Rizea. Despre care ei au zis ca nu reprezinta violarea vietii private. Poza publicata repetat. Ei au zis ca nu exista violarea vietii private, ca fapta nu exista“

Inteleg ca tu acum faci un protest…

Da, asta e, de fapt, stirea! Da astazi este a noua zi (interviul a avut loc vineri, 8 decembrie – n. red.) de cand eu protestez in fata Parchetului General impotriva solutiei de clasare. Si, de fapt, protestez nu doar in fata Parchetului General, ci si in fata Parchetului Curtii de Apel, pentru ca aceste doua institutii au birourile in acelasi sediu, e o intrare comuna.

Te-ai intalnit, in aceste noua zile, cu vreunul dintre sefii acestor institutii?

Da, m-am intalnit! Chiar astazi!

Ce-au zis?

Ce sa zica, sunt deranjati pentru ca protestul meu este cu una dintre fotografii. Astazi am putut sa stau doar o ora si jumatate, eu sunt si foarte racita acum, am racit zilele astea, este foarte frig afara.

Este o veste imbucuratoare pentru ei.

Da, pentru ei, da. Dar o sa merg, chiar daca sunt racita. Am avut zile in care am stat si trei ore.

Si ce zic acesti sefi cand te vad acolo?

Ce sa zica… Seful Parchetului Curtii de Apel a fost foarte deranjat de faptul ca stau cu una dintre fotografiile publicate de Rizea. Despre care ei au zis ca nu reprezinta violarea vietii private. Poza publicata repetat. Ei au zis ca nu exista violarea vietii private, ca fapta nu exista. Si am zis: „Pai, dumneavoastra ati spus ca fapta nu exista! Ca nu e o infractiune publicarea acestei fotografii! De ce va deranjeaza ca stau cu ea?“.

Ce-a facut? A intors capul? Sau cum s-a manifestat?

Nu, m-a intrebat: „Dar de ce stati cu aceasta fotografie?”. E fotografia in care eu ies din dus si am un prosop pe mine. Am un prosop in cap… Cum e omul dupa ce face dus.

Asa.

Si mi-a zis ca de ce stau cu ea. I-am raspuns ca „nu e violarea vietii private, de ce va deranjeaza?“.

Domnul

Procurorul Florin Mircea Popa.

E si el doctor?

Nu stiu… Nici nu l-am cautat. Posibil.

Tu ce speri sa obtii cu acest protest?

Redeschiderea dosarului. Pentru ca este un mare act de injustitie clasarea dosarului.

„In ziua in care eu le-am trimis o scrisoare presedintelui Romaniei, premierului Ciuca, ministrului de Interne Bode, procurorului general Gabriela Scutea si sefului Politiei Romane, site-ul cu pozele a fost sters! La fel cum s-a intamplat cu un alt site din grupul Realitatea, al lui Maricel Pacuraru“

Cum se poate redeschide?

Pai, procurorul ierarhic superior, adica domnul Popa, poate sa infirme Ordonanta de clasare. Iar eu am adus nenumarate argumente pentru redeschiderea dosarului. Faptul ca nu s-a facut investigatie, au fost infractiuni, dintre cele pe care eu le-am reclamat, care n-au fost investigate absolut deloc. De exemplu, in privinta scurgerii de probe se incearca, de fapt, musamalizarea. Care-i problema: in momentul in care aceasta captura de ecran a fost cursa, iar eu am facut plangere impotriva scurgerii, s-a declansat o a doua operatiune, de musamalizare a scurgerii, ca mie sa-mi creeze impresia ca, de fapt, captura mi-a fost sustrasa din telefon de vreun hacker. Dar telefonul meu a fost verificat de Amnesty Tech, de Citizen Lab. Aceasta operatiune de musamalizare a presupus ca fotografiile sa fie incarcate pe un alt site. Si acel site a fost antedatat, astfel incat publicarea sa arate ca ar fi fost publicata captura de ecran cu vreo patru ore si jumatate inainte ca eu sa i-o dau politistei. Acel site a fost detinut de o persoana care nu exista: adresa falsa, numar de telefon fals…

Astea sunt informatii obtinute prin investigatia ta proprie?

Nu, sunt date furnizate de autoritatile din Statele Unite, printr-o comisie rogatorie. Si acel site este cumparat cu Bitcoin. Ce-ti spune tie chestia asta?

