Puscarias international, sef in partidul lui Dragnea. Raj Tunaru se intoarce in politica. El a executat 4,5 ani intr-o puscarie din Statele Unite

Alexandru Raj Tunaru, fost deputat PRM si PSD si fost detinut in Statele Unite, a devenit presedinte al APP Constanta. APP este partidul infiintat de fostul stapan al PSD, Liviu Dragnea.

„Alexandru Raj Tunaru coordonator al APP Constanta, este fost deputat si cunoscut antreprenor in domeniul turismul”, isi prezinta APP noua achizitie.

“M-am inscris in Alianta Pentru Patrie pentru ca este singura sansa pentru redobandirea suveranitatii patriei noastre!

Suveranitatea Romaniei inseamna si o economie sanatoasa si legi corecte sa protejeze si sa ajute firmele romanesti sa se dezvolte. Pentru a dezvolta capitalul romanesc, antreprenorii romani trebuie sa beneficieze de aceleasi avantaje pe care le primesc acum firmele straine.

Impreuna trebuie sa luptam pentru revenirea la normalitate, pentru o Romanie mai puternica, alaturi de Liviu Dragnea si Codrin Stefanescu!”, a declarat Raj Tunaru.

Posesor de certificat de revolutionar, Tunaru a fost parlamentar in perioada 2001-2004 din partea PRM si apoi a PSD. El a candidat si la alegerile prezidentiale.

Raj Tunaru a fost arestat in Statele Unite in 2006, unde a executat apoi patru ani si jumatate de inchisoare la Vacaville State Prison, California.

In 2012, jurnalistul Mihnea Mihnea Petru Parvu a realizat un amplu interviu cu Tunaru, pentru EVZ, in care acesta a relatat experientele din puscaria americana.

Iata fragmente din articolul din EVZ:

Zice ca a facut puscarie dintr-o inscenare si din motive politice.  Sangele fiebinte, oltenesc, l-a bagat pe Raj la parnaie, tocmai in puscaria din Vacaville, California, langa Sacramento. A fost condamnat la cinci ani de inchisoare, cu posibilitatea eliberarii dupa ce face 85% din pedeapsa, pentru ca a violentat-o si a ame­nin­tat-o cu moartea pe Elena Beuca, amanta sa cu 20 de ani mai tanara.

„Am fost influentat de anturaj. Erau la moda fetele tinere si frumoase”, se jeneaza fostul demnitar ajuns „convict in Vacaville State Pri­son”.

Cosmarul a inceput pe 30 octombrie 2006. „Am luat avionul si la zece seara am ajuns in L.A. Noi faceam afaceri, imobilare… Toate erau pe numele ei, sa n-afle nevasta-mea. De aici a plecat. O neinte­legere sentimentala, da’ mai mult finan­ciara! Adevarul n-o sa-l stie nimeni, tot, niciodata!”, rememoreaza Raj Tunaru drumul spre puscaria californiana.

Spune ca totul i s-a inscenat de cand a batut la usa si i-a raspuns un brazilian: „Am intrat. Ea vorbea la telefon. Cica vorbea cu sor’sa, da’ de fapt sunase la 911! Am intrebat-o de ce minte. Am ridicat tonul, am apucat-o de umar si am zgiltait-o. S-a smucit, s-a lovit de perete si a inceput sa tipe. A intrat si tipu’. Striga sa nu-l lovesc. Am intrebat-o ce cauta ala acolo. L-am facut tampit, maimuta… Era d-ala, urat! Vroiam o surpriza si mi-a facut-o mie!”.

S-a trezit in arest, cu catusele la spate. „M-au judecat si mi-au dat drumul pe o cautiune de 30.000 de dolari. Dupa trei termene, procurorii au zis ca prezint «risc de zbor», ca pot sa fug si m-au saltat din nou. Cum ca as fi ame­nintat-o iar… A doua cautiune a fost de 500.000 de dolari, ca au aflat ca am fost demnitar! Mi-au schimbat incadrarea in «agresiune deosebit de grava»! M-au, condamnat, dupa un an de arest, la cinci ani, cu 15% reducere daca ma port bine! La proces n-a fost audiata caseta cu inregistrarea de la 911. Singurul martor a fost seriful. A declarat ce i-a zis ea! M-au fra­ierit sa fac un «deal», ca stau un an si am mai stat trei ani si trei luni!”.

