INTERVIU. Razboiul din Ucraina, prin ochii fostului comandant al armatei romane. Generalul Stefan Danila: „Zalujnii e generalul care a schimbat soarta razboiului. Pierderile Rusiei au fost generate de competenta lui”. Ce tipuri de comandanti sunt Gherasimov, Surovikin si Zalujnii, ce diferenta e intre armamentul rusesc si cel occidental si ce a gandit generalul roman cand a inceput invazia

Privit prin ochii generalului Stefan Danila, seful Statului Major General al armatei romane in perioada 2011-2015, razboiul din Ucraina pierde din spectaculozitate pentru a face loc calculelor reci, strategice. Ofiterul roman era comandant in functie al armatei noastre cand Rusia a inceput, in 2014, invadarea Crimeei si operatiunea din Donbass, atacuri pe care relateaza ca romanii le-au anticipat si comunicat in timp util aliatilor occidentali, fara a fi crezuti. Discutia despre situatia actuala a razboiului este anevoioasa, pentru ca generalul Danila evita sa se aventureze in analize amanuntite si predictii. In schimb, ofera o alta viziune a situatiei decat cea bombastica a retelelor de socializare.

Asistam la un razboi cum nu s-a mai vazut pana acum, in primul rand pentru ca se poarta intre doua armate si state care pana de curand erau aliate, considerau NATO inamic si organizau impreuna exercitii de lupta comune impotriva Occidentului, spune generalul Stefan Danila. Comportamentul poporului ucrainean, gradul de sustinere aratat conducerii au surprins, chiar daca invazia fusese anticipata. Rusii au comis mari erori, prima dintre acestea fiind atacul pe mai multe directii in 24 februarie 2022, ceea ce a dus la ratarea tuturor obiectivelor fixate – schimbarea conducerii de la Kiev, cucerirea integrala a Donbass-ului, cucerirea intregii fasii de litoral a Ucrainei pana la gurile Dunarii.

Insa lupta e departe de a se fi incheiat, pentru ca rusii sunt acum in avantaj, actionand dupa un scenariu pentru care s-au pregatit foarte mult timp, dar si pentru ca au superioritate aeriana, mai spune generalul Danila, care nu da impresia, pe parcursul dialogului, ca ar favoriza ideea unei victorii a contraofensivei ucrainene.

Cititi mai jos primul interviu in care un fost comandant al armatei romane intra in maruntaiele razboiului ruso-ucrainean. Generalul Stefan Danila caracterizeaza trei personaje-cheie aflate la conducerea razboiului – generalul Valerii Zalujnii, comandantul fortelor ucrainene, generalul Valerii Gherasimov, comandantul fortelor rusesti, si generalul Serghei Surovikin –, descrie armamentul rusesc si vorbeste despre avioanele F-16 si JAS Gripen pe cale sa fie primite de Ucraina.

Fost pilot pe MiG-21 Lancer, Stefan Danila este primul general de aviatie care a ocupat functia de sef al Statului Major General al armatei romane. Invadarea Crimeei si a Donbassului de catre rusi, in primavara lui 2014, l-a prins in functie, el avand de gestionat cea mai grava criza de dupa revolutia din 1989. Romanii n-au fost surprinsi nici de atacul din 2014, nici de cel din 2022, spune Stefan Danila. O surpriza a reprezentat-o insa stilul rusilor in februarie anul trecut. „Ne asteptam s-o faca mai inteligent, fara sa foloseasca tancurile”, spune ofiterul. Nu s-a intamplat asa, iar scurgerile de informatii la nivelul cel mai inalt al conducerii Rusiei au facut ca ucrainenii sa stie exact, din timp, unde, cand si cum se va actiona. Pentru Rusia, spune generalul Danila, a fost o catastrofa – in primele zile ale invaziei a fost nimicita elita armatei lui Putin, fortele speciale trimise sa ocupe Kievul au fost asteptate si lichidate.

Cititi, in cele ce urmeaza, o discutie care va va purta prin planurile strategice ale rusilor si ucrainenilor, dificultatile despre care cele doua tabere nu vorbesc, ce mesaj au transmis SUA rusilor prin autorizatia data Ucrainei de a cumpara F-16, dar si ce mesaj le-a transmis Putin occidentalilor cand l-a lichidat pe Prigojin.

„Zalujnii este unul dintre putinii identificati de catre conducerea politica a Ucrainei ca fiind un adevarat patriot si nefiind racordat la niciun grup cu legaturi cu Federatia Rusa. Pierderile Rusiei au fost generate de competenta lui Zalujnii. El este generalul care a schimbat soarta razboiului!”

Domnule general Stefan Danila, la ce evolutii trebuie sa ne asteptam in razboiul din Ucraina in perioada urmatoare?

Urmaresc, ca toata lumea, ce se intampla in Ucraina, pentru ca noi, fiind vecini cu Ucraina, suntem foarte aproape de acest razboi. Sa spunem ca este si o deformare profesionala, adica atunci cand a fost invadata Crimeea (la acel moment, generalul Stefan Danila era seful Statului Major General al Armatei romane – n. red.) am urmarit cu mare atentie ce se intampla si misiunea noastra era nu doar sa verificam si sa stim ce se intampla real acolo, dar sa transmitem informatiile noastre si partenerilor, aliatilor nostri in NATO. In momentul de fata asistam la un razboi ciudat, un razboi care nu seamana cu nimic din ce am vazut inainte. Este si normal, pentru ca este un conflict intre doua state care pana nu demult erau partenere si jucau exercitii de aparare impotriva NATO impreuna. De data asta vedem Ucraina ca-si doreste sa intre in NATO. Din acest motiv, Rusia a invadat Ucraina. Pentru ca Rusia nu accepta ca statul care ii era partener si pe care-l considera prieten sa intre in alianta pe care o considera ostila. Asta, desi pana la invadarea Ucrainei, NATO nu a considerat Rusia ostila, dimpotriva, a existat un parteneriat cu Rusia, a existat un Consiliu NATO – Rusia. Dupa 2014 s-a constatat ca Rusia este de fapt o amenintare la adresa NATO, pentru ca Rusia a privit cu postilitate intrarea Ucrainei in NATO. Mesajele au fost date de Putin chiar din 2007, au fost date si la Bucuresti, cand Putin a venit sa se asigure ca Ucraina, Moldova si Georgia nu vor primi planul de accedere in NATO. Asa ca nu este neaparat o noutate.

In momentul de fata se dau niste lupte foarte grele in sudul Ucrainei. Informatiile sunt ca ar fi fost strapunsa prima centura de fortificatii dintre cele trei ale Liniei Surovikin. Dumneavoastra ce va asteptati sa se intample in urmatoarele saptamani si in urmatoarele luni? Ce sanse au ucrainenii sa-si atinga obiectivul de a ajunge la Marea Azov si de a taia legatura terestra intre Crimeea si Rusia continentala?

La inceputul razboiului, in februarie 2022, rusii si-au propus sa cucereasca Kievul… De fapt, nu sa cucereasca Kievul, ci sa schimbe conducerea politica, asta s-a dorit la inceputul operatiei. Nu s-a reusit. Urmatorul obiectiv a fost sa se extinda acea dominatie asupra Donbassului. Deci Donbassul a devenit un obiectiv important si s-a extins catre Zaporojie, catre sudul Ucrainei, mai ales pentru realizarea legaturii terestre intre Crimeea si Federatia Rusa. Obiectivele au fost sesizate de unii analisti militari. Unii dintre ei au mers mai departe si au spus ca se doreste realizarea Novorossiei si taierea oricarui acces la mare al Ucrainei. Nu s-a reusit nici acest lucru de catre Federatia Rusa. Acum nu este foarte clar daca asta si-au propus pentru ca aliniamentul pe care s-a stabilit apararea consolidata a rusilor, acest aliniament al lui Surovikin, de care spuneati, a fost foarte bine realizat. Chiar cu retragerea din Herson. Si-au stabilit un aliniament de aparare pe care s-au realizat fortificatii, s-au realizat terenuri minate si a fost foarte bine realizat acest sistem de aparare. Iar trecerea armatei ruse in aparare a fost un prim succes, pentru ca modul in care s-au pregatit zeci de ani a fost o operatie de aparare impotriva NATO urmata, dupa respingerea atacului, de o contraofensiva. Si ceea ce vedem in momentul de fata corespunde acelui scenariu de dinainte de 2014, in care Federatia Rusa se apara. Ei au stabilit noi granite ale Federatiei Ruse prin incorporarea celor patru regiuni.

Dar din punct de vedere militar, ce credeti ca urmeaza sa se intample in saptamanile si lunile urmatoare? Pe care dintre cele doua tabere o vedeti capabila sa-si atinga obiectivul?

Partea buna pentru armata ucraineana este ca a reusit sa faca fata si sa stopeze ofensiva Federatiei Ruse. Nu a permis sa fie cucerita Odessa si scufundarea navei Moskva a avut un rol important. A reusit sa mentina o zona de litoral la Marea Neagra. Dar aliniamentul pe care rusii s-au asezat si pe care l-au impus pare sa fie un aliniament de la care doresc sa porneasca negocierile. Nu vor ceda. Deci, rusii nu vor ceda. Chiar daca vor fi victorii ale ucrainenilor, vor fi castiguri in teren, adica vor avansa fortele ucrainene pe anumite directii. Rusii vor actiona si ei pe directiile pe care isi doresc. Am vazut ca exista si atacuri, o ofensiva a rusilor in zona centrala, care ar putea sa fie fatala unei ofensive de succes a ucrainenilor pe zona de sud, pentru ca ar putea sa fie incercuiti dinspre centrul Ucrainei. Deci, in momentul de fata, din punct de vedere tactic, exista lupte grele pe un aliniament stabilit de catre rusi. Rusii sunt in avantaj pentru ca au mijloace aeriene, au mijloace de aparare, au un aliniament fortificat si intarit cu campuri de mine, deci in momentul de fata este foarte dificil pentru Ucraina sa atace. Pe de alta parte, Ucraina beneficiaza de sprijinul occidental cu armament de inalta tehnologie si in momentul de fata rachetele primite de la Marea Britanie, acum am inteles ca si de la Franta si Germania, au realizat pierderi foarte mari in adancimea dispozitivului armatei rusesti. Si aceste pierderi incep sa se simta. E foarte dificil in momentul de fata sa spunem ca una dintre parti are un avantaj decisiv. Avantajul decisiv se vede in momentul in care moralul fortelor scade si cealalta tabara are un castig, adica datorita castigului din teren reuseste sa avanseze cu rapiditate. Nu avem o ofensiva de acest fel.

„Vedem ca armata ucraineana are oameni care cunosc tacticile si strategiile, planurile strategice ale Federatiei Ruse si le folosesc impotriva armatei rusesti”

Dumneavoastra, ca militar si fost sef al Statului Major General, v-ati asteptat sa intampine Rusia problemele astea?