Operatiune speciala a unei structuri.

Da, exact! Asta imi spune si mie! O operatiune facuta cu atat de mare grija, pentru a acoperi scurgerea din Politie. Mai e ceva care imi arata ca cineva, de fapt, a incercat sa-l ajute pe Bode. Pentru ca Bode a fost prima persoana careia eu i-am spus o informatie dintr-un dosar penal referitoare la acele capturi care s-au scurs. E cineva care-i da o mana de ajutor lui Bode. Iarasi, toate documentele arata ca pozele au fost incarcate pe acel site la doua ore dupa ce am vorbit cu Bode! La doua ore si un pic dupa ce am vorbit cu el. Cine putea sa scoata din joben un site care sa nu aiba nici cea mai mica informatie care sa-ti arate cine este proprietarul si asa mai departe?

Site care a si disparut, dupa aceea.

Stii cand a disparut? In ziua in care eu i-am trimis o scrisoare presedintelui Romaniei, premierului Ciuca, ministrului de Interne Bode, procurorului general Gabriela Scutea si sefului Politiei Romane. In ziua in care eu le-am trimis o scrisoare in care aratam ca acel site a fost antedatat si prezentam probele pe care le aveam pana la acel moment, ca site-ul este antedatat, in aceeasi zi, site-ul a disparut! A fost sters! La fel cum s-a intamplat cu un alt site din grupul Realitatea, al lui Maricel Pacuraru, care a fost sters in momentul in care un procuror de la Parchetul Sectorului 1 i-a cerut date despre acel site.

Care-i treaba cu Maricel Pacuraru? Ce interes are el in afacerea asta?

Nu, Maricel Pacuraru n-are el un interes. Eu, pentru Maricel Pacuraru, sunt nimeni. Dar e un interes pentru Gabriel Oprea!

Deci, in final, tot aici se ajunge.

Da, adica eu am ferma convingere ca in povestea asta exista o implicare a lui Gabriel Oprea.

„Eu am trecut printr-un triplu soc. Primul soc, ca cineva detine pozele mele. Al doilea soc, sa descopar ca acele poze erau incalcate pe site-urile pentru adulti. Si al treilea soc, sa vad ca politia a scurs o proba dintr-un dosar. Deci, eu eram supertraumatizata. Toate lucrurile astea intamplandandu-se intr-un interval de mai putin de 30 de ore“

Mie tot ce imi povestesti aici imi sugereaza doua lucruri: 1) ca te-au subestimat si 2) ca oamenii care se ocupa de aceste lucruri sunt, pana la urma, foarte prosti. Adica sunt foarte slab pregatiti.

S-au speriat. Au facut-o…

Emilia, sa nu te duca mintea macar atat incat sa nu antedatezi stirea inainte sa se petreaca evenimentul, cum au facut ei… Mie imi sugereaza ca omul care a facut operatiunea asta este foarte slab pregatit, indiferent din ce structura ar face el parte.

Hai sa-ti spun. Tu ai spus asa, ca m-au subestimat. Eu am trecut printr-un triplu soc. Primul soc, ca cineva detine pozele mele. Al doilea soc, sa descopar ca acele poze erau incalcate pe site-urile pentru adulti. Si al treilea soc, sa vad ca politia a scurs o proba dintr-un dosar. Deci, eu eram supertraumatizata. Toate lucrurile astea intamplandandu-se intr-un interval de mai putin de 30 de ore. In momentul in care eu m-am dus sa ma vad cu seful Politiei Romane, eu eram intr-un soc post-traumatic. Nu stiu cum sa spun, dar eram efectiv…

El a cerut sa va vedeti? Sau tu ai cerut?

Lucian Bode mi-a zis sa ma duc sa vad cu el! Sa-i dau detalii, ca Benone Matei sa poata sa faca ancheta interna referitoare la scurgere. Ancheta care n-a avut loc, de fapt!

De fapt, ei voiau altceva.

Voiau altceva! Voiau sa vada…

Sa vada in ce ape te scalzi.

