Yemen: Copiii razboiului uitat (reportaj BBC)
Daca suferinta ar avea o adresa, aceasta ar putea fi strada al-Rasheed, in Taiz, un oras yemenit inconjurat de munti si de luptatorii rebeli Houthi. Pe aceasta strada ingusta, cu locuinte rudimentare, tinerii nu pot scapa de un conflict crunt pe care lumea tinde sa il uite, transmite BBC.
Un baiat subtirel, cu o suvita de par negru, ii conduce pe jurnalisti pe strada, ocolind cu agilitate gropile – cu ajutorul carjelor sale. Bader al-Harbi are sapte ani, cu putin mai tanar decat razboiul din Yemen. Piciorul sau drept a fost amputat deasupra genunchiului.
Bader are un frate mai mare pe nume Hashim cu care isi imparte suferinta si trauma. Hashim a fost mutilat si ii lipseste un deget. Baietii au fost loviti de bombardamentele houthi intr-o dimineata de octombrie anul trecut, in timp ce se intorceau de la scoala in pauza, potrivit tatalui lor, al-Harbi Nasser al-Majnahi. De atunci, ei nu s-au mai intors la cursuri.
”Totul s-a schimbat complet. Nu se mai joaca afara cu alti copii. Sunt speriati si au probleme psihologice”, declara tatal baietilor. Cu o voce subtire, parand mai tanar decat cei noua ani ai sai, Hashim spune ca ar vrea sa se intoarca la scoala.
Baietii nu au fost inscrisi pentru urmatorul an scolar, deoarece tatal nu le poate plati transportul. De asemenea, acestia nici nu pot parasi aceasta zona de razboi, intrucat chiria ar fi prea scumpa. „Chiar daca suntem speriati, nu ne putem permite sa locuim in alta parte pentru ca chiria ar fi mai mare. Asa ca suntem obligati sa ramanem aici, fie ca traim, fie ca murim”.
Ceea ce a inceput ca un razboi civil a fost alimentat de rivalii regionali care sustin tabere opuse. Arabia Saudita sunnita sustine guvernul recunoscut la nivel international al Yemenului, oricat de slab ar fi acesta. Iranul siit sustine miscarea Houthi, cunoscuta oficial sub numele de Ansar Allah (sau Sustinatorii lui Dumnezeu).
In septembrie 2014, rebelii Houthis au cucerit capitala Yemenului, Sanaa, alungand guvernul. In primavara urmatoare a intervenit o coalitie condusa de Arabia Saudita, sustinuta de Regatul Unit si de SUA.
Opt ani si mii de lovituri aeriene ale coalitiei mai tarziu, Houthis continua sa detina capitala. Sauditii doresc acum o iesire rapida – cel putin din punct de vedere militar.
Iar pe linia frontului din Taiz, Bader si Hashim inca adorm si se trezesc cu zgomotul razboiului.
La cativa pasi, in casa de alaturi – o alta copilarie a fost sfasiata. Amir apare in pragul usii – un copil de trei ani intr-un tricou galben, tacut si sumbru. In locul piciorului sau drept se afla o proteza de metal. Tatal sau, Sharif al-Amri, il ajuta sa se ridice in picioare, aplecandu-se adesea pentru a-i saruta fruntea.
Amir a fost mutilat in aceeasi zi cu Bader si Hashim – la doar cateva ore distanta. El se afla in casa unei rude de peste drum cand aceasta a fost bombardata, ucigandu-i atat unchiul, cat si verisorul sau de sase ani.
In timp ce Sharif exprima in cuvinte durerea fiului sau, Amir atipeste in caldura sufocanta, leganat in bratele sale.
„Isi aminteste fiecare moment dupa ce a avut loc bombardamentul pana cand a ajuns la spital. El spune: „Asta i s-a intamplat unchiului meu si asta i s-a intamplat varului meu”. Vorbeste despre fumul si sangele pe care le-a vazut. Cand vede copii jucandu-se, se supara foarte tare si spune: „Nu am un picior”.”
Fiecare casa de pe aceasta strada este incarcata de frica. Insa, casa lui Munir este cea mai expusa tragatorii Houthi sunt la 20-30 de metri distanta.
„In fata noastra este un lunetist”, spune Munir, ghemuit langa fereastra din sufragerie. „Il pot vedea acum daca deschid fereastra. Daca iesi afara, in gradina, va trage”.
„Traim cu frica aici, in Taiz. Oamenii nu stiu cand vor fi loviti de o racheta sau de un lunetist. Cu voia lui Dumnezeu, va fi pace si Yemenul va redeveni maret.” Pe hol il intalnim pe fiul sau cel mare, Mohammed, un baiat de 14 ani plin de viata care se deplaseaza intr-un scaun cu rotile.
De mai bine de 3.000 de zile, Taiz este practic asediat, fiind un camp de lupta intre fortele guvernamentale si cele houthi. Iar tinerii nu au fost crutati. Un medic local ne-a spus ca, din 2015, a tratat aproximativ 100 de copii amputati – mutilati de bombardamentele Houthi, de mine si de munitie neexplodata.