In 2014, atunci cand a fost invadata si ocupata Crimeea, s-a vazut faptul ca armata Ucrainei era plina de ofiteri care erau pregatiti in Federatia Rusa si au fost multe defectiuni la nivelul conducerii armatei ucrainene. De aceasta data vedem ca armata ucraineana are oameni care cunosc tacticile si strategiile, planurile strategice ale Federatiei Ruse si le folosesc impotriva armatei rusesti. Faptul ca armata rusa era pregatita sa se apere si sa declanseze o contraofensiva il stiau si ucrainenii foarte bine, in detaliu. Atunci cand au cerut rachetele, au stiut ce sa vizeze si, pe langa faptul ca au primit foarte multe munitii, au primit armament de inalta tehnologie, au primit si foarte multe informatii utile si atunci ucrainenii au stiut unde sunt concentrarile de trupe, punctele de comanda, facilitatile logistice, in asa fel incat loviturile date cu rachetele cu raza lunga au lovit exact acolo unde se pregateau fortele ruse pentru acea contraofensiva. Fortele de pe aliniamentul de contact intr-adevar sunt epuizate. Sunt forte care au fost rotite acum cinci-sase luni. Ele si-au atins nivelul de de oboseala si de epuizare. Chiar daca sunt in zone fortificate, acei oameni trebuiau sa fie schimbati. Problema armatei rusesti este o problema pe care, din pacate, si armata ucraineana o are: problema oamenilor. Lipsa de personal care sa isi doreasca sa lupte, oameni care sunt mobilizati – si mobilizarea voluntara nu prea a functionat in Federatia Rusa. Daca in Ucraina deja s-a stabilit conscriptia si au fugit foarte multi din tara, in Rusia s-a vazut aceeasi lucru. Mobilizarea partiala decretata anul trecut a declansat un exod fantastic de tineri catre alte tari. Au iesit pe unde au putut pentru a evita mobilizarea. Dorinta de a lupta nu este atat de mare in randul populatiei. Nici in randul populatiei ruse, dar nici in randul populatiei ucrainene. Au fost multi care au evitat sa participe. Unii au invocat motive religioase, unii alte motive, dar au si plecat din tara foarte multi. Factorul uman conteaza foarte mult.

Exista un cont pe Twitter ai carui administratori numara doar pierderile certe, confirmate vizual de la inceputul razboiului atat la rusi, cat si la ucraineni. La ultimul raport spuneau ca rusii au pierdut peste 3.000 de tancuri. Cum e posibil asa ceva? Se prezentau ca o armata profesionista, care investise foarte mult in modernizare in ultimii ani.

In 2008, atunci cand au invadat Georgia, au descoperit cateva probleme ale armatei ruse si in 2009 a inceput o reforma puternica in armata rusa. Daca ne amintim in 2012-2013 au fost alerte transmise din avion de catre Putin si in felul asta aratau intregii lumi cat de bine pregatita este armata rusa pe toate zonele pe care ar fi putut fi implicata. Realitatea a demonstrat ca armata rusa nu este chiar atat de bine pregatita si ca armamentul pe care il avea era in mare parte invechit.

Si unde s-au dus atunci miliardele? Sau zecile de miliarde.

Dar n-am fost chiar atat de multe miliarde daca ne gandim ce fonduri avea armata rusa pentru aparare si vedem ca n-aveau nici o zecime din fondurile pe care le aveau Statele Unite. Deci, ceea ce s-a vehiculat despre armata rusa ca este puternica, vedeam paradele de pe 9 mai. Dar realitatea ne-a demonstrat ca armata rusa nu este chiar atat de puternica pe cat afisau ei.

Ani in sir ni s-a spus ca au fabricat T-14, cel mai modern tanc din lume. Nu l-am vazut. Au spus ca au avion de generatia a 5-a. Nu l-am vazut.

T-14 a participat la lupte si acum am inteles ca l-au retras pentru revizii, pentru ca trebuie sa imbunatateasca anumite sisteme care s-a dovedit ca nu sunt bune in lupta. E o problema si de utilizare. Adica, daca ai o tehnica moderna, dar ai prezentat-o numai la expozitii, iar personalul nu este pregatit sa o foloseasca pentru ca nu ai avut suficienti bani pentru a o dezvolta, atunci au fost expozitii si parade. Nu avem eficacitate in lupta. E bine ca nu exista aceasta capacitate operationala a Federatiei Ruse, pentru ca atunci am fi asistat la o invazie totala a Ucrainei si la rezultate care nu ne-ar fi convenit deloc.

„De pe F-16 pot fi lansate rachete cu raza lunga aer-aer, rachete aer-sol cu raza lunga, bombe de inalta precizie. Pentru asta este un avion foarte, foarte valoros. Pot sa faca aproximativ acelasi lucru si Suhoi-27 si MiG-29. JAS Gripen ar fi mai usor de operat, in sensul ca logistica pentru o escadrila poate fi transportata in cateva camioane si se poate opera chiar de pe autostrazi”

Statele Unite si-au dat acordul pentru ca tarile europene sa furnizeze avioane F-16 Ucrainei. Zelenski a anuntat zilele trecute, la Stockholm, ca pilotii ucraineni testeaza deja si niste avioane JAS Gripen suedeze. Aparitia acestor avioane F-16 si Gripen pe cerul Ucrainei ar schimba situatia?

In primul rand, accesul la tehnologia F-16 reprezinta un mesaj foarte important. Inseamna ca Ucraina este recunoscuta ca stat partener cu NATO si posibil membru al NATO. Este recunoscuta ca stat cu o credibilitate mare pentru Statele Unite, pentru ca Statele Unite dau aprobarea. Accesul la F-16 este un mesaj politic atat pentru Federatia Rusa, dar si pentru ucraineni. Foarte important. Este un mesaj care arata sustinerea in continuare a armatei ucrainene si asta pentru moral conteaza foarte mult. Din punct de vedere strict operational, posibilitatile de pregatire sunt din ce in ce mai mari, dar timpul de pregatire este destul de lung pentru a ne gandi acum la un rezultat imediat pe front. Nu vom vedea, zic eu, in urmatoarele 6-9 luni, rezultate din aceasta decizie.

Pe campul de lupta, va referiti.

Da, pe campul de lupta. Este posibil ca din vara anului viitor sa vedem in aer si F-16 pilotate de piloti ucraineni. Nu stiu de Gripen, stiu doar ca suedezii au dat acceptul, dar nu au aeronave disponibile. Daca, din aeronavele pe care le-au dat ungurilor sau cehilor, acestia vor considera ca pot sa le dea armatei ucrainiene…

Ungurii, putin probabil.