Da, in ce ape ma scald si ce am de gand sa fac. Iar eu, in socul respectiv fiind, i-am spus lui Benone Matei ca eu nu voi iesi public. Pentru ca el asta a incercat acolo. Acum, bineinteles, dupa acea vreme, analizand lucrurile, imi dau seama ca, de fapt, ei voiau sa stie daca voi iesi public. In celalalt caz, cand eu am fost amenintata cu moartea, am iesit foarte repede public si am anuntat ca am fost amenintata, ceea ce, in fine, a generat emotia publica si ancheta respective s-a derulat foarte OK si foarte repede. Dar acum, pentru ca ma simteam jenata, ma simteam vinovata, ma simteam in toate felurile posibile…

„Aici m-au subestimat pe mine, ei au crezut ca nu voi face nici cel mai mic demers pentru ca sunt in stare de soc si pentru ca nu doresc sa se afle public despre acele poze. Ca nu voi cauta sa-mi fac dreptate. Dar eu nu pot sa las pe cineva nepedepsit! Statul roman care a facut asa ceva trebuie sa plateasca!“

Desi n-aveai de ce.

Desi n-aveam de ce! Mi-am creat tot felul de… Am zis: „Domnule, eu nu voi iesi public sa spun!“. Si ei au profitat de faptul ca eu nu am vorbit public timp de sase saptamani. Eu nu am spus absolut deloc public. In acest interval de sase saptamani, eu am trecut printr-un proces de acceptare a situatiei, de intelegere a situatiei, de analiza a situatiei. Mi-am dat seama ca eu nu am gresit, mi-am dat seama ca nu am de ce sa-mi reprosez, ca nu am niciun motiv sa ma simt vinovata, ca nu am facut nimic rau. Adica sunt niste fotografii personale facute in casa, nu erau facute sa mi le pun intentionat… De ce nu le-am sters eu… In fine, asta poate ca e singura chestie care…

Dar nici nu conteaza! Pana la urma nu era o chestiune care sa priveasca pe cineva…

Erau fotografii intime, nu sunt fotografii indecente, nu arata cine stie ce…

Sunt banale, de fapt.

Banale! Cum sta lumea in casa, in chiloti si in maiou. Si acoperit cu prosopul cand iese din dus. Nu sunt niste fotografii… Bun, ei au profitat de aceste sase saptamani. Pana si inregistrarea dosarului s-a produs cu foarte mare intarziere. Eu am facut plangerea pe data de 18 februarie, dosarul a fost inregistrat pe data de 2 martie. Iar in dosar s-a inceput urmarirea penala in rem (adica se cerceteaza faptele, nu si persoane – n. red.), doar pentru violarea vietii private, nu si pentru divulgarea probei din dosar. Ceea ce arata clar o incercare a lor de a musamaliza. Aici m-au subestimat pe mine, ei au crezut ca eu nu voi face nici cel mai mic demers pentru ca sunt in stare de soc si pentru ca nu doresc sa se afle public despre acele poze. Ca eu nu voi merge impotriva lor si nu voi cere anchetarea lor si nu voi face niciun demers mai departe. Asta au subestimat ei. Ca eu nu voi cauta sa-mi fac dreptate. Dar eu nu pot sa las pe cineva nepedepsit! Statul roman care a facut asa ceva, statul roman trebuie sa plateasca pentru aceste lucruri.

Dar statul roman e compus, de fapt, din niste oameni. Trebuie sa vorbim de niste responsabili.

Da, niste oameni! Exact! Pornind de la politista care a dat acea fotografie fara drept si terminand cu ultima persoana care a scurs-o si, mai departe, cu cei care au publicat-o si care au incercat, practic, o tipica operatiune de kompromat la adresa unei persoane. Asasinat moral.

„Romania e o democratie goala de continut. Avem alegeri libere, dar daca ne uitam cum sunt aceste alegeri si cat de libere sunt, ne putem pune niste semne de intrebare. Avem institutii care ar trebui sa protejeze cetateanul, de la Avocatul Poporului la CNA, care vedem ca nu sunt functionale. Avem o Justitie care este papusata, controlata. Si avem presa mainstream cumparata“

Lucrurile pe care le povestesti tu acum parca ar fi desprinse din cartile lui Pacepa despre metodele Securitatii de dinainte de 1989. „Mostenirea Kremlinului“, „Dezinformarea“, „Orizonturi rosii“.

Da, episodul cu Yasser Arafat.

Marele tradator Pacepa, care e injurat de toti ofiterii de Securitate pana in zilele noastre, descrie exact genul asta de operatiuni care te vizeaza pe tine.

Da.

Este o mare desfasurare de forte a unor institutii ale statului. Statul impotriva unui cetatean.

Exact!

Revolutia statului impotriva cetatenilor sai.

Asta pentru ca cetateanul deranjeaza foarte multi oameni din statul roman pentru ca scrie despre ei ca sunt niste impositori.

OK. Eu vreau sa te intreb urmatorul lucru: din punctul tau de vedere, statul roman se mai poate spune ca este o democratie, in momentul de fata?

As spune ca e o democratie goala de continut. Noi bifam pe hartie, la nivelul „Criterii“, tot ceea ce ar trebui sa avem pentru a fi o democratie. Avem alegeri libere, dar daca ne uitam in spatele lor, cum sunt aceste alegeri si cat de libere sunt, ne putem pune niste semne de intrebare. Avem institutii care ar trebui sa protejeze cetateanul, de la Avocatul Poporului la CNA si asa mai departe, care vedem ca nu sunt functionale. Avem o Justitie care este papusata, controlata pe de o parte de oameni din zona politica, pe de alta parte de propriile lor retele, grupuri din interior si de propriile lor interese. Si avem o presa cumparata, presa mainstream cumparata.

Toata?

Da. Si atunci vedem ca, de fapt, ceea ce ar trebui sa fie criteriul esential pentru a avea o tara democratica e, de fapt, e asa… E relativ.

„Nu mi-este frica! Pentru ca ce mi se poate intampla? Pot sa mor! Adica mai mult de atat nu mi se poate intampla nimic“

Ti-a fost vreodata teama ca ai putea sa patesti ceva din toata povestea asta?

Nu, nu mi-este frica! Pentru ca ce mi se poate intampla? Pot sa mor! Adica mai mult de atat nu mi se poate intampla nimic. Daca asta este tot ce au putut sa gaseasca despre mine, ca sa ma compromita si ca sa incerce asasinatul moral de care spuneam, nu am de ce sa-mi fie frica. Cum am spus intotdeauna: n-am facut compromisuri, n-am facut lucruri de care sa-mi fie frica.

Emilia, chiar daca lasam Rusia deoparte, vedem ca si in Uniunea Europeana se intampla. Asasinate de jurnalisti in Slovacia, in Malta, in Bulgaria. Oameni gasiti…

Da, OK! Nu mi-este frica!

De ce intreb lucrul asta… Nu nu vreau sa traumatizez situatia… Dar din moment ce atat de multe institutii ale statului roman se mobilizeaza…

Sigur ca da! Stiu! Si stii ceva? In alte state, poate ca intruziunea este mai la vedere. Modurile de a actiona impotriva unor cetateni sau a unor jurnalisti sunt mai la vedere si mai agresiv fata de cat sa spunem ca mi s-a intamplat mie. Dar nu mi-este frica pentru ca ce mi se poate intampla este… Nu stiu…

Poate ca si aici te-au subestimat. S-or fi gandit ca poate o sa ti faca frica la un moment dat.

Nu, nu mi-este frica. N-am de ce sa ma tem. OK, ti-am zis, cel mai rau lucru care se poate intampla este sa mor. Asta este, toti murim la un moment dat.

„Pai, daca tot am scris atat despre sistemul de Securitate, de ce n-a venit sistemul de Securitate sa arate: «Uite, domnule, legaturile lui Sercan cu interesele straine!». Sa vina, sa prezinte! Imediat dupa ce am scris despre Ciuca, Romania TV a avut o emisiune in care s-a spus ca eu sunt spion rus! I-am dat in judecata, evident, si am castigat pe fond“

Partea proasta, in toata povestea asta, este ca, dupa parerea mea, institutiile te dau si ca exemplu pentru oamenii de rand. Care poate nu au, nu stiu unde sa umble, nu cunosc legislatia…