Tunaru spune ca a ajuns acolo si din cauza lui O.J. Simpson: „Era un precedent rusinos. N-a fost condamnat ca era negru si celebru. M-au bagat ca, chipurile, sa dea un exemplu!”.

„Dau in judecata America pentru retinerea si violarea cores­pon­dentei legale si pentru nerespectarea drepturilor omului. Cer 900.000.000 de dolari!”

Tunaru pozeaza intr-un dur: „La TV vezi ceva. Realitatea e alta! In documentare, deti­nutii spun ce au voie sa vorbeasca. E mai rau ca iadul! Riscul e sa mori oricand, pe la spate…”. Se lauda: “Au incercat detinutii sa ma bata, da’ n-au reusit! Gardienii nu te bat, ca in trei zile il ucid! Sunt multi condamnati pe viata fara posibilitate de eliberare”.

El a fost la nivelul doi de securitate, din patru: “Dupa un timp, cei de la «patru» ajung la «doi». La triere, am stat doua saptamani si am jucat sah cu un negru. Colegu’ de celula, Valentin, condamnat la 14 ani pentru tentativa de omor si talharie, mi-a fost bun prieten!”. Nu l-a impiedicat sa-i dea un „zvast” in teasta si sa-i faca un cucui cat o portocala: “A strigat: «Only one!». Primise ordin de la «whites», de la albi… A fost o pedeapsa”.

Raj Tunaru isi da doctoratul in parnaia americana. Pronuntia lasa de dorit. Numele gastilor din penitenciarul californian il redam, partial, conform transcrierii sale fonetice: “«Whites», albii, se impart in doua: «skinerii», rasistii si normalii, adica ceilalti albi, plus mafiotii italieni. Negrii erau si ei in doua trupe. «Black Blood», cei mai negri dintre ei, ca aia din Africa, parte musulmani si mulatri. Erau cei mai periculosi. Hispanicii erau pe din-trei: «sureyner», mexicanii transfugi, fara cetatenie americana; «nord-dinner», cei cu cetatenie si «paizani», taranii, cei needucati… Ultimii erau «aders» (others – n.r.), ceilalti. Cam 80% asiatici. Cruzi si sadici! Homosexualii? Putini, da’ rai, ca se credeau minoritari…”.

“Pe mine m-au bagat la albii normali. Pe sentinta scria! La «aders» era cel mai bine ca nu iti luai bataie…”, stie omul ce spune.

Supravegherea era maxima: “Te vedeau tot timpul, cand mancai, cand faceai caca… Pe drum, spre tribunal, ma legau cu lanturi la maini si la picioare, in uniforma rosie sau portocalie! Mancarea nu era rea. Carne nu era decat la doua-trei luni si era picanta. Da’ pentru unii era ok, ca acasa nu mancau de trei ori pe zi!”. Un detinut a murit in fata sa, impuscat de un gardian: “Eram la «receptie», la triere. L-a im­pus­cat ofiterul. Cred ca avea o arma, ceva… A sarit sangele pana pe colegul meu. Mi-a fost frica!”. Spune ca paznicii erau vai de ei: “Erau d’aia, refuzati! Toti obeji si dusi cu capu’ rau!”

In parnaia californiana a legat o prietenie trainica: „Cel mai bun prieten mi-a fost un polonez, Andrei Kutowsky, condamnat pentru crima pasionala. A luat 17 ani – «to life»! Putea sa iasa, da’ sa si moara in puscarie. A iesit dupa 21. Are 60 de ani si mi-a scris ca si-a gasit de munca. Ca e fericit. Il sun mereu!”.

Programul, lejer: “Dormeai cat vroiai. Faceam sport si opt ore pe zi. Cumparam alimente de la magazin, de 200 de dolari pe luna. Erau unii ce nu-si permiteau si, pentru 10%, luau pentru mine. Aveam o plasma la capu’ patului. Daca ai bani, iti permiti! La plecare se doneaza tot. Pe mine, sotia m-a iertat dupa o luna. Dupa ce a ascultat caseta de la 911!”.

„Se facea trafic de droguri, tigari, arme, chiar de foc! Telefoanele mobile se confiscau cu sutele. Da’ tot gardienii le bagau.”