Savantii sunt socati: cazurile de lepra semnalate recent in SUA au fost transmise la om de la un mic mamifer numit tatu?
Statul american Florida se afla in centrul unui mister medical legat de un mamifer aparent inofensiv, numit tatu sau armadillo. Si aceasta pentru ca unii experti sunt de parere ca o specie numita tatu cu noua dungi ar putea fi la originea unei cresteri a cazurilor de lepra transmise pe plan intern. Un alt grup care se grabeste sa apere creatura blindata spune ca exista putine date care sa sustina ca armadillo – despre care se stie ca este purtator al bacteriei care provoaca lepra – este cauza directa a acestei cresteri.
Dr. Jessica Farley, care preda medicina si sanatate globala la Facultatea de Medicina a Universitatii Emory, suspecteaza ca contactul dintre oameni si tatu ar putea fi un factor care contribuie la acest lucru. „Aceasta crestere in Florida ne spune ca nu este vorba de o epidemie oarecare”, a declarat Farley, director al Programului pentru boala Hansen de la Spitalul Universitar Emory din Midtown. „Trebuie sa ne uitam la sanatatea mediului si la modul in care interactionam cu mediul inconjurator”.
Brett DeGregorio, un biolog specializat in fauna salbatica de la United States Geological Survey Michigan Cooperative Research Unit de la Michigan State University, nu crede in aceasta teorie. Tatu „vor fi luati drept tapi ispasitori pentru aceasta (epidemie) de lepra, dar nu cred ca joaca un rol prea mare”, a spus el.
Dezbaterea care dureaza de zeci de ani reapare de fiecare data cand oficialii din domeniul sanatatii raporteaza un nou caz de lepra, numita si boala Hansen, insa oamenii de stiinta au facut putine progrese in identificarea modului in care se transmite boala.
Intre timp, tatu au continuat sa isi extinda teritoriul spre nord, in parte din cauza schimbarilor climatice, aducand probabil lepra cu ei. In timp ce expertii observa ca cazurile domestice devin tot mai frecvente, oamenii de stiinta sunt nerabdatori sa afle daca aceste creaturi cu aspect preistoric sunt vinovate.
In timp ce majoritatea cazurilor de lepra sunt transmise in SUA prin calatorii internationale, un raport al Centrului pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) din luna august sugereaza ca boala devine endemica in partile de sud-est ale tarii, unde se gasesc adesea tatu.
Tatu cu noua benzi este singurul mamifer, in afara de om, despre care s-a demonstrat ca este purtator de Mycobacterium leprae, sau M. leprae, bacteria care provoaca lepra.
In Brazilia, unde tatu este considerat o delicatesa, medicii au legat cazuri de lepra de persoane care au mancat acest animal si au emis ipoteza ca acestea ar fi putut transmite boala membrilor familiei care traiau in spatii apropiate, a declarat John Spencer, profesor asociat in cadrul departamentului de microbiologie, imunologie si patologie de la Colorado State University.
Dar este greu de urmarit infectiile. Nu toti cei care intra in contact cu un tatu sau cu o persoana infectata vor dezvolta lepra, deoarece peste 95% dintre oameni sunt imuni in mod natural la aceasta boala, a declarat Spencer, care a cercetat lepra in Brazilia in ultimii 20 de ani.
Acest lucru face ca lepra sa fie deosebit de greu de studiat. Nu exista prea multe date privind transmiterea de la animal la om in SUA, dar cercetarile arata ca un procent relativ mare de tatu din statele sudice au bacteria.
Cel mai recent caz de lepra raportat in Florida provine de la un barbat in varsta de 54 de ani care nu calatorise si care nu era cunoscut ca fiind expus la tatu, potrivit CDC. Nu este clar cum a fost infectat, dar oficialii din domeniul sanatatii spun ca el a petrecut perioade lungi de timp in aer liber ca peisagist si a avut contacte prelungite cu persoane din tari endemice pentru lepra.
Printre primele simptome ale bolii se numara pierderea sensibilitatii la nivelul mainilor sau picioarelor; zone uscate, rigide sau dureroase ale pielii; pierderea parului de pe sprancene sau gene. Medicii prescriu antibiotice pacientilor cu lepra. De obicei, pacientii nu mai sunt infectiosi dupa cateva zile de antibiotice, dar tratamentul dureaza intre unul si doi ani, din cauza dezvoltarii lente a bacteriei.