Asta este lucrul care ma doare si care ma apasa cel mai mult. Nu ai idee cata lume simpla, oameni obisnuiti imi scriu sau imi spun. Eu protestez de noua zile. Am avut in perioada asta oameni care s-au oprit, au stat cateva minute cu mine, alaturi de mine. Am avut o doamna care chiar in prima zi, cand am inceput sa protestez, trecea pe strada si, in momentul in care m-a recunoscut, a facut doi pasi, s-a intors, a venit la mine si mi-a spus: „Doamna Serban?“. Si i-am zis: „Da“. A inceput sa planga instantaneu si mi-a zis: „Doamna, nu aveti idee cat de mult apreciez ceea ce faceti, apreciez curajul. Este absolut incredibil ceea ce vi se intampla!“. Asta mi-au zis si atat de multi alti oameni: „Daca dumneavoastra, care sunteti cunoscuta, aveti vizibilitate, aveti sustinere, aveti sustinere internationala vi se intampla asa ceva, pai noi, ca oameni simpli, daca am trece printr-o situatie de genul asta, pe noi cine ne apara? Noi cum putem sa ne gasim dreptatea?“. E clar ca Justitia este, pur si simplu, o idee pierduta sau ceva abstract.

Vezi, sustinerea asta de care ai parte si care e reala din partea publicului vine iarasi in contrast cu impresia care se incearca a fi creata pe retelele de socializare si pe la diverse site-uri, unde am descoperit ca, printre altele, se spune despre tine: „Normal ca l-a atacat pe Ciuca, pentru ca ea ataca sistematic liderii Romaniei, pentru ca urmareste interese straine! Sa destabilizeze tara“.

Da. Pai, daca tot am scris atat despre sistemul de Securitate, de ce n-a venit sistemul de Securitate sa arate: „Uite, domnule, legaturile lui Sercan cu interesele straine!“.

Se da pe surse.

Sa vina, sa prezinte! Sa arate respectivele acuzatii. E foarte comod! Imediat dupa ce am scris despre Ciuca, la vreo 10 zile, Romania TV a avut o emisiune, dupa care a reluat-o saptamana mai tarziu, in care a spus ca eu sunt spion rus! I-am dat in judecata, evident, si am castigat pe fond. Dupa asta, acelasi lucru l-a spus si Rizea. Urmeaza si impotriva lui Rizea sa deschid un proces.

Rizea, caruia Inalta Curte de Casatie si Justitie tocmai i-a redus cu un an pedeapsa de inchisoare pe care o executa.

Da, da, da! De la 4 ani si 8 luni la 3 ani si 8 luni inchisoare. Deci Rizea spune urmatorul lucru… Si de asta spun ca aici e inca un element care mie imi arata firea voluntara a lui Gabriel Oprea, care isi ofera serviciile chiar si atunci cand nu-i sunt cerute. Pentru ca Rizea vine si spune: „Eu l-am salvat pe premierul Romaniei!“.

Pe cine, pe Ciuca?

Ciuca! „Eu l-am salvat pe premier! Si am ingropat-o pe Emilia Sercan!“

Cand a spus-o?

Pe Facebook! Pe 12 iulie 2022 sunt trei live-uri facute pe „Spovedania lui Rizea“, unul inainte ca el sa fie audiat ca martor – si cred ca s-a speriat, de aceea a facut afirmatia asta. Unul inainte sa intre la Inspectoratul National de Investigatii din Republica Moldova, de la Chisinau, unde a fost audiat ca martor in comisie rogatorie, in dosarul meu, si doua dupa ce a iesit de acolo. Unul are o interventie de aproximativ un sfert de ora la Realitatea Plus, in direct, intr-o emisiune moderata de Saviana Rusu, si apoi inca un live pe Facebook, pe spovedania lui Rizea, in care el spune asa, textual: „Eu am publicat fotografiile in exclusivitate!“. Exclusivitatea asta inseamna ca el isi asuma inclusiv publicarea capturii de ecran.

„Eu sunt sigura ca, dupa ce au publicat pozele, urma o emisiune de linsaj la Realitatea! Doar ca eu descoperind si aducand proba, au intrat in fibrilatie. Eu m-am dus, am reclamat la Bode, m-am vazut cu Benone Matei, am depus plangere penala si atunci au amutit, au oprit totul“

Pai, si ce legatura are Oprea?

Nu, sa nu ma intelegi gresit. Eu am spus ca, probabil, astea au fost discutiile intre ei. Discutiile care au fost intre Gabriel Oprea, Maricel Pacuraru, Cristian Rizea si cine o mai fi fost implicat in toata povestea asta. Iar Rizea spune textual: „Prin faptul ca am publicat pozele, l-am salvat pe premierul Romaniei si am ingropat-o pe Emilia Stefan!“. Si atunci, Rizea spune la Realitatea ca el prezinta dovezi ca eu sunt spion rus!