Nu stim! Nu stim in ce conditii. In momentul de fata este prematur sa spunem ca ungurii nu le-ar da. Depinde. In anumite conditii, ar putea chiar si ei sa le dea armatei ucrainene. Gripen ar fi mai usor de operat, in sensul ca logistica pentru o escadrila poate fi transportata in cateva camioane si se poate opera chiar de pe autostrazi. Am vazut o demonstratie de acest fel in Suedia, dar nu stiu in ce masura ar avea aeronave disponibile alte state pentru a le furniza Ucrainei.

Sunt mai bune aceste F-16 si Gripen-urile decat ce au rusii in momentul de fata? Suhoi, in principal, ca de MiG n-am prea mai vazut sa se scrie…

E destul de dificil de facut acum o comparatie intre aeronave. Am spune ca platforma F-16 corespunde nevoilor operationale. Deci F-16 este un avion care reprezinta foarte mult ca platforma, adica de pe F-16 pot fi lansate rachete cu raza lunga aer-aer, rachete aer-sol cu raza lunga, bombe de inalta precizie si pentru asta este un avion foarte, foarte valoros. Pot sa faca aproximativ acelasi lucru si Suhoi-27 si MiG-29. Dar ce este foarte important: MiG-29 si Su-27 pot sa lanseze munitie model rusesc. Ori, acum se pune problema sprijinului cu munitie din partea aliatilor NATO. Am vazut Storm Shadow (rachete cu raza lunga livrate Ucrainei de Marea Britanie – n. red.) ce valoare a adus in lupta. Munitia pe care o are Alianta Nord-Atlantica acum este valabila pentru anumite aeronave. Avionul care permite lansarea celor mai precise munitii ramane F-16. F-16 este mai usor de operat decat F-15 si este un avion multirol. E adevarat ca, daca nu sunt suficiente avioane, atunci locul si rolul acestui avion nu va fi la fel de important. Avioanele F-16 sunt destul de dificil de operat, adica trebuie infrastructura foarte buna, o pista buna. Si nu doar pista, este vorba de hangare si de facilitatile pentru mentenanta, dar in acelasi timp are nevoie si de oameni care sa stie sa opereze la sol. Pregatirea lor dureaza. Au fost probleme de limba engleza. Stim care sunt aceste probleme pentru ca ne-am confruntat si noi cu ele. Nu este usor sa identifici personal minim calificat pentru aeronave care sa aiba si cunostinte de limba engleza si care sa inteleaga usor filozofia mentenantei si operarii F-16.

Am citit surse guvernamentale ucrainene, respectiv consilierul Reznikov, care au avansat ideea ca Ucraina ar putea sa faca niste oferte unor piloti care au iesit din serviciul armatelor tarilor occidentale si sa-i ia, practic, ca mercenari, sa piloteze F-16. E e plauzibila chestiunea asta sau e doar o poveste de propaganda?

Suntem in razboi, este posibil orice. Nu putem sa excludem niciun fel de ipoteza. Iar daca vor fi fosti piloti de F-16 din alte state care sa doreasca sa zboare pe F-16 ucrainene, nu vad ce i-ar putea opri.

Deci, tehnic, e posibila treaba asta.

Tehnic, este posibil. Dar sa ne gandim ca asta inseamna, in primul rand, ca statul ucrainean trebuie sa deschida usa pentru piloti cu alta cetatenie in care sa aiba incredere, sa le dea pe mana niste avioane de aceasta valoare. Iar pe de alta parte, cred in continuare ca va conta foarte mult si ce vor spune Statele Unite. Adica Statele Unite nu-si pot permite sa lase pe mana oricui operarea acestor avioane. Daca statul caruia ii ofera dreptul de a utiliza avionul isi asuma operarea avionului cu piloti din alte state, atunci este raspunderea statului respectiv.

„Foarte mult armament de precizie nu prea au avut rusii. Iar rachetele de croaziera si rachetele balistice utilizate, cele care erau de precizie, au fost in mare parte doborate de apararea antiaeriana ucraineana. In mare parte, armamentul rusesc a fost destul de vechi. Nu e asa precis precum cel occidental, dar capacitatea distructiva este destul de mare”

Cat de bun este, de fapt, armamentul rusesc despre care s-a vorbit atat, dincolo de varfurile tehnologice? OK, poate o fi fost un pluton de tancuri T-14. S-a vorbit despre rachetele Kinjal, care am vazut ca sunt doborate de bateriile Patriot. S-a vorbit de un avion de generatia a 5-a, pe care nu l-am vazut de fapt pe cerul Ucrainei. Dar armamentul de zi cu zi, cel pe care il folosesc flotele de tancuri, artileria, soldatii, nivelul de instructie? Cat de buni sunt rusii?

E destul de dificil de facut o evaluare generala. V-am spus ca la nivel de armament de inalta tehnologie, problema lor este de neutilizare, de nestiinta, de neoperare la nivel de grupa, de pluton, de companie, de escadrila. Nu a fost efectiv utilizat de catre armata, ci a fost prezentat mai mult la parade si in expozitii. Din punctul de vedere al armamentului uzual pe care il vedem, l-am vazut si utilizat in Ucraina, foarte mult armament de precizie nu prea au avut. Sau rachetele de croaziera si rachetele balistice utilizate, cele care erau de precizie, au fost in mare parte doborate de catre apararea anteeriana ucraineana. Noi nu stim exact unde, cate au lovit si cate au avut disponibile. In mare parte, armamentul rusesc a fost destul de vechi. Si in continuare au armament destul de vechi. Are probleme privind precizia, dar capacitatea distructiva este destul de mare. Acum, daca este sa privim rezultatele… Totusi, au ocupat o parte din Ucraina. Undeva, intre 15-20% din teritoriul Ucrainei. De ce in momentul de fata si-au stabilit un un aliniament de aparare si de ce considera poate ca este suficient atat? Probabil au luat in calcul ca partea pe care au ocupat-o este foarte importanta pentru accesul in Crimeea. Dar nu este doar atat. Estul Ucrainei este o zona bogata in minereuri si bogata in industrie. Sa ne amintim ca avem Mariupolul care a fost cucerit, a fost distrus, si alte orase mari, importante care au avut o industrie puternica. Au ocupat Zaporojie, o centrala nucleara cu o capacitate de productie extraordinar de mare, pe care o controleaza in momentul de fata fortele ruse. Deci ceea ce au ocupat ei in Ucraina a afectat foarte mult capacitatea economica a Ucrainei. O Ucraina fara aceasta zona va produce multe probleme Uniunii Europene si in reconstructie, si in realizarea si in dezvoltarea ulterioara, pentru ca este o Ucraina lipsita de resurse si lipsita de capacitate industriala, cu un acces limitat la Marea Neagra prin cateva porturi care si acestea par sa aiba probleme. Au fost afectate foarte mult de loviturile pe care le-au dat in ultimul timp rusii. Deci, aliniamentul stabilit de rusi e posibil sa aiba multe conotatii ulterioare. Nu este intamplator stabilit si ei si-au facut niste calcule. In general, despre armamentul rusesc nu pot sa fac o evaluare, sa-l compar cu armamentul occidental. In principiu, este mai imprecis si, in unele situatii, si lor le-au lipsit munitiile. Acum se pare ca au dezvoltat capacitatea de productie a munitiilor si trecerea mai multor intreprinderi pe productie de razboi, intensificarea productiei de armament si tehnica militara va conta in urmatorii ani. Rezultatele vom vedea peste un an, doi. Nu le vom vedea imediat.

A avut loc revolta Wagner, in timpul careia s-ar parea ca armata rusa n-a prea reactionat la comenzi asa cum ar fi trebuit. Surovikin a fost eliberat din functie si este in arest la domiciliu. S-ar parea ca mai sunt si alti generali pe lista lui Putin suspectati. Cum poate sa afecteze relatia asta dintre conducerea armatei ruse si Putin ceea ce se intampla pe front?

Sa le luam pe rand. Ce a insemnat revolta Wagner? Revolta lui Prigojin a fost generata de acuzele pe care le-a facut Prigojin la adresa conducerii Ministerului Apararii si a sefului Statul Major General al armatei ruse, respectiv Soigu si Gherasimov. Ei au fost vizati, nu altcineva. Mai mult, Prigojin a dat semnale ca sunt generali din conducerea armatei cu care el comunica foarte bine. Si faptul ca Suroviki a a fost eliberat din functie si este in arest este o dovada clara pentru asta. Acea revolta ar fi fost o revolta a radicalilor, a celor care isi doreau mai mult de la acest razboi. Trebuie sa privim lucrurile in felul asta, ca de fapt Prigojin era vazut ca un radical care isi dorea mai mult razboi, isi dorea mai multa implicare si mai multa distrugere a Ucrainei. Nu era o grupare care sa fie anti-razboi, era mai favorabila razboiului. Acum ar fi castigat gruparea mai temperata, a celor care au asezat aliamentele de aparare si asteapta negocierile. Deci Putin ar avea un avantaj din punct de vedere diplomatic in relatia cu celelalte state. Nu cred ca nici Statele Unite, nici celelalte state occidentale nu vor marsa la semnalul dat de Putin prin lichidarea lui Prigojin si prin eliberarea din functie a lui Surovikin. Ma intrebati de efectul asupra relatiei cu armata. Inainte de revolta grupului Wagner a fost un mesaj prin care armata regulata a Federatiei Ruse trebuia sa preia control tuturor gruparilor. Deci cei din grupul Warner trebuiau sa semneze contracte cu a Ministerul Apararii. Revolta, de fapt, de aici a plecat. Grupul Wagner nu a vrut sa semneze contracte individuale cu Ministerul Apararii. De la asta a plecat, nu de la altceva. Revolta a fost inabusita. Din perspectiva asta lucrurile se vor aseza, adica vor fi foarte clare. Nu vor mai fi grupuri rebele care sa nu fie sub controlul statului. Statul rus nu voi spune ca este mai puternic, dar va arata ca are controlul pe toate partile.

„Generalul Gherasimov e o personalitate extraordinar de puternica. Un general cu cunostinte teoretice foarte bune. Ar fi trebuit sa-si arate mai mult din capacitatea de conducere cand a fost numit conducatorul direct al operatiei. Surovikin este unul dintre generalii foarte bine pregatiti si foarte realisti, cu o experienta de lupta pe care nu o au foarte multi”

Va rog sa-mi spuneti parerea dumneavoastra despre capacitatea profesionala a urmatoarelor personaje: Gherasimov – seful Statului Major General al Rusiei, Zalujnai – seful Statului Major General al Ucrainei, si Surovikin – generalul Armaghedon, cum i se spune.

Pe Gherasimov l-am cunoscut personal. Gherasimov este o personalitate extraordinar de puternica. Este un general cu cunostinte teoretice bune, foarte bune. El a realizat o noua doctrina, doctrina Gherasimov, care a devenit element important in strategia de securitate a Federatiei Ruse. Intr-un mod ciudat, strategia de securitate a Federatiei Ruse a fost adoptata dupa ce s-a adoptat doctrina militara, care de fapt este o strategie militara si…

Puteti spune in doua cuvinte despre ce e vorba in aceasta strategie militara?

Doctrina militara a lui Gherasimov vorbeste despre razboiul hibrid, vorbeste despre modul in care trebuie actionat pe toate liniile. Nu este ceva neaparat nou. Dar vorbeste despre razboiul hibrid ca fiind o agresiune din partea altor state, nu din partea Federatiei Ruse. Si reactia Federatiei Ruse trebuie sa fie pe toate caile, pe toate domeniile de atac sau de aparare. Pe de alta parte, mai vorbeste si despre posibilitatea unor actiuni preventive in conditiile in care exista semnale ca Federatia Rusa ar putea fi atacata si chiar despre utilizarea armamentului nuclear pentru descurajare, in conditiile in care se pune problema afectarii Federatiei Ruse, efectiv a existentei statului rus. Daca este pusa in pericol existenta statului rus, atunci se poate utiliza armamentul nuclear ca actiune preventiva, ceea ce este destul de grav. Principalul element este acela care vizeaza actiunile din toate domeniile de activitate, adica in plan informational, in plan ideologic, imagologic, dezvoltate mult mai mult decat decat partea de actiuni cinetice.

Bun, deci Gerasimov pare, din cuvintele dumneavoastra, ca este un personaj competent.

Gherasimov ar fi trebuit sa-si arate mai mult din capacitatea lui de conducere in momentul in care a fost numit conducatorul direct al operatiei. Aceasta responsabilitate i-a fost atribuita pentru ca au fost multe nereguli in conducerea operatiei. Au fost multe probleme privind asigurarea resurselor pentru cei de pe front. Au fost forte lasate fara munitie sau forte epuizate pe front. Surovikin si-a demonstrat valoarea sau si-a demonstrat competenta in Siria si acolo a avut eficienta. Modul in care a lovit el, foarte dur, prin lovituri care nu au tinut cont ca acolo sunt si civili, ca acolo este o infrastructura civila… El a lovit tot ce se putea in asa fel incat sa descurajeze si sa lichideze fortele care se opuneau. Surovikin este un tip cunoscut ca fiind foarte dur si totusi Surovikin a luat decizia de consolidare a aliniamentului de aparare retragand fortele din Herson. Cred ca Surovikin este unul dintre generalii foarte bine pregatiti si foarte realisti, cu o experienta de lupta pe care nu cred ca o au foarte multi din generalii care conduc in momentul de fata chiar fortele Federatiei Ruse. Au avut multi generali care au fost trimisi aproape de linia frontului si au fost lichidati in primele luni ale conflictului, sa ne amintim. Dar intre cei doi, intre Surovikin si Gherasimov, as spune ca Gherasimov este mai echilibrat si are o perspectiva pe ansamblu, o perspectiva strategica privind intreaga capacitate de aparare a fortelor ruse. Surovikin este tipul de comandant. Adica ii dai o misiune, ii pui la dispozise resursele si el isi indeplineste obiectivul. Deci, unul are clar calitatile unui sef de Stat Major General si celalalt este un comandant. M-ati mai intrebat despre comandantul fortelor fortelor ucrainene.

„Pierderile rusilor au fost generate de competenta lui Zalujnii. Modul in care a organizat si pregatit contraofensiva imi spune ca este un general al zilelor noastre, un general care a putut sa schimbe soarta razboiului”

Generalul Zalujnii.

Este seful Statului Major General al armatei ucrainene. Zalujnii este unul dintre generalii tineri, unul dintre putinii identificati de catre conducerea politica a Ucrainei ca fiind un adevarat patriot si nefiind racordat la niciun grup cu legaturi cu Federatia Rusa. Identificarea lui Zalujnii a fost destul de dificila. V-am spus ca majoritatea ofiterilor cu rang inalt din armata ucraineana aveau cursuri facute in Federatia Rusa. Aveau cercuri de prieteni in Armata Rusa si corespondau, discutau si erau foarte greu de vazut separat de politica, de atitudinea, de mentalitatea pe care o aveau inainte de 2014. Zalujnii a demonstrat ca este un general al zilelor noastre.

La ce va referiti?

Adica a reusit sa vada cat de importante sunt informatiile furnizate de drone si cat de bine pot fi utilizate dronele, cat de important este sa folosesti grupuri mici impotriva unor forte de blindate. In prima faza a razboiului, Zalujnii a reusit sa organizeze o aparare eficienta. Nu stim exact care au fost pierderile armatei ucrainene, dar eu zic ca pierderile pe care le-ati spus mai devreme ale Federatiei Ruse (peste 3.000 de tancuri – n. red.) au fost generate de competenta lui Zalujnii. El a a reusit sa distribuie in teritoriu responsabilitatea si competenta luarii deciziilor pana la niveluri foarte mici. In acelasi timp, informatiile ajung la el si stie sa le utilizeze. Nu stiu ce fel de consilieri are, nu stiu cu cine colaboreaza, dar modul in care a organizat si pregatit Zalujnii contraofensiva imi spune ca este un general al zilelor noastre, un general care a putut sa schimbe soarta razboiului.

„Atunci, in primul moment, mi-am spus: «Deci, s-a intamplat!». Am fost surprinsi pentru ca nu ne asteptam ca rusii sa atace pe mai multe directii. Nu am stiut cat de bine este consolidata conducerea Ucrainei si ca opinia publica ucraineana este antirusa. Antirusa!”

Fac un salt inapoi si vreau sa va intreb, domnule general, ce v-ati spus in dimineata de 24 februarie, cand v-ati trezit si ati vazut ca a inceput invazia? Ati crezut ca Ucraina o sa cada in cateva zile? Sau v-ati spus ca s-au bagat rusii undeva unde vor avea niste probleme majore?

Atunci, in primul moment, mi-am spus: „Deci s-a intamplat!”.

Asadar, va asteptati sa se intample chestia asta.

Ne asteptam sa se intample pentru ca fusesera mai multe mesaje date si deja lucrurile evoluasera atat de mult incat era greu sa mai dea inapoi Putin. Chiar am dat un interviu cu o zi sau doua inainte in care am spus ca vad posibila invazia si ocuparea sudului Ucrainei.

Ati fost printre putinii care au anticipat…

Dar nu eram printre putinii, pentru ca informatiile astea le-am circulat noi intre noi, adica impreuna cu grupul de…

Si atunci, la televizor de au razbatut atunci doar oficiali, analisti militari si fosti ofiteri care dadeau asigurari ca nu va fi nicio invazie? Era plin de specialisti care spuneau ca „ati vazut, s-a spus cu o saptamana inainte ca incepe invazia, nu s-a intamplat nimic, Putin nu face asa ceva”. Cred ca pot fi numarati pe degetele de la o mana cei care au atras atentia ca invazia e iminenta.

Nu stiu daca a fost chiar asa. Am fost destul de multi. Deja de pe 21-22 februarie stiam ca va fi, stiam ca a fost intarziat momentul. De fapt, fiind Jocurile Olimpice de iarna din China, presedintele chinez i-a cerut lui Putin sa amane pana la terminarea jocurilor. Stiam ca va urma o operatie. Nu stiam cat de intensa va fi aceasta operatie.

Deci, in interiorul armatei romane…

Noi nu mai eram in interiorul armatei romane. Dar sunt convins ca la nivel oficial se stiau chiar mai multe. Noi faceam evaluarile pe baza informatiilor din surse deschise. Dar sunt colegi de-ai mei care au lucrat in zona de analiza pe informatii militare si am avut mai multe discutii cu ei, fosti sefi ai Directiei Informatiilor Militare sau loctiitori ai Directiei Informatiilor Militare cu care am lucrat direct si am analizat situatia inainte si ne bazam pe lucruri certe. Nu se mai putea da inapoi. Fusesera transmise scrisorile ca ultimatumuri de catre Federatia Rusa. S-a venit cu un raspuns. Raspunsul nu a fost cel asteptat, dimpotriva, parca s-a creat exact starea de conflict si Putin a actionat aproape asa cum ne asteptam noi. Atunci erau trei scenarii pe care le discutam. Unul era daca va invada toata Ucraina, si noi am spus ca este imposibil, ca nu are capacitatea nici macar Federatia Rusa, chiar cea mai mare armata din lume nu are capacitatea de a invada total…

Aici v-a surprins.

Aici pot sa spun ca am fost surprinsi pentru ca nu ne asteptam sa atace pe mai multe directii, ne asteptam sa incerce sa schimbe conducerea. Deci, pe undeva, noi am vazut ca va incerca sa loveasca Kievul sau va incerca sa preia controlul administratiei, dar ne asteptam la un mod mai inteligent, adica cu forte speciale sa reuseasca sa penetreze, sa ajunga direct in Kiev, fara sa intre cu tancuri, si sa sa preia controlul efectiv al conducerii de stat sau conducerii Ucrainei. Nu am stiut situatia din teren, adica nu am stiut cat de bine este consolidata conducerea Ucrainei si ca opinia publica ucraineana, majoritatea ucrainienilor este antirusa. Antirusa! A devenit brusc, adica dupa 2014…

„Primul pas, cel de interventie a fortelor speciale, a fost dejucat de ucraineni si atunci au fost lichidati cei mai buni luptatori rusi. Deci, avand informatia din timp si stiind exact unde trebuiau sa vina si cum trebuiau sa actioneze cei din fortele speciale, ucrainienii au reusit sa intoarca tot. Ala a fost momentul cheie!”

V-a surprins si asta.

Ne-a cam surprins, pentru ca nu ne asteptam. Daca pana in 2014 am vazut altenanta la guvernare a celor care erau pro-democratici cu cei care erau pro-rusi – de prin 2005-2006 cam tot asa a fost -, de data asta opinia publica nu a mai fost asa de impartita incat sa fie 50-50% sau 51- 49%. Majoritatea covarsitoare din Ucraina este antirusa. Ce a declansat asta? Tocmai invazia Crimeei. Adica actiunile ostile ale Rusiei au declansat o reactie inversa, adversa a ucrainenilor. Pai, acum, dupa declansarea operatiei, dupa declansarea invaziei, reactia ucrainenilor a fost si mai puternica.

Celelalte doua scenarii pe care le anticipati inainte de 24 februarie 2022 care erau? Unul era invazia totala…

Deci unul era invazia totala, pe care nu o credeam pentru ca nu aveau capacitate militara pentru asta si s-a demonstrat ca nu au reusit sa o faca.

Tocmai mi-ati spus de Gherasimov ca e un general bine pregatit. El nu stia ca Rusia nu au capacitatea?

Se pare ca ceea ce si-au dorit rusii atunci, cu fortele care au venit din nord, a fost numai de a asigura consolidarea si apararea noii conduceri dupa obtinerea conducerii statului. Nu s-a avut in vedere cucerirea efectiva printr-o invazie a statului, ci s-a urmarit un model… Cred ca in Cehoslovacia a fost acelasi model, cu ocuparea cu forte speciale a Parlamentului, a Guvernului (generalul Danila face referire la invazia sovietica a Cehoslovaciei din 1968 – n.red.). Primul pas, cel de interventie a fortelor speciale, a fost dejucat de catre ucraineni si atunci au fost distrusi, au fost lichidati cei mai buni luptatori rusi. Deci, avand informatia din timp si stiind exact unde trebuiau sa vina si cum trebuiau sa actioneze cei din fortele speciale, ucrainienii au reusit sa intoarca tot. Deci, ala a fost momentul cheie!

„Ucrainenii au avut informatiile de la cel mai inalt nivel din Federatia Rusa. Rusii au avut multe, multe scurgeri de informatii, cel putin militare. Si ucrainenii au beneficiat de informatii utile la timp”

Pai, asta presupune o penetrare informativa la varf…

Da! Da! Deci, aici au avut informatiile de la cel mai inalt nivel din Federatia Rusa. Cineva chiar glumea, spunea ca unii au stiut inaintea lui Putin ca va fi declansata operatia, pentru ca de fapt cei care au dat informatiile catre Ucraina, catre Statele Unite, catre NATO deja stiau ce se intampla.

Ceea ce pare stupefiant…

(ezita) … Nu fac comentarii la nivelul informatiilor lor, intr-adevar, au avut multe, multe scurgeri de informatii rusii – cel putin informatii militare. Si ucrainenii au beneficiat de informatii utile la timp. Cel de-al 2-lea scenariu era scenariul in care vor ocupa doar Donbassul, adica tocmai ceea ce au tot cerut rusii sa se intample in formatul in Normandia (grup de 4 tari format din Germania, Franta, Rusia si Ucraina care s-a intrunit prima oara pe 6 iunie 2014 pentru a rezolva criza aparuta dupa intrarea rusilor in Donbass – n. red.), de data asta isi doreau sa impuna si exista in scenariu in care impuneau prin forta sa se respecte ceea ce au solicitat. Acolo erau deja masate mai multe trupe ucrainiene tocmai pentru a impiedica acest scenariu. Rusii spuneau ca e invers, ei au actionat pentru ca aveau informatii ca ucrainienii vor cuceri Donbassul tot si vor restabili granitele dinainte. Al 3-lea scenariu era cel apropiat de ce se intampla astazi, adica o cucerire a zonei de est-sud-est a Ucrainei cu interzicerea accesului la Marea Neagra si cineva avansa chiar ideea cuceririi Insulei Serpilor de catre rusi. Iar eu am fost printre cei care au spus ca ar fi un scenariu posibil, dar pe noi ne-ar afecta foarte mult. Inceputul operatiei, in care Insula Serpilor a fost ocupata de catre Federatia Rusa, a validat acest al 3-lea scenariu. Faptul ca rusii si-au dorit sa aiba controlul litoralului, accesul la Marea Neagra…

Inclusiv Odessa.

Inclusiv Odessa! A fost evident. Faptul ca n-au reusit sa cucereasca Odessa, n-au reusit sa treaca de Nikolaev, n-au reusit sa ajunga terestru si pe mare… Era imposibil pentru ca apararea pe plaje a fost bine organizata de catre ucraineni. Au stiut rusii ca sunt minele, sunt fortificatiile organizate in jurul Odessei si capacitatea de lovire de pe litoral era puternica. S-a demonstrat si cand a fost scufundata Moskva ca a fost lovita chiar la distanta nava amiral a Federatiei Ruse. Aceste evenimente i-au oprit, i-au stopat, deci nu s-a cucerit si partea pana la gurile Dunarii.

„Puterile cu capacitatea de razboi a Chinei si a Statelor Unite nu le-as vedea intr-o confruntare directa, dar le vad capabile ca intr-o anumita zona, intr-o anumita perioada, sa impuna regula jocului si sa-l faca pe celalalt sa respecte linia pe care o stabileste cel care are initiativa”

Ultima intrebare, domnule general. Cum anticipati ca va evolua in deceniul urmator cursa inarmarii intre China si SUA?

Evolutia este exponentiala. Din 2011-2012, de cand a devenit mai evidenta inceperea inarmarii de catre China, adica statutul de mare putere economica nu mai este doar ceva relativ., deja este o evidenta si faptul ca este mare putere economica nu mai reprezinta suficient pentru China. China incepe sa-si dezvolte si o capacitate militara. Din Armata de Eliberare, armata Chinei devine o armata profesionista si o armata care incepe sa fie echipata cu mijloace tot mai moderne. Capacitatea economica si tehnologica a Chinei incepe sa se vada si in echipamentele de razboi. Faptul ca aproape de nicaieri au inceput sa apara avioane de generatia a 5-a in armata Chinei, au inceput sa apara portavioane, nave de lupta moderne a nascut in Statele Unite reactii de avertizare din partea unor lideri militari si am citit o carte extraordinara, „2034”, scrisa de Amiralul Stavridis (comandantul suprem al fortelor NATO in Europa in 2009-2013 – n. red.) impreuna cu un scriitor foarte bun. Acea carte, care pare o carte de science fiction, nu este deloc de science fiction. Este un scenariu militar bine construit si parca 2034 este putin mai aproape. Adica a fost scris 2034 ca sa nu nasca prea multe temeri. Eu vad mai aproape de 2024-2025 decat de 2034. Cu tot ceea ce apare in carte, cu acel F-35 care este capturat, cu navele aparent civile care captureaza o nava militara americana. Si tot scenariul este extraordinar. Asta ne arata ca exista nu doar interes, ci exista o temere a expertilor militari americani ca armata chineza devine din ce in ce mai puternica si devine un rival foarte periculos.

Exista posibilitatea in urmatorul deceniu, cum ziceti dumneavoastra, pana in 2034, sa vedem o armata a Chinei care sa o depaseasca pe cea americana?

E e greu de facut o evaluare. Doar in simulari de razboi putem sa vorbim despre depasire. In momentul de fata puterile de nivelul acesta, adica la capacitatea de razboi a Chinei si a Statelor Unite, nu le-as putea vedea intr-o confruntare directa, dar le vad capabile ca intr-o anumita zona, intr-o anumita perioada, sa impuna regula jocului si sa-l faca pe celalalt sa respecte linia pe care o stabileste cel care are initiativa, ceea ce devine din ce in ce mai periculos.

Pai, miza mare este Taiwanul.

Da, Taiwanul este o miza puternica pentru China si in momentul de fata este o linie pe care a stabilit-o, cei din Statele Unite. Nu stim care este viitorul. Este posibil ca un viitor presedinte american sa spuna ca nu il intereseaza Taiwanul si ca pe el il intereseaza mai mult ce se intampla la Polul Sud.

Capacitatea Statelor Unite de a apara Taiwanul intr-o situatie din asta e…

Statele Unite si-au asumat public ca vor apara Taiwanul.

Poate s-o si faca? Ca asa, si Marea Britanie ne-a dat noua garantii teritoriale in 1939, dar nu ne-a ajutat cu nimic.

E posibil, cred ca exista si un acord in sensul asta, este posibil ca garantiile date de Statele Unite sa fie mai puternice.