Cei mai multi dintre copiii mutilati si ucisi in Taiz de-a lungul anilor au fost victime ale Houthis. Altii au murit in atacuri aeriene ale coalitiei conduse de Arabia Saudita – in primii ani de razboi – iar unii au fost ucisi de fortele guvernamentale. Toate partile au mainile patate de sange.
Conflictul din Yemen s-a redus usor in intensitate – de la armistitiul negociat de ONU anul trecut, care a rezistat timp de sase luni. Nu mai este un razboi total, dar nici pace nu este. Arabia Saudita si Iranul si-au dat mana si s-au impacat. Pana acum, totul este bine. Au existat discutii intre sauditi si Houthis, dar surse afirma ca acestea au intrat in impas. Si nu exista discutii care sa implice factiunile beligerante din Yemen.
Multi se indoiesc ca Yemenul va supravietui in forma sa actuala. Multi altii se indoiesc ca Houthis vor face pace. „Ei pretind ca au un drept divin de a conduce”, a declarat un muncitor de circa douazeci de ani din Taiz, care a preferat sa nu i se spuna numele. „Ei pretind ca Profetul este bunicul lor. Nu-i vad renuntand la arme si revenind la democratie si alegeri”.
Razboiul, foametea si saracia
Rajah Mohammed a facut o calatorie de 3 ore pe motocicleta, pe un teren accidentat, pe o caldura necrutatoare pentru a-si putea duce fiul sau bolnav la spital. Ajuns acolo, personalul spitalului s-a grabit sa-l cantareasca si sa-l masoare. Insa, puteai sa observi imediat ca acest copil era subnutrit. Bratele sale zbarcite si stomacul dureros de umflat spun totul.
Rajah – care mai are patru copii – se lupta de un an pentru a-si salva fiul. „Intotdeauna are febra”, spune el, stand langa patul lui Awam si facuandui-I aer cu o bucata de carton. „Am fost la toate spitalele din Mocha. Ni s-a spus sa il aducem aici. Abia imi permit sa imi hranesc copiii. Uneori, tot ce avem este paine si ceai. Poate fi asa timp de o luna sau mai mult”, spune tatal baiatului.
Foametea face parte din istoria Yemenului, dar a fost agravata de conflictul care a distrus mijloacele de trai, a crescut preturile, a stramutat peste patru milioane de persoane si a inchis jumatate din unitatile sanitare din tara. Foametea il urmareste pe copilul sau – si pe multi altii de aici – de la nastere. Potrivit Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), aproape 500.000 de copii yemeniti cu varsta sub cinci ani sufera de malnutritie acuta severa si se lupta sa supravietuiasca.
Medicii spun ca primesc multi pacienti din oras – candva renumit pentru comertul cu cafea, acum inundat de familii stramutate.
O clinica medicala rurala este plina de mame imbracate din cap pana in picioare in abaya negre si voaluri pe fata, tinand in brate copii bolnavi. Aerul este incarcat de rugamintile mamelor si de plansetele copiilor. Din pacate, personalul clinicii este in greva, deoarece nu au fost platiti de 4 luni si nu vor trata niciun caz.
In intreaga tara, agentiile umanitare isi reduc activitatea. Programul alimentar mondial al ONU a facut deja reduceri drastice, in nord si in sud. Acesta spune ca va trebui sa opreasca furnizarea de alimente pentru intre trei si cinci milioane de persoane pana la jumatatea lunii septembrie, daca nu vor veni mai multi bani.
In timp ce donatorii straini ezita, copiii yemeniti se lupta pentru viata.
In mijlocul multimii se afla un bebelus de 11 luni, Safaa, ale carui maini si picioare sunt doar piele si os si a carui fata este contorsionata de durere. Fiica acestui pescar se prapadeste. De asemenea, sufera de o afectiune hepatica. Parintii acestui copil mai au inca 2 fiice, de 14, respectiv 15 ani. Acestea au fost maritate, deoarece parintii nu aveau cu ce sa le hraneasca.
Reporterii BBC ii cer sa se se intalneasca cu fetele, dar barbatul ca, chiar daca el este de acord, sotii lor nu vor fi de acord. Inca doua copilarii curmate. Inca doua victime ascunse ale razboiului.
Razboiul, foametea si saracia se intrepatrund aici. Copiii din Yemen pot scapa de unul dintre ele si pot cadea victime ale celorlalte.
Iar ei risca sa fie neglijati la nivel international. Ororile din Ucraina sunt mai aproape de casa pentru multe natiuni occidentale decat suferinta indepartata din Peninsula Arabica. Acum, mai mult ca oricand, yemenitii se tem ca sunt si mai usor de uitat.
Cine ii va ajuta pe baietii raniti din Taiz – Bader, Hashim si Amir – si pe bebelusii infometati din Mocha – Awam si Safaa?