OK, a zis ca prezinta. A prezentat sau nu aceste dovezi?

Nu! Evident ca nu! Absolut nimic! Ce sa prezinte?

Am inteles. De toata aceasta desfasurare de forte a statului cand ai scris de Ciuca? De ce nu cand ai scris de altii? De ce nu la Bode? De ce nu la Oprea?

A fost si la Bode.

Stai putin, n-a fost asa!

Nu! Cand am scris de Oprea, in 2015, a fost ca un meci din asta de box, in care cineva isi ia niste bucati si…

Da, e groggy…

Da, e groggy si nu stie cum sa reactioneze.

Dar tu ai mai scris si de altii. De sefi din Politie, de sefi din Academia de Politie… Ai mai fost amenintata, s-au mai facut presiuni, dar nu asa. De ce acum, cu Ciuca?

Da, a mai fost amenintarea cu moartea, dar nu asa. Stii cum e… Daca ai incercat, ai amenintat-o cu moartea, nu s-a potolit, hai ca, poate, o scoatem din joc altfel! Pentru ca eu sunt sigura ca, de exemplu, dupa ce au publicat pozele, urma o emisiune, asta ar fi trebuit sa urmeze, o emisiune de linsaj la Realitatea! Doar ca eu descoperind si aducand proba, au intrat in fibrilatie. Eu m-am dus, am reclamat la Bode, m-am vazut cu Benone Matei, am depus plangere penala si atunci au amutit, au oprit totul. Si cred ca din cauza asta n-au mai facut absolut nimic. Dar de ce Ciuca? Pai, gandeste-te ca Nicolae Ciuca era premierul Romaniei in functie. Pana atunci mai scrisesem despre Oprea, care era premier interimar. Adica n-am mai scris niciodata despre cineva atat de important. In plus, Ciuca, fost general cu patru stele al Armatei romane, fostul sef al Armatei romane, favoritul presedintelui pentru functia de presedinte al PNL, favoritul presedintelui in functie pentru a-i fi urmas la Cotroceni. Si cred ca asta explica suficient. Adica sunt suficiente motive ca sa se explice de ce aceasta desfasurare de forte.

Crezi ca treburile astea s-au intamplat cu aprobare inclusiv de la acesti oameni? De la Iohannis, de la Ciuca…

Nu stiu neaparat daca a fost. Eu speculez acum, n-am probe. Dar e foarte posibil cineva sa fi incercat sa-I faca un cadou lui Ciuca: „Uite, ti-am desfiintat-o pe aia!“. Si, bineinteles, acel cineva avand si el motivele lui puternice si personale.

„Sunt doua variante. Prima: sa fie redeschis dosarul, sa fie pusi sub acuzare, sa fie trimisi in judecata vinovatii. Si a doua varianta: sa fie dosarul confirmat in solutia de clasare, sa fie confirmata si de instanta solutia de clasare, si apoi o sa ma duc la CEDO! Deci, eu ma voi opri direct la CEDO“

Ultima intrebare: te opresti? Si daca da, cand si cum?

Pai, nu ma opresc! Acum am luat un pic de pauza, pentru ca ma ocup de dosare, protestez. In loc sa fiu acum…

Nu, ma refer la cazul acesta! Cum vezi finalul acestei povesti? Pentru ca sunt deja implicati foarte multi sefi ai statului roman.

In cazul acesta avem doua posibilitati: pe de o parte, redeschiderea dosarului si ancheta serioasa, profesionista…

Facuta de cine?

De stat, de Parchet, de cine?

Adica de statul care a pus, de fapt, la cale treaba asta?

Exact! De faptul care este…

Deci, tu vrei ca statul sa se ancheteze pe el insusi?

Da, da, exact! Exact! Si cu procurorii aia care sunt controlati si care reactioneaza la ordin: „Sa traiti!“. Deci, acest stat, da! Asadar, sunt cele doua variante, ca o a treia n-avem. Sa fie redeschis dosarul, sa fie pusi sub acuzare, sa fie trimisi in judecata vinovatii. Si a doua varianta: sa fie dosarul confirmat in solutia de clasare, sa fie confirmata si de instanta solutia de clasare, si apoi o sa ma duc la CEDO! Deci, eu ma voi opri direct la CEDO, in cazul in care nu vor fi gasiti niste vinovati si nu vor fi trasi la raspundere pentru ce au facut. Eu ma voi opri la CEDO. Si, la felul in care functioneaza lucrurile cand vorbim despre oameni puternici in Romania si vorbim despre protejarea sistemului, eu ma astept ca ei sa faca lucrul asta, sa claseze dosarul. Deci, practic, sa-l inchida si sa zica: „Lasa, ba, ca o sa aiba Sercan o satisfactie peste 10 ani, cand o sa castige la CEDO. Si asta este!“.

„N-am vorbit public despre lucrul asta pana acum, dar sunt cheltuieli importante adunate, pe care nu le voi putea recupera niciodata, evident. Iar statul ia taxe de la mine ca sa plateasca nemernicia si ticalosia lor la adresa mea. Eu platesc de doua ori. Ii platesc si pe ei, platesc si cheltuielile mele“

O sa fie pus la plata statul roman…

O sa fie pus la plata, 5-6.000 de euro, cat costa…

Adica nu vor plati ei, cei vinovati, la asta ma refer.

Exact! Dar eu am acum niste cheltuieli.

Da.

N-am vorbit public despre lucrul asta pana acum, dar eu am niste cheltuieli. Am plata avocatilor. Pentru ca am avut un avocat ca sa redeschid dosarul amenintarii din ianuarie 2022, am un alt avocat care ma reprezinta in celelalte dosare penale. Toate plangerile pe care eu le faceam la procurorul sef al Parchetului Curtii de Apel mi-erau respinse si eram pusa la plata cheltuielilor judiciare. Chiar acum, dimineata, cand m-am dus sa protestez, am gasit in cutia postala o somatie de la ANAF, ca mai am de platit niste bani pentru cheltuielile judiciare. Pe unele le-am platit, pe unele le-am uitat… In fine. Deci sunt niste cheltuieli importante adunate, pe care nu le voi putea recupera niciodata, evident.

In toata povestea asta, tu cheltuiesti din buzunarul tau, iar ei cheltuiesc tot din buzunarul tau, pentru ca ei cheltuiesc din bugetul statului, care ia taxe de la cetateni, adica inclusiv de la tine.

Exact! Ia taxe de la mine ca sa plateasca nemernicia si ticalosia lor la adresa mea. Da, e bine spus asa! Eu platesc de doua ori. Ii platesc si pe ei, platesc si cheltuielile mele. Ca sa-mi gasesc reparatia macar in civil, de exemplu procesul deschis impotriva Romania TV, tot eu platesc avocatii. Si asa mai departe. Si ca sa-ti raspund si la… Deocamdata, nu mai scriu pentru ca nu mai am timp. Toate lucrurile astea imi ocupa foarte mult timp! Dar acum sunt intr-o pauza, la un moment dat ma voi degreva de toate lucrurile astea, mai devreme sau mai tarziu…

Si ii iei din nou la mana.

Da, bineinteles! Adica nu ma voi opri din scris. Nu e ca si cum nu voi mai scrie.

La locul de munca ai intampinat probleme pana acum?

La facultate?

Da, la facultate.

La facultate, nu! Nu pot sa zic ca am avut vreo problema, dar sunt sigura ca multi nu sunt foarte fericiti de activitatea mea jurnalistica.

Sa te vada pe acolo.

Da, exact, sa ma vada pe acolo. Si un ultim lucru: ca dovada, faptul ca vara aceasta a fost angajat un domn care a lucrat in SRI.

Am auzit… Va salutati pe acolo, pe holuri?

Nu ne-am intalnit pana acum, ca sa-i spun: „Sa traiti!”. Cred ca asa se spune la ei… De fapt, cred ca ar trebui sa salut mai multa lume prin facultate cu „sa traiti!“…

„In toata povestea asta, eu am fost abuzata de politie, abuzata acum de Parchet. Adica, domnule, sunt institutiile, «law enforcement»-ul ala care ar trebui sa te protejeze pe tine, ca cetatean. Practic, sistemul se transforma in abuzator“

Chiar ultima chestiune. Unor oameni obisnuiti – doctori, ingineri, vanzatori de aici, din Targul de Craciun din Piata Constitutiei – ce le-ai spune daca s-ar confrunta cu situatii de felul celor prin care treci tu? Bun, poate nu asa, pentru ca ei nu scriu asa, ca tine. Dar care se confrunta cu abuzuri.

