Kovesi, prima actiune impotriva masurilor dispuse de sinistra Adina Florea. Nu are voie nici macar sa munceasca

Fosta sefa a DNA Laura Codruta Kovesi a depus, vineri, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, o contestatie impotriva masurii controlului judiciar, dispusa impotriva ei de procurorii Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, in dosarul in care este acuzata de abuz in serviciu, luare de mita si marturie mincinoasa, in legatura cu aducerea in tara a fostului director FNI Nicolae Popa.

Deocamdata, Instanta suprema nu a stabilit un termen pentru judecarea contestatiei, precizeaza Agerpres.

Joi, Laura Codruta Kovesi a fost plasata sub control judiciar de procurorii Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ) in dosarul in care este acuzata de abuz in serviciu, luare de mita si marturie mincinoasa, in legatura cu aducerea in tara a fostului director FNI Nicolae Popa.

Kovesi are mai multe interdictii, ea neavand voie sa paraseasca tara si sa vorbeasca cu presa despre dosarul in care este cercetata. De asemenea, nu poate activa ca procuror la Parchetul General.

Laura Codruta Kovesi a fost audiata joi peste sase ore la SIIJ, iar la iesire a declarat ca i s-a interzis sa vorbeasca cu presa, considerand ca aceasta este o masura de a-i „inchide gura”.

„Nu am voie sa va spun absolut nimic din ceea ce s-a intamplat aici, astazi, si nici cu privire la acest dosar. (…) Cred ca e o masura de a-mi inchide gura, de a nu mai spune ce se intampla, este o masura de a ne hartui in continuare pe toti cei din sistemul judiciar care ne-am facut treaba. Dupa cum se stie, sunt intr-o procedura internationala, in care am iesit prima. Probabil ca disperarea unora ca voi putea ocupa acea functie (sef al Parchetului European – n.r.) a ajuns la anumite cote si din acest motiv eu nu mai am voie sa vorbesc cu presa”, le-a spus Kovesi jurnalistilor.

Dosarul a fost deschis in decembrie 2018, in urma unei sesizari depuse de fostul deputat Sebastian Ghita. Acesta a fugit in Serbia, dupa ce a fost trimis in judecata in mai multe dosare de coruptie. Ghita sustinea ca, in anul 2011, Kovesi i-a cerut sa achite 200.000 de euro pentru aducerea lui Nicolae Popa cu un avion din Indonezia, pe numele caruia exista un mandat international de arestare.

Procurorii SIIJ aratau ca Laura Codruta Kovesi ar fi pretins si primit, in cursul anului 2011, suma de 268.689 lei de la Sebastian Ghita in legatura cu extradarea fostului director al FNI Nicolae Popa.

„Din probele administrate pana in prezent in aceasta cauza s-a retinut urmatoarea situatie de fapt – in cursul anului 2011, fostul procuror general al PICCJ ar fi pretins si primit suma de 268.689,36 lei de la persoana vatamata (Sebastian Ghita – n.r.) in legatura cu indeplinirea unor acte contrare indatoririlor sale de serviciu, acte constand in extradarea unei persoane condamnate, care fusese localizata in Indonezia – Jakarta. (…) In perioada 2010 – aprilie 2011, aflandu-se in exercitarea functiei de procuror general, Laura Codruta Kovesi ar fi implicat institutia pe care o conducea in procedura extradarii lui Nicolae Popa, cu incalcarea dispozitiilor art. 10 din Legea 302/2004, care reglementeaza competenta autoritatilor centrale romane in materie penala, a dispozitiilor art. 70 si urmatoarele din Legea 304/2004, care reglementeaza organizarea si atributiile Ministerului Public, si ar fi dispus suportarea cheltuielilor de transport pentru persoanele care aveau obligatia sa asigure aducerea in tara a lui Nicolae Popa si care faceau parte din Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul IGPR, precum si a unei persoane care facea parte din cadrele active ale SRI”, preciza SIIJ.

Procurorii mai sustineau ca, la data de 10 aprilie 2017, pe parcursul procedurilor judiciare efectuate intr-un dosar penal instrumentat de Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului General, Laura Codruta Kovesi a fost audiata, in calitate de martor, prilej cu care aceasta ar fi declarat in mod nereal ca relatia pe care a avut-o cu Sebastian Ghita a fost una pur institutionala, negand existenta unei relatii private, desi aceasta relatie ar fi constituit o imprejurare esentiala pentru cauza penala.