Tudor Chirila, provocat pe strada de un pesedist, fan Antena 3. A fost nevoit sa riposteze: „Tatal meu a fost facut securist”

Tudor Chirila anunta ca un barbat l-a provocat, in timp ce statea la o cafea pe o terasa din Bucuresti, jignindu-i tatal. „Am avut un conflict barbatesc”, a explicat artistul.

„Am fost provocat in timp ce stateam la cafea. Tatal meu a fost facut securist. Am avut un conflict barbatesc cu un individ care m-a provocat timp de 10 minute. Nu mi se pare normal sa stau la o masa si sa fiu provocat si jignit”, a declarat Chirila chiar la Antena 3.

Antena 3 a anuntat ca Tudor Chirila ar fi fost implicat, miercuri, intr-o bataie. La o sectie de politie din Bucuresti a fost depusa o plangere impotriva lui Chirila, un barbat sustinand ca a fost lovit de artist in urma unor divergente pe teme politice.

„Astazi, in jurul orei 11.00, prin apel 112, Sectia 1 Politia a fost sesizata de catre un barbat cu privire la faptul ca a avut o divergenta, cu un alt barbat, pe care il cunoaste de mai mult timp. Persoana a reclamat ca a fost lovita. La fata locului s-a deplasat un echipaj de politie. Barbatul care a sesizat conflictul a refuzat sprijinul echipajului medical. Se efectueaza cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire sau alte violente”, sustin reprezentantii Politiei.

Tudor Chirila: „Cum ajungi bataus in presa”

Tudor Chirila a explicat ulterior, pe Facebook, ce s-a intamplat in realitate.

Postarea integrala:

Cum ajungi ‘bataus’ in presa? Stateam pe o banca astazi impreuna cu frate-miu in fata unui loc in care obisnuiesc sa-mi beau cafeaua. Ma pregateam sa-mi incep ziua si vorbeam nimicuri. Pe langa noi trece un individ pe care il cunosc din cartier, cu trei caini dupa el. Ne cunoastem tangential, dar omul imi e mai mult necunoscut. Se opreste in fata noastra si ma intreaba direct de care parte sunt, ce ideologii am. Tonul un pic agresiv si un zambet metalic pe fata.

Buna ziua, ii spun, inainte de toate. Se conformeaza, apoi reia chestionarul, care e treaba cu ideologiile, ii spun ca nu mai cred in ideologii, raspunde ca nu se poate asa ceva, ce sunt, progresist, gender free? Debitul incepe sa creasca, il intreb daca nu i se pare ca e cam agresiv, imi raspunde ca e, pentru ca eu fac mult rau si prostesc multa lume si debitul creste. De aici eu nu mai pot reproduce decat franturi de cuvinte, i-am zis sa-si plimbe cainii, a inceput sa injure si sa-mi spuna ca taica-miu a fost un securist, ca asa sunt si eu. Parca asistam la o suma de mesaje de pe facebook reproduse live in fata mea.

Printre injuraturi mi-am adus aminte ca omul ma mai abordase nervos in perioada referendumului, apostrofandu-ma tot ca militant gay sau mai stiu eu ce. Atunci n-am raspuns.

Acum insa injuriile si minciunile la adresa lui taica-miu au pus capac, nu m-am mai putut stapani si i-am tras doua palme. Am avut sentimentul ca le astepta (nu pare genul de om care sa stea sa fie palmuit) si chiar l-au bucurat pentru dupa aceea a continuat sa fie agresiv. Am devenit si imputit, jegos, nespalat, o scursura, ma trag din securisti, alte injuraturi nedemne de a fi reproduse. Mi-a promis ca merge la IML sa-si scoata certificat, i-am raspuns ca ar trebui sa se dea cu capul de multi pereti sau sa se loveasca singur ca sa poata obtine macar o ora. M-a injurat ca la usa cortului, apoi l-am lasat acolo asteptand politia care cred ca a si sosit.

Prima lectie pe care am invatat-o din chestia asta este ca trebuie sa mai lucrez un pic cu mine ca sa fac fata acestui gen de conflicte/provocari (pe Facebook e mai simplu, desi nu e o bucurie), adica sa raman calm in timp ce sunt terfelit. De data asta nu m-am putut controla si am palmuit un om, iar lucrul asta nu i-a facut dreptate nici lui taica-miu, nici mie. In ochii individului el ramane un securist, iar eu raman cu toate invectivele care au urmat si care cred ca vor continua mult timp in mintea lui. In afara faptului ca m-am simtit de cacat dupa ce l-am zgaltait un pic a trebuit sa asist la o si mai mare avalansa de mizerii. Prin urmare am gresit pe toate planurile: ca am raspuns in prima faza, ca am intrat in dialog cu unul care latra la mine mai tare decat cainii lui, ca mi-am pierdut cumpatul si am raspuns cu o palma, ca am raspuns si eu injuraturilor lui (devenise de Stan si Bran la un moment dat). La scara mica am demonstrat, daca mai era nevoie, ca rezolvarea conflictelor in afara dialogului nu duce la nimic. Indiferent ca am fost provocat cu un atac mizerabil la memoria tatalui meu care nu se mai poate apara. Din pacate nici eu n-am putut s-o fac.

Astazi, vad lipsa mea de control si din perspectiva scindarii la care a ajuns societatea noastra incat pare ca singurul mod in care mai putem sa nu fim de acord este sa dezlantuim invective, jigniri si minciuni in fata unui om pe care nici nu ne-am propus sa-l ascultam. Cum am ajuns aici?