Secretele si miturile unui cimitir celebru: Pere-Lachaise

life

Benoit Gallot, curatorul cimitirului Pere-Lachaise din Paris, ar dori sa clarifice un mit urban: nu, el nu foloseste testiculele sfinxului de piatra de pe mormantul lui Oscar Wilde ca… prespapier, potrivit The Guardian.

Legenda spune ca organele genitale din piatra, care ar fi fost indepartate de pe corpul creaturii mitice de doua englezoaice puritane, socate de dimensiunea si proeminenta lor, au fost salvate si puse la treaba de catre personalul cimitirului. Potrivit lui Gallot, povestea este doar o poveste.

„Numeroase articole despre Pere-Lachaise spun ca `obiectele` sfinxului au fost recuperate de unul dintre angajatii cimitirului si au fost folosite ca prespapier de curatori. Cand am preluat postul, bineinteles ca am cautat prin birou obiectul, dar… n-am gasit nimic; nici urma de aceasta `relicva`”.

Aceasta este una dintre multele povestiri publicate de Gallot in cartea sa La Vie Secrete d’un Cimetiere (Viata secreta a unui cimitir), in care amesteca anecdote personale cu o relatare a modului in care cei vii si cei morti coexista in unul dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei franceze, locul de odihna final al unor personalitati mondiale: Chopin, Balzac, Oscar Wilde, Modigliani, Edith Piaf, Jim Morrison…

Cum peste trei milioane de vizitatori ajung aici in fiecare an, amestecandu-se printre cei care participa la inmormantari sau isi aduc omagiul, se poate ajunge la lacrimi si furie.

„Este un echilibru delicat, dar este important sa le reamintim oamenilor ca Pere-Lachaise este in primul rand un cimitir, nu un parc de distractii”, spune el. „Prioritatea noastra mai presus de toate sunt locuitorii din Paris, dar incercam sa facem din aceasta o experienta buna si pentru turisti.”

In aceasta vara, personalul cimitirului a impartit gratuit vizitatorilor harti pentru a-i ajuta sa se orienteze in necropola labirintica. Gallot spune ca urmeaza sa fie creata si o aplicatie pentru telefonul mobil.

Pere-Lachaise a fost deschis in 1804 pe un teren dobandit de la duhovnicul lui Ludovic al XIV-lea, dupa care a si fost numit ulterior. A devenit popular printre parizieni ca loc de inmormantare doar dupa ce Napoleon a mutat acolo trupul Louisei de Lorraine, sotia lui Henri al III-lea, precum si pe cele ale nefericitilor indragostiti Heloise si Abelard. Inhumarea ramasitelor considerate la acea vreme – si de atunci contestate – a fi ale dramaturgului Moliere si poetului Jean de la Fontaine a sporit reputatia cimitirului.

Cultura populara a patruns odata cu inhumarea aici, in 1971, a lui Jim Morris al carui mormant este acum inchis si ferit de fanii zelosi.

Marile monumente construite inainte de 1900 sunt inregistrate, asa ca sunt intangibile, iar majoritatea terenurilor au fost vandute pentru totdeauna, ceea ce inseamna ca locurile libere sunt rare. Aproximativ 100 de parcele ale caror concesiuni au expirat si nu au fost reinnoite de familii devin libere in fiecare an. Cu toate acestea, Gallot insista ca locurile nu pot fi rezervate si ca a fi inmormantat in Pere-Lachaise este astazi mai mult o chestiune de noroc decat de bani.

„Avem mai multe apeluri in fiecare zi si este adevarat ca exista mai multa cerere decat locuri, dar este o chestiune de noroc daca o parcela tocmai a devenit disponibila atunci cand suna cineva sa intrebe.”

Urmareste-ne si pe:

Comentarii: