Ipoteza incitanta: oamenii erau programati genetic sa traiasca mai mult, dar dinozaurii au fortat mamiferele sa-si accelereze ciclul reproductiv, eliminand gene-cheie ale longevitatii
Joao Pedro de Magalhaes, microbiolog la Universitatea Birmingham, Marea Britanie, a lansat recent ipoteza ca dominarea planetei noastre de catre dinozauri, timp de zeci de milioane de ani, ar fi fortat mamiferele sa isi accelereze ciclul de reproducere, eliminand astfel gene-cheie ale longevitatii.
Savantul portughez sustine ca pentru a supravietui in mijlocul dinozaurilor mamiferele au evoluat in mod activ, renuntand la viata lunga in favoarea unui ciclu reproductiv mai rapid, lucru pe care el il numeste „ipoteza gatuirii longevitatii”.
„Ipoteza mea este ca o presiune evolutiva atat de indelungata asupra mamiferelor timpurii pentru o reproducere rapida a dus la pierderea sau inactivarea genelor si cailor asociate cu viata lunga”, a scris de Magalhaes intr-un articol publicat in BioEssays. „Eu numesc aceasta „ipoteza gatuirii longevitatii”, o ipoteza sustinuta si de absenta la mamifere a trasaturilor regenerative existente la soparle si alte specii”.
Desi oamenii (impreuna cu elefantii si balenele) au teoretic potentialul de a trai mai mult decat majoritatea celorlalte mamifere, de Magalhaes spune ca fiecare mamifer traieste inca sub constrangeri genetice care dateaza din epoca dinozaurilor.
„Evolutia in timpul domniei dinozaurilor a lasat o mostenire de durata la mamifere”, a scris de Magalhaes. „Timp de peste 100 de milioane de ani, cand dinozaurii au fost pradatorii dominanti, mamiferele erau in general mici, nocturne si cu un ciclu de viata scurt”.
Presiunea de a ramane in viata a eliminat genele necesare pentru o viata lunga. Facand referire la reptile si alte animale cu un proces de imbatranire biologica mult mai lent decat mamiferele, de Magalhaes a emis ipoteza ca, in timpul erei mezozoice, mamiferele fie au pierdut, fie au dezactivat genele asociate cu viata lunga.
„Unele dintre primele mamifere au fost fortate sa traiasca spre partea de jos a lantului trofic si au petrecut probabil 100 de milioane de ani in timpul erei dinozaurilor evoluand pentru a supravietui prin reproducere rapida”, afirma de Magalhaes. „Aceasta lunga perioada de presiune evolutiva are, propun eu, un impact asupra modului in care noi, oamenii, imbatranim”.
El spune ca lumea animala ofera exemple remarcabile de reparare si regenerare, dar ca o parte din aceste informatii genetice ar fi fost „inutile pentru mamiferele timpurii care au avut norocul sa nu sfarseasca ca hrana pentru T. Rex”.