Sa nu cedeze! Cred ca una dintre cele mai mari calitati pe care le am eu este incapatanarea. Incapatanarea de a nu ma lasa, de a nu ceda in fata unei nedreptati, de fapt. Asta este chestia care m-a definit pe mine, ca persoana, intotdeauna. Indiferent despre ce a fost vorba.

Da, dar este un consum nervos foarte mare.

Da, este un consum de timp, de energie, nervos. Da, este, este un consum…

Pana la urma, tu esti jurnalist de investigatii si, cumva, meseria asta te si vaccineaza in repetate randuri pentru genul asta de stres. Dar poate un om obisnuit, care are alta meserie, nu rezista nervos.

Cu siguranta, nu! Cu siguranta! E complicat pentru un om simplu…

Statul roman asta face…

Exact! Descurajeaza cetateanul, practic, sa-si apere propriile interese. Si am spus-o: in toata povestea asta, eu am fost abuzata de politie, abuzata acum de Parchet. Adica, domnule, sunt institutiile, „law enforcement“-ul („aplicarea legii“ – n. red.) ala care ar trebui sa te protejeze pe tine, ca cetatean, ala care ar trebui sa-ti ofere tie toata siguranta ca protejat, ca nu ti se intampla nimic, ca ai unde sa te duci sa te plangi. Practic, sistemul se transforma in abuzator.

„Sunt multi dintre oamenii din Parchetul General si Parchetul Curtii de Apel Bucuresti care ies din institutie si ma vad acolo, cu fotografia, si n-au curaj sa se uite la mine. Pun capul in pamant si trec pe langa mine ca si cum n-as exista“

Suntem mai aproape de Rusia sau de Uniunea Europeana, in momentul asta, in privinta modului in care trateaza institutiile statului cetatenii?

Nu, nu, nu… Adica, oricat sunt eu de furioasa…

Pai, pare un sistem se siloviki aici. O elita provenita din randurile institutiilor de forta ale statului care…

Nu, nu vreau sa fac o asemenea comparatie sub nicio forma. Mentalitate corupta si… Stii ceva? Uite, o sa spun un lucru: sunt multi dintre oamenii din Parchetul General si Parchetul Curtii de Apel Bucuresti care ies din institutie si ma vad acolo, cu fotografia, si n-au curaj sa se uite la mine. Pun capul in pamant si trec pe langa mine ca si cum n-as exista acolo.

Sa nu fie vazuti pe camerele de supraveghere ca am vorbit cu tine.

Nu stiu daca… Nu e vorba de a se opri ca sa vorbeasca cu mine. Macar sa se uite la mine! Nu stiu, pot sa fie motive diferite. Unii poate se simt jenati de ceea ce mi se intampla, poate unii au compasiune, poate unii, dimpotriva, spun: „Da-o, ma, si pe asta de aici! Uite ce face, vine sa sa protesteze aici, sa stea cu cu poza aia in fiecare zi!“. Atat timp cat oamenii din sistem nu-si schimba mentalitatile si nu inteleg functia si responsabilitatea pe care o au, sistemul va fi in continuare obedient si supus presiunilor si va raspunde la comenzi si la control…

Si, la randul lui, represiv fata de cetatean.

Si represiv fata de cetateni, da! Si inca ceva: in facultatile de drept ar trebui sa se studieze nu etica, ci morala! Sa inteleaga oamenii, sa poata sa faca diferenta intre corect si incorect, pentru ca senzatia mea este ca acum, in sistemul de Justitie, cel putin la Parchete… Asta e ticalosia, in unele situatii: iti folosesc legea impotriva ta. Adica mie imi vine si imi spune ca republicarea acelor poze, publicarea si republicarea lor nu reprezinta infractiune! Fapta nu exista! Sa gasesti asemenea justificari si asemenea interpretari… Cine a zis ca de lege poti sa tragi in ce directie ai nevoie sa tragi, conform intereselor pe care le ai, a spus un mare adevar! Eu simt lucrul asta, efectiv, pe pielea mea.

Multumesc frumos pentru interviu!

Si eu!

Urmareste-ne si pe:

Mai mult despre: ,

Comentarii: