Premierul Poloniei: „Europa a refuzat sa asculte vocea adevarului. In ceea ce priveste relatiile cu Rusia, suntem pur si simplu mult mai experimentati decat altii”
Trebuie sa sprijinim Ucraina in lupta ei pentru a recuceri teritoriile care i-au fost luate si sa fortam Rusia sa se retraga, scrie premierul Poloniei, Mateusz Morawieck, intr-un comentariu publicat pe site-ul The National Post.
Iata comentariul integral, in care premierul se foloseste de razboiul din Ucraina pentru ca ataca si pozitia UE in legatura cu politicile din Polonia:
Razboiul din Ucraina a scos la iveala adevarul despre Rusia. Cei care au refuzat sa vada ca statul lui Putin are tendinte imperialiste trebuie sa se confrunte astazi cu faptul ca in Rusia au fost reinviati demonii secolelor XIX si XX: nationalismul, colonialismul si totalitarismul. Dar razboiul din Ucraina a scos la iveala si adevarul despre Europa. Multi lideri europeni s-au lasat ademeniti de Vladimir Putin si astazi sunt in stare de soc.
Revenirea imperialismului rusesc nu ar trebui sa fie o surpriza. Rusia si-a reconstruit incet pozitia timp de aproape doua decenii, chiar sub ochii Occidentului. Intre timp, Occidentul a optat pentru un somn geopolitic in loc sa mentina o vigilenta rezonabila. A preferat sa nu vada problema in crestere decat sa o infrunte in avans.
Europa se afla astazi intr-o astfel de situatie nu pentru ca a fost insuficient integrata, ci pentru ca a refuzat sa asculte vocea adevarului. Aceasta voce a venit din Polonia de multi ani. Polonia nu are monopolul adevarului, dar in ceea ce priveste relatiile cu Rusia, suntem pur si simplu mult mai experimentati decat altii. Fostul presedinte al Poloniei, regretatul Lech Kaczynski, a avut dreptate, ca si Casandra care a prevazut caderea Troiei, cand a spus cu multi ani in urma ca Rusia nu se va opri la Georgia si va incerca sa obtina mai mult. Si, de asemenea, a ramas neauzit.
Faptul ca vocea poloneza este ignorata este doar un exemplu al problemei mai largi cu care se lupta astazi UE. Egalitatea tarilor individuale are un caracter declarativ. Practica politica a aratat ca vocea Germaniei si a Frantei conteaza mai presus de toate. Astfel, avem de-a face cu o democratie formala si o oligarhie de facto, in care puterea este detinuta de cel mai puternic. In plus, cei puternici fac greseli si sunt incapabili sa accepte critici din exterior.
Supapa de siguranta care protejeaza UE de tirania majoritatii este principiul unanimitatii. Cautarea unui compromis intre 27 de tari ale caror interese sunt atat de des in conflict poate fi uneori frustranta, iar compromisul poate sa nu satisfaca pe toata lumea in proportie de 100%. Cu toate acestea, garanteaza ca fiecare voce va fi ascultata si ca solutia adoptata va raspunde asteptarilor minime ale fiecarui stat membru.
Daca cineva propune ca actiunile UE sa depinda si mai mult decat pana acum de deciziile germane – ceea ce ar insemna abolirea regulii unanimitatii – o scurta analiza retrospectiva a deciziilor germane ar trebui sa fie de ajuns. Daca, in ultimii ani, Europa ar fi actionat intotdeauna asa cum a vrut Germania – am fi fost astazi intr-o situatie mai buna sau mai rea?
Daca toata Europa ar fi urmat vocea Germaniei, nu doar Nord Stream 1, ci si Nord Stream 2 ar fi fost lansate de mai multe luni. Dependenta Europei de gazul rusesc, care astazi ii serveste lui Putin ca instrument de santaj impotriva intregului continent, ar fi fost aproape ireversibila.
Daca intreaga Europa ar fi acceptat propunerea germana din iunie 2021 de a organiza un summit UE-Rusia – s-ar fi incheiat cu recunoasterea lui Putin ca partener deplin si cu ridicarea acelor sanctiuni care au fost impuse Rusiei dupa 2014. Daca aceasta propunere – blocata atunci de Polonia, Lituania, Letonia si Estonia – ar fi fost adoptata, Putin ar fi obtinut garantia ca UE nu va intreprinde nicio actiune reala in apararea integritatii teritoriale a Ucrainei.
Am fi fost astazi mai degraba un obiect decat un subiect al politicii internationale daca Uniunea Europeana, in loc de o politica dura de aparare a propriilor frontiere – un atribut fundamental al suveranitatii statelor – ar fi adoptat si regulile de distribuire a migrantilor propuse in 2015. Pe atunci, Putin a observat ca migrantii ar putea fi folositi ca instrument intr-un razboi hibrid impotriva UE – si in 2021, impreuna cu Alexander Lukasenko, a atacat in acest fel Polonia, Lituania si Letonia. Rezistenta noastra la urmatoarele mari crize ar fi fost si mai scazuta astazi daca i-am fi ascultat pe sustinatorii frontierelor deschise in 2015.
In cele din urma: daca toata Europa ar fi trimis arme in Ucraina la aceeasi scara si in acelasi ritm ca Germania – razboiul s-ar fi incheiat de mult timp. S-ar fi incheiat cu victoria absoluta a Rusiei. Iar Europa ar fi fost in ajunul unui alt razboi. Rusia, incurajata de slabiciunea adversarilor sai, ar fi mers mai departe.
Astazi, orice voce din partea Occidentului pentru a limita livrarile de arme catre Ucraina, pentru a atenua sanctiunile, pentru a aduce „ambele parti” (adica agresorul si victima) la dialog – este un semn de slabiciune pentru Putin. Si totusi, Europa este mult mai puternica decat Rusia.
Daca vrem cu adevarat sa vorbim astazi despre valori democratice, este timpul pentru o mare reglare de conturi a constiintei Europei. De prea mult timp, cea mai importanta valoare pentru multe tari a fost pretul scazut al gazului rusesc. Si totusi, stim ca acesta ar fi putut fi atat de scazut pentru ca nu i s-a adaugat „taxa pe sange” pe care o plateste astazi Ucraina.
Organizatiile internationale se vor putea opune cu succes imperialismului doar daca ele insele vor apara valorile fundamentale – libertatea si egalitatea tuturor statelor membre. Acest lucru este deosebit de actual in ceea ce priveste Uniunea Europeana.
UE se confrunta cu deficiente tot mai mari in ceea ce priveste respectarea libertatii si egalitatii tuturor statelor membre. Auzim din ce in ce mai des ca nu unanimitatea, ci majoritatea ar trebui sa decida viitorul intregii comunitati. Indepartarea principiului unanimitatii in sferele ulterioare ale activitatii UE ne apropie de un model in care cei mai puternici si mai mari ii domina pe cei mai slabi si mai mici.
Deficitul de libertate si deficitul de egalitate sunt evidente si in zona euro. Adoptarea unei monede comune nu garanteaza o dezvoltare durabila si armonioasa. De fapt, moneda euro introduce mecanisme de rivalitate reciproca, care pot fi observate, de exemplu, in surplusul permanent de exporturi al unor tari, care contracareaza aprecierea propriei monede prin mentinerea stagnarii economice in altele. Intr-un astfel de sistem, egalitatea de sanse ramane doar pe hartie.
Aceste deficite fac ca Uniunea Europeana sa fie deosebit de vulnerabila si slaba atunci cand se confrunta cu imperialismul rusesc. Rusia vrea sa transforme Europa in ceva familiar si apropiat de ea de cateva secole – un concert de puteri cu sfere de influenta definite in comun. Inutil sa mai spunem ce inseamna o astfel de „ordine internationala” pentru pacea europeana.
De cele mai multe ori, sansele de a apara drepturile, interesele sau nevoile statelor mijlocii si mici sunt pierdute atunci cand se confrunta cu cele mai mari state. Este o incalcare a libertatilor care se aplica, adesea realizata in numele presupusului interes al intregului.
Binele comun a fost o valoare care se afla in inima proiectului european. A fost forta motrice a integrarii europene inca de la inceputurile sale. Este tocmai ceea ce este amenintat de interesele particulare, de obicei inspirate de egoismele nationale. Sistemul ne plaseaza intr-o lupta inegala intre cei puternici si cei slabi. In acest joc, exista loc atat pentru cele mai mari tari care detin o mare putere economica, cat si pentru cele mici si mijlocii, private de acest atu. Cei mai puternici ajung la dominatie politica si economica, cei din urma sunt condamnati la clientelism politic si economic. Pentru toate acestea, binele comun este o categorie tot mai abstracta. Solidaritatea europeana devine un concept gol, redus la impunerea acceptarii unui dictat real al celui mai puternic.
Sa o spunem pe sleau: ordinea Uniunii Europene nu ne protejeaza suficient de mult de imperialismul extern. Institutia si actiunile UE, desi nu sunt lipsite de tentatia de a-i domina pe cei mai slabi, raman expuse la infiltrarea imperialismului rusesc.
Fac apel la toti liderii europeni pentru curajul de a gandi in categorii adecvate vremurilor pe care le traim. Iar noi ne aflam intr-un moment de cotitura. Rusia imperiala poate fi invinsa – datorita Ucrainei si sprijinului nostru pentru ea. Victoria in acest razboi nu este decat o chestiune de consecventa si determinare din partea noastra.
Datorita livrarilor de echipamente la o scara care – judecand dupa capacitatea Occidentului – este inca relativ mica, Ucraina a inceput sa inverseze directia acestui razboi. Rusia continua sa atace, sa imprastie moarte si distrugere, sa comita crime de razboi odioase – dar, timp de aproape jumatate de an, moralul ucrainean nu a fost doborat. Moralul armatei ruse, in schimb – asa cum sugereaza datele serviciilor de informatii – este din ce in ce mai slab. Armata sufera pierderi grele. Rezervele de arme si alte echipamente nu sunt inepuizabile, iar productia acestora de catre industria afectata de sanctiuni va fi din ce in ce mai dificila.
Trebuie sa sprijinim Ucraina in lupta sa pentru a recuceri teritoriile care i-au fost luate si pentru a forta Rusia sa se retraga. Numai atunci va fi posibil un dialog real si un sfarsit real al acestui razboi.
De asemenea, trebuie sa invingem amenintarea imperialismului in cadrul UE. Avem nevoie de o reforma profunda care sa readuca binele comun si egalitatea in fruntea principiilor UE. Aceasta nu va avea loc fara schimbarea opticii – statele membre, si nu institutiile UE, sunt cele care trebuie sa decida asupra directiilor si prioritatilor actiunilor UE, deoarece institutiile sunt create pentru state, si nu invers. Baza pentru cooperare trebuie sa fie intotdeauna dezvoltarea consensului, in loc de dominatia celui mai puternic asupra celorlalti.
Trebuie sa avem curajul sa recunoastem ca UE nu s-a comportat asa cum ar fi trebuit in fata crizei Covid-19 si a razboiului in curs. Cu toate acestea, problema nu este ca mergem prea incet pe calea integrarii si ca ar trebui sa acceleram rapid acest proces. Problema este ca aceasta cale in sine este gresita. In loc sa facem doi pasi inainte, uneori este bine sa facem un pas inapoi si sa privim o anumita chestiune de la distanta. Perspectiva de a reveni la principiile care stau la baza Uniunii Europene pare cea mai stralucitoare. Scopul nu este acela de a le submina, ci de a le consolida in loc de a construi peste ele. Europa are nevoie de speranta mai mult ca oricand. Iar speranta poate fi gasita doar in intoarcerea la principii, nu in consolidarea suprastructurii institutionale.